Pretentii. Decizia nr. 171/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 6063/86/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 171
Ședința publică din 20 ianuarie 2015
Președinte A. C.
Judecător A. Ș. F.
JudecătorCiută O.
Grefier B. Z.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4224 din 4 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul B. V. (CNP_), domiciliat în ., nr. 1002 A, jud. Suceava și pârâții S. F. Municipal Rădăuți, cu sediul în mun. Rădăuți, .. 3, jud. Suceava și Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294/Corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța văzând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 15.05.2013 cu număr de dosar_ reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. A Finanțelor Publice a Județului Suceava – Administrația Finanțelor Publice Rădăuți și Administrația F. pentru Mediu a solicitat obligarea acestora la restituirea sumei de 3.472 lei achitată cu titlu taxă de poluare, plus dobânzi fiscale calculate de la data achitării și până la data restituirii efective. A solicitat și cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat că a achitat pentru înmatricularea unui autovehicul marca AUDI o taxă de poluare în cuantum de 3.472 lei cu chitanța .>TS4B nr. _ din data de 15.11.2010.
Tribunalul Suceava prin sentința nr. 4224 din 4 septembrie 2014 a admis acțiunea formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Suceava – Administrația Finanțelor Publice Rădăuți și Administrația F. pentru Mediu București și a obligat pârâtele să-i restituie reclamantului suma de 3.472 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda fiscală calculată începând de la data plății – 15.11.2010 și până la data restituirii, precum și să-i plătească suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând sentința pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava a arătat că taxa a fost achitată în temeiul disp. O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit OUG nr.50/2008, taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv: valoarea combinată a emisiilor de CO2, taxa specifică exprimată în Euro/1 g CO2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, rulajul mediu anual, starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a celor second-hand cumpărate din U.E.
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. In acest context, taxa de poluare nu este decât aplicarea principiului „poluatorul plătește”, principiu reținut de dreptul comunitar.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația F. pentru Mediu.
Consideră recurenta că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii calculată conform art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
Prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrare normelor comunitare, iar nu din nesoluționarea în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/3003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul F. pentru mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003, republicată.
În drept, a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privindCodul de procedură civilă.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța reține că, potrivit art. 110 T.F.U.E., „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamantă, instanța a constatat că, odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare. Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din O.U.G. nr. 50/2008, în raport de dispozițiile art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 C.E., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T. - C.J.U.E. a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al O.U.G. nr. 50/2008 - „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă, fără echivoc, că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar, art. 110 T.F.U.E. obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât, acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către C.J.U.E., ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011), s-a reținut că o reglementare precum O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe, care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate, pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11- I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua formulării cererii de restituire a acestei taxe sau la o dată ulterioară formulării acestei cereri.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Conform art. 124 din Codul de procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Taxa de poluare a fost încasată de pârâta recurentă, făcându-se venit la bugetul general consolidat, reprezintă o creanță fiscală în sensul art. 21 din Codul de procedură fiscală, neavând relevanță destinația dată sumelor reprezentând taxă pentru poluare ulterior încasării lor (respectiv virarea în bugetul F. pentru Mediu conform procedurii reglementate de art. 3 din HG nr. 686 din 24 iunie 2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule), prin urmare, având obligația restituirii taxei încasate, pârâta are și obligația de a plăti dobânda fiscală aferentă acesteia.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate, în temeiul art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4224 din 4 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul B. V. (CNP_), domiciliat în ., nr. 1002 A, jud. Suceava și pârâții S. F. Municipal Rădăuți, cu sediul în mun. Rădăuți, .. 3, jud. Suceava și Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294/Corp A, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. C.O.
Jud. fond B. C.
Tehnored. B.Z.
Ex. 6/06.02.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 42/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 275/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
