Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2594/2015. Curtea de Apel SUCEAVA

Pe rol, judecarea recursului promovat de pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, împotriva sentinței nr. 7089 din 4.12.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul H. C., domiciliat în oraș Salcea, ., județul Suceava.

La apelul nominal a răspuns avocat N. L. pentru reclamantul intimat, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind cereri, constatând recursul în stare de judecată, instanța a dat cuvântul reprezentantei reclamantului intimat.

Avocat N. L. pentru reclamantul intimat H. C. a arătat că nu poate fi reținută excepția prematurității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în speță fiind incidente dispozițiile art. 85 alin. 2 fin legea nr. 188/1999 republicată care instituie o procedură derogatorie de contestare a deciziilor de imputare emise în cadrul raportului de funcție publică, procedură în care nu este necesară parcurgerea etapei prealabile reglementată de art. 7 din legea 554/2004. Pe fondul cauzei s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că decizia de imputare contestată este nelegală și netemeinică, concluzia fiind justificată de faptul că decizia contestată nu este motivată și că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a reclamantului. Se susține că decizia de imputare face trimitere la raportul de audit care a constatat producerea unei pagube totale de 14.720 lei reprezentând contravaloarea unor amenzi contravenționale pentru care nu s-a făcut dovada transmiterii proceselor verbale de contravenție către organele competente, iar prin dispozitivul deciziei i s-a imputat reclamantului suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea unor amenzi contravenționale pentru care nu s-a făcut dovada transmiterii proceselor verbale de contravenție către organele competente. Se mai arată că aspectele indicate în cuprinsul deciziei de imputare au un caracter general și nu permit verificarea temeiurilor concrete de fapt avute în vedere la angajarea răspunderii patrimoniale, nefiind identificate procesele verbale de contravenție pentru a căror netransmitere în termen către organele de executare s-a reținut vinovăția, că reclamantului nu i-au fost comunicate înscrisurile enumerate în preambulul deciziei de imputare și că neindicarea tuturor elementelor concrete avute în vedere de autoritatea emitentă la stabilirea și cuantificarea pagubei echivalează cu nemotivarea deciziei și face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la legalitatea și temeinicia actului administrativ. Precizează că fapta pretins ilicită în considerarea căreia s-a dispus angajarea răspunderii patrimoniale a reclamantului constă în netransmiterea în termen către organele competente a unor procese verbale de contravenție, însă această faptă nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ale reclamantului și nici nu este consecința încălcării de către acesta a îndatoririlor de serviciu. Din cuprinsul fișei postului nu rezultă că reclamantul ar avea atribuții referitoare la transmiterea proceselor verbale de contravenție către organele de executare competente, fapt recunoscut de pârâtă prin întâmpinare. În fine, se arată că din suma de 2000 lei imputată 600 lei reprezintă amenda aplicată contravenientului H. D. I. și 1400 lei reprezintă diferența dintre amenda de 600 lei aplicată . și suma de 2000 lei ce s-a constatat că trebuia aplicată acestei contraveniente, că în primul caz – suma de 600 lei nu a avut cunoștință că procesul verbal comunicat a fost restituit, și nu a fost realizată procedura de comunicare prin afișare, iar în ce privește temeiul reținut în tabelul centralizator pentru suma de 1400 lei ( aplicarea amenzii în alt cuantum decât cel considerat a fi legal) nu este menționat în cuprinsul deciziei de imputare. A solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal înregistrată sub nr._ din data de 26.05.2014, reclamantul H. C. în contradictoriu cu pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 21 din data de 15 aprilie 2014 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că este angajat în funcția publică de consilier superior în cadrul D.S.V.S.A. Suceava - Circumscripția Sanitar Veterinari) Zonală Suceava iar prin decizia de imputare nr. 21 din 15 aprilie 2014 emisă de pârâtă și comunicată la data de 25 aprilie 2014, i s-a imputat suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea unor amenzi contravenționale pentru care nu s-a putut face dovada transmiterii către organul competent de executare în termenul de 90 zile prevăzut de O.G. nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare.

Mai arată că decizia de imputare nu este motivată sub aspectul temeiurilor de fapt ce au fost avute în vedere la stabilirea răspunderii sale patrimoniale.

La data de 27 iunie 2014 instituția pârâtă depune la dosar întâmpinare invocând pe cale de excepție neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința nr.7089 din 4 decembrie 2014 Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de reclamantul H. C. în contradictoriu cu pârâta Direcția S. Veterinară și Pentru Siguranța Animalelor Suceava a anulat decizia de impunere nr. 21 din data de 15.04.2014 emisă de pârâtă și a respins cererea pentru cheltuieli de judecată ca nefondată.

