Obligaţia de a face. Sentința nr. 130/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 130/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 195/39/2015
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 130
Ședința publică din 22 iunie 2015
Președinte S. R.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii având ca obiect „obligația de a face”, formulată de reclamantul U. R., domiciliat în municipiul Suceava, .. 4, ., .,în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări a Avocaților din România.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2015, susținerile fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava și înregistrată sub nr._ din 19 martie 2015, reclamantul U. R. în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări a Avocaților din România a solicitat instanței să impună în sarcina pârâtei, îndeplinirea obligației stabilită prin sentința civilă nr. 5777/15 mai 2014 a Tribunalului București, parțial modificată prin decizia civilă nr. 1692/10.11.2014 a Curții de Apel București. în sensul de a i se stabili dreptul la pensie prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 20 ani și un total de 77,_ puncte, începând cu data de 1 dec. 2009 și la plata diferențelor începând cu aceiași dată, 1 dec. 2009; impunerea acestei obligații urmând a se face imediat ce sentința ce se va da în prezenta cauza, va rămâne irevocabilă; să oblige pârâta la plata unei penalități de 50 lei/zi pentru fiecare /i de întârziere până la emiterea deciziei; să oblige pârâta la plata de despăgubiri materiale, pentru daune morale în sumă de 40.000 lei; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul arată că a fost membru al Baroului Suceava.
Având în vedere situația de persoană cu dizabilități fizice și posibilitatea de a solicita pensionarea înainte de împlinirea vârstei de 65 ani, vârstă standard de pensionare din domeniul avocaturii, posibilitate ivită odată cu apariția Ordonanței de Urgență nr. 102/1999- art. 44 al.l lit.f coroborat cu art.44 pct. 2, prin decizia nr.59/17.10.2001, pârâta i-a admis cererea de pensionare pentru limită de vârstă.
Ulterior, dorind să-și continue activitatea, prin decizia nr. 27/19 oct. 2001 Consiliul Baroului Suceava, i-a admis această cerere.
Din motive de sănătate precară, hotărând să se retragă definitiv din profesie, la data de 15.10.2009, prin decizia nr.137, același consiliu al Baroului Suceava, i-a admis, firesc, si această cerere.
S-a adresat apoi, pârâtei, solicitând să procedeze la recalcularea pensiei stabilită anterior, însă, prin decizia nr. 303/26.07.2010 pârâta i-a respins cererea, socotind, în mod surprinzător, că n-ar fi îndeplinit condițiile stabilite de legea 452/2001-lege cadru privind dreptul la pensie din domeniul avocaturii.
A atacat această decizie, iar Tribunalul București, secția a VIII-a, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 6020/07.06.2011, i-a admis contestația obligând, astfel, pârâta, să-i stabilească drepturile la pensie ca urmare a retragerii definitive din profesie.
Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 2007/07.03.2012, secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a menținut sentința Tribunalului București nr.6020/2011.
Desigur că și această decizie era eronată, cuantumul pensiei fiind mult inferior decât cel la care era, și este, îndreptățit.
A trebuit să promoveze o nouă acțiune în instanță, alcătuiindu-se dosarul nr._/3/2013 de către Tribunalul București, secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Acțiunea s-a admis prin sentința civilă nr.5777/15 mai 20l4, parțial modificată prin decizia nr.l692/10.XI. 2014 a Curții de Apel București, urmare a apelului pe care l-a formulat și care viza neacordarea drepturilor la pensie începând cu data de 1 decembrie 2009, ci doar cu dala de 22 martie 2010, reținându-se eronat prescripția parțială.
Nici după ce a fost obligată, de către Curtea de Apel București, în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 1692/10 noiembrie 2014 să emită o nouă decizie, prin care să se aibă în vedere contribuția reală la fondul de asigurări nu o face, deși termenul de 30 zile a fost de mult îndeplinit, comunicându-se și ultima hotărâre judecătorească, încă de la data de 12 februarie 2015.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Urmare hotărârilor judecătorești respectiv sentința civilă nr. 6020 din 7.06.2011 a Tribunalului București secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și decizia nr. 1692 din 10.11.2014 a Curții de Apel București secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, CAA prin decizia nr. 138 /24.04.2015 a acordat petentului o pensie de asigurări sociale din sistemul CAA de 8877 lei, începând cu 1.12.2009.
La stabilirea acestei pensii CAA a reținut că punctajul total realizat de petent a fost de 77,_ puncte, iar punctajul mediu, anual este de 3._ puncte .
În acest fel s-a dat satisfacție cererii petentului adresată Curții de Apel Suceava secția de contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere sentința civilă nr. 6020/7.06.2011 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și decizia 1692/10.11.2014 a Curții de Apel București secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale CAA a trimis petentului suma de 308,74 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cererea privind obligarea CAA de a plăti petentului 40.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale pentru daune morale este neîntemeiată . Această cerere a fost făcută pentru aceleași motive atât prin acțiunea introductivă de instanță cât și prin apel, iar instanțele judecătorești au respins-o.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Pentru început constată că a rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei conform sentinței civile 5777/2014 a Tribunalului București, fiind emisă decizia nr. 138/2015 (fila 47 - răspuns la întâmpinare).
În ceea ce privește celelalte capete ale acțiunii, respectiv obligarea la plata diferențelor bănești și a daunelor morale (capete de cerere pe care reclamantul și le-a menținut – fila 47) Curtea constată că sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din petitul acțiunii și precizările ulterioare, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 (filele 3-5, 35, 55).
Ceea ce Curtea reține este că pentru a se putea solicita despăgubiri materiale și morale într-o acțiune în contencios administrativ este absolut necesar ca daunele să decurgă dintr-un raport juridic de drept administrativ ceea ce presupune existența unui act administrativ tipic sau asimilat, în înțelesul art. 1, 2 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Or, în speță, nu există raporturi juridice de drept administrativ ci raporturi juridice de asigurări sociale, fapt ce rezultă limpede tocmai din sentința civilă nr. 5777/2014 emisă de Tribunalul București și invocată de reclamant, prin care pârâta a fost obligată să emită o decizie de stabilire a drepturilor de pensie cuvenite reclamantului prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 20 de ani și un punctaj total de 77,_ puncte începând cu data de 01.01.2010 și plata diferențelor de pensie începând cu data de 22.03.2010, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
De altfel, după declanșarea prezentului litigiu pârâta a emis decizia nr. 138/2015.
Cererea de acordare a diferențelor bănești privind pensia și a daunelor morale întemeiate pe refuzul constant și îndelungat de achitare a pensiei în cuantumul solicitat, nu se grefează însă pe un raport juridic administrativ, obligația de emitere a deciziei decurgând din raporturi juridice de asigurări sociale și dintr-o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale.
Așadar, în cauză nu este dat cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ sub aspectul obiectului acțiunii și al preexistenței unui raport juridic de drept administrativ.
Pentru considerentele învederate,
În numele Legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei ca fiind rămas fără obiect.
Respinge celelalte capete ale acțiunii având ca obiect „drepturi bănești și daune”, formulată de reclamantul U. R., domiciliat în municipiul Suceava, .. 4, ., .,în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări a Avocaților din România, ca inadmisibile.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Curtea de Apel Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
Redactat S.R.
Tehnoredactat M.A.
4ex/23.06.2015.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1789/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Alte cereri. Decizia nr. 1870/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
