Pretentii. Decizia nr. 2065/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2065/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 1453/40/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2065
Ședința publică din 22 aprilie 2015
Președinte S. R.
Judecător M. L.
Judecător G. M.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași– Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 5, județul B., împotriva sentinței nr. 1805 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , intimat fiind reclamantul M. I..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că prin petiția de recurs recurenta a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
După prealabila verificare, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza apoi, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 25.03.2014, reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul U.E, sumă actualizată cu dobânda legală și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a cumpărat un autoturism din spațiul U.E. și a fost obligat să plătească taxa de poluare în vederea înmatriculării autoturismului, taxă care contravine disp. art. 28 și 110 din Tratatului Uniunii Europene, ceea ce atrage răspunderea statului pentru nerespectarea disp. art. 10 din tratat, potrivit cărora autoritățile statului au obligația de a lua toate măsurile destinate executării dreptului comunitar.
Arată totodată că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 contravin celor din Tratatul Comunității Europene.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Județeană B. – Administrația Finanțelor Publice B. nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința nr. 1805 din 26 noiembrie 2014, Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și a obligat pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei de poluare în sumă de 2338 lei, achitată cu chitanța . nr._/22.12.2009 și să achite dobânda fiscală aferentă acesteia, calculată de la data achitării ei și până la data restituirii efective, precum și plata cheltuielilor de judecată în sumă de 240 lei.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, recurenta a arătat t că taxa pe poluare a fost stabilită și încasată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1) – M (3) și N(1) – N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003.
A susținut recurenta că autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare și că, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.
A precizat recurenta că pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, trebuie utilizată interpretarea teleologică: în expunerea de motive care însoțesc proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitatea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second – hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
A arătat recurenta că, avându-se în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autoturismelor, de la data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare această taxă pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul de stat și care prevede o nouă formulă de calcul a taxei, din sumele colectate, potrivit acestui act normativ, finanțându-se programe și proiecte privind protecția mediului .
Un alt considerent care a stat la baza stabilirii acestei taxe a fost cel legat de protecția mediului, preocupări care fac parte din obiectivele fundamentale ale Comunității Europene.
Autoturismele mai vechi sunt în general susceptibile să fie mai poluante și, prin urmare, se justifică intenția legiuitorului de a stabili o asemenea taxă pe poluare .
CEJ a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă ca urmare a faptului că acestea traversează granița.
A mai arătat recurenta că nu se justifică acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, învederând instanței că pretențiile reclamantului derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare.
O altă critică formulată de recurentă asupra hotărârii instanței de fond vizează obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. Consideră recurenta că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât nu se află în culpă procesuală și nici nu a determinat prin atitudinea sa în timpul procesului, aceste cheltuieli.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor invocate, Curtea constată următoarele:
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 93/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Cu privire la critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu avocat, Curtea constată că această critică nu este întemeiată, întrucât pârâta a căzut în pretenții așa încât, în mod corect a fost obligată la cheltuieli de judecat, în temeiul art. 451 Cod procedură civilă.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 496 din Noul Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași– Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 5, județul B., împotriva sentinței nr. 1805 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , intimat fiind reclamantul M. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat M.L.
Jud. fond: R. M.
Tehnoredactat M.A.
Ex. 4/24.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1084/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Despăgubire. Decizia nr. 2368/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