Împotriva sentinței a promovat recurs pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta invocă neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, arătând că aceasta este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, arată că, prin Decizia nr. 28/29 din data de 15 iulie 2013, emisă în urma acțiunii de verificare efectuată la instituția pârâtă de către Camera de conturi Suceava, în sarcina reclamantului a fost calculat un prejudiciu în sumă de 2.000 lei așa cum rezultă din Tabelul ce face parte componentă a deciziei de imputare contestată, fiind compusă din suma de 600 lei reprezentând sancțiune aplicată contravenientului Hij D. I. prin PV nr.2908/20.11.2011 care nu a fost urmărită și nu a fost dată în debit și din suma de 1.400 lei reprezentând sancțiune aplicată contravenientului . prin PV nr.2917/14.03.2012.

Chiar dacă în fișa postului nu se precizează în mod expres că agenții constatatori urmăresc încasarea și transmiterea către organele de executare a proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, în practica unitară a D.S.V.S.A. Suceava, agenții constatatori - medici veterinari oficiali realizează activitatea de urmărire a modului in care amenzile sunt încasate sau luate în debit, sens în care au și fost instruiți, ultima instruire cu privire la aplicarea dispozițiilor O.G.nr.2/2001 având loc în data de 22.01.2013.

Inclusiv reclamantul a procedat la urmărirea PV de contravenție necontestate, respectiv la transmiterea acestora către organele de executare a creanțelor bugetare (unități administrativ teritoriale sau ANAF) și solicitarea confirmării de luare în debit.

În fișa postului se menționează că medicii veterinari oficiali care au și calitatea· de agenți constatatori în cadrul D.S.V.S.A. Suceava răspund de modul de întocmire a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitare veterinare și mai mult decât atât, în aceeași fișă a postului se precizează faptul că: "participă și la alte activități dispuse de conducerea D.S.V.S.A."

În temeiul acestei prevederi, agenții constatatori responsabili cu gestionarea contravențiilor urmăresc și modul de încasare și transmiterea către organele de executare a proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.

Precizează că în materia contravențională Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici se completează cu dispozițiile O.G..nr.92/2003.

Prin Raportul de audit nr. 4039/21.03.2014 întocmit de auditorul intern din cadrul D.S.V.S.A. Suceava s-a constatat că s-a produs o pagubă în valoare totală de 14.720 lei, una dintre recomandările date fiind de emitere de către conducătorul entității, în termen de 30 zile de la data constatării pagubei, a deciziilor de imputare pe numele persoanelor care se fac vinovate de producerea pagubei, în conformitate cu art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, sens în care s-a procedat la emiterea acestor decizii, printre care se numără și cea contestată de reclamant.

Apreciază recurenta că sunt întrunite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii civile a reclamantului și consideră că instanța de fond a apreciat greșit că nu rezultă în mod clar că intimatul reclamant avea obligația să transmită către organele de executare procesele verbale de contravenție și pe cale de consecință nu este dată vinovăția acestuia pentru prejudiciul produs și că instanța nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că intimatul urmărea în mod efectiv punerea în executare a sumelor provenite din amenzile proceselor verbale de contravenție.

Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, spre deosebire de actele normative care prevăd sesizarea instanței de contencios administrativ fie în condițiile legii contenciosului administrativ, fie într-un anumit termen care curge de la comunicarea sau . actului administrativ și care ar exclude etapa procedurii prealabile, în cazul supus analizei se prevede doar dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanței de contencios administrativ. Dar în condițiile în care competența instanței de contencios administrativ este oricum prevăzută, în mod general, în art. 109 din Legea nr. 188/1999, aceste texte nu pot fi interpretate ca fiind doar norme de competență materială ele făcând trimitere la întreaga procedură a contenciosului administrativ.

Dezlegarea acestei chestiuni de drept pornește de la prevederile art. 117: „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice”.

Legea nr. 188/1999 califică actele privind nașterea, modificarea sau stingerea raportului de serviciu, precum și celelalte acte legate de derularea acestuia drept acte administrative, raportul de serviciu al funcționarului public fiind un raport juridic administrativ, argument care conferă consistență opiniei potrivit căreia contenciosul funcției publice este o specie a contenciosului administrativ. De aceea, sub aspect procesual, în accepțiunea normei mai sus citate, legislația specifică funcției publice se completează în primul rând cu Legea contenciosului administrativ, astfel că în lipsa unor prevederi derogatorii, acțiunea prin care persoana vătămată învestește instanța de contencios administrativ este supusă termenelor și condițiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, inclusiv procedurii prealabile. La rândul său, această din urmă lege se completează, potrivit art. 28, cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

În consecință, constatând că respingând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, prima instanță a făcut în cauză o greșită aplicare a dispozițiilor art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, va casa hotărârea atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, împotriva sentinței nr. 7089 din 4.12.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul H. C., domiciliat în oraș Salcea, ., județul Suceava.

Casează sentința nr. 7089/2014 și Încheierea/23.10.2014 ale Tribunalului Suceava și respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2015.

Președinte, Judecători, Grefier,

Redactat G.M.

Tehnoredactat M.A.

4 ex./18.06.2015

Jud.fond. B. C.