Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 13/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 1099/40/2012*
Dosar nr._ - excepție de nelegalitate -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 13
Ședința publică din 21 ianuarie 2015
Președinte M. L.
Grefier B. E.
Pe rol se află judecarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din Ordinului Președintelui ANAF nr. 575/2006 invocată de reclamanta S.C. B. .. B. prin administrator judiciar N. P. cu sediul în municipiul B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în mun. B., .. 5, jud. B. și Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța verificându-și competența, în conformitate cu dispozițiile art. 159 ind.1 alin. 4 Cod procedură civilă, constată că este competentă: general în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 4 din Legea nr. 554/2004; material, conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 1 Cod procedură civil și teritorial, conform dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 - să judece pricina.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. Secția a II- a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la data de 09.02.2012 reclamanta S.C. B. .. prin administrator judiciar N. P. – D. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Județeană B. a solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 80/19.10.2011 emisă de pârâtă, a Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-BT-348 din 31.08.2011 și exonerarea de la plata următoarelor impozite și taxe:
- 306.428 lei reprezentând TVA din perioada până la data de 31.12.2010;
- 110.033 lei reprezentând accesorii aferente TVA;
- 79.885 lei reprezentând TVA stabilită la control ca TVA colectată;
- 33.188 lei reprezentând accesorii aferente TVA colectată.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Județeană B., a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de competență materială a instanței, arătând că sub aspect material competența revine Curții de Apel Suceava – Secția A II-A Civilă, de C. Administrativ și Fiscal. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 3868 din data de 31.10.2012 Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a tribunalului invocată de către pârâtă și a declinat cauza Curții de Apel Suceava.
Curtea de Apel Suceava prin sentința nr. 165 din 21 mai 2013 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție București pentru soluționarea conflictului de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție București prin Decizia nr. 6180 din 13 septembrie 2013 a stabilit competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Astfel, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 12.05.2014 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2014, s-a constat că societatea reclamantă, prin cererea de chemare în judecată a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 575/2006 privind stabilirea condițiilor și declararea contribuabililor inactivi și, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, forma aplicabilă la data introducerii acțiunii a solicitat să se dispună sesizarea Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției iar până la soluționarea excepției invocate să se dispună suspendarea judecății.
Prin încheierea din data de 5 noiembrie 2014 Tribunalul B., în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței a sesizat Curtea de Apel Suceava – Secția de C. administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din Ordinului Președintelui ANAF nr. 575/2006 invocată de reclamantă și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a excepției de nelegalitate.
În speță, instanța a apreciat că de actele administrative a căror excepție de nelegalitate a fost invocată, depinde soluționarea prezentei cauze, întrucât:
Obiectul judecății cauzei este reprezentat de contestarea impunerii stabilită de organul fiscal ca urmare a desfășurării activității după data declarării . contribuabil inactiv, prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2499/21.09.2010.
Prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 575/2006 s-au stabilit o . condiții - noi față de prevederile Codului fiscal - cu privire la lipsirea de efecte juridice a documentelor fiscale emise de contribuabilii declarați inactivi și interzicerea dreptului legal dobândit de a emite documente fiscale.
Pentru motivele arătate și având în vedere și soluția de principiu pentru unificarea jurisprudenței adoptată de Î.C.C.J . în ședința din data de 20 mai 2013, Tribunalul a sesizat Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în vederea pronunțării asupra acestei excepții, suspendând judecarea prezentei cauze.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18.11.2014.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din OPANAF nr. 575/2006 cu argumentarea ca prin acest ordin s-au stabilit condiții noi față de prevederile Codului fiscal cu privire la lipsirea de efecte juridice a documentelor fiscale emise de contribuabilii declarați inactivi si interzicerea dreptului legal dobândit de a emite documente fiscale.
Precizează pârâta că, OPANAF nr. 575/2006 - în prezent abrogat de art. 16 din OPANAF nr. 1847/2014 - a fost emis in temeiul art. 11 alin. (1A2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si al art. 33 alin.(3) din HG nr. 208/2005 privind organizarea si funcționarea MFP si ANAF.
Având in vedere dispozițiile ferme si imperative ale legii, a fost emis OPANAF nr. 575/2006 prin care a fost explicitata procedura declarării ca inactiv fiscal a unui contribuabil, condițiile, perioada si efectele acestei declarări.
Art. 3 din ordinul menționat prevedea următoarele: „(1) De la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special. (2) Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdicției prevăzute la alin. (1) nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal."
Astfel, prin art. 3 din ordinul atacat nu s-a adăugat la lege si nu au fost impuse condiții noi fata de prevederile Codului fiscal.
Așa cum s-a arătat, Codul fiscal prevede ca nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar prin art. 3 din ordinul atacat se prevede ca documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.
În consecință, roagă a se observa că, legea stabilește imperativ ca tranzacțiile efectuate de un contribuabil inactiv nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale, iar ordinul atacat prevede ca documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.
Astfel, este de natura evidentei ca dispozițiile sunt similare ca si conținut si efect juridic, chiar dacă exprimarea si punerea în frază este diferită, fiind vorba de două acte normative emise de doua entități distincte.
De altfel, reclamantul nu arată ce se poate înțelege din formularea prevederii din Codul fiscal - „nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile...." atunci când susține că ordinul adaugă noi condiții la această reglementare.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., a solicitat de asemenea prin concluziile scrise respingerea excepției de nelegalitate, având în vedere următoarele considerente:
Conform Raportului de inspecție fiscala nr. F-BT 348/31.08.2011, tratamentul fiscal aplicat societății a fost conform art.11 alin.(11) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, valabil din 01.01.2011, care prevede: „autoritățile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzacție efectuata de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui ANAF”. De asemenea, conform aceluiași articol, la alin.(12) se prevede: "De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Ordinul și lista contribuabililor declarați inactivi se comunică contribuabililor cărora le sunt destinate și persoanelor interesate, prin afișarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală". Aliniatul 12, menționat anterior, a fost introdus prin O.U.G. 109/13.10.2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si a înlocuit textul inițial care avea următoarea forma: „De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin. Lista contribuabililor declarați inactivi va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și va fi adusă la cunoștință publică, în conformitate cu cerințele prevăzute prin ordin".
De asemenea, petenta speculează prevederea legala de la art. 11 alin.(11) cu aplicabilitate până la 01.01.2011, respectiv: „autoritățile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzacție efectuata de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui ANAF”, vis-a-vis de cea de la art. 3 din O.P.A.N.A.F. nr. 575/2006, respectiv: "De la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special”, în sensul de a induce ideea că documentele fiscale emise după data declarării ca inactiv prin "luarea in considerare" a tranzacției dobândesc calitatea de document justificativ care sta la baza înregistrării în contabilitate.
Tocmai prin modificarea adusa prin art. 111 din Legea 571/2003 cu aplicare de la 01.01.2011, respectiv, până la data de 01.01.2011: "Autoritățile fiscale pot sa nu ia în considerare o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală", iar după data de 01.01.2011: "Autoritățile fiscale nu vor lua în considerare o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală", legiuitorul a impus sancționarea acestor activități ilicite altfel decât prin calculul impozitului pe profit si a TVA aferenta acestor operațiuni, respectiv prin aplicarea legislației în vigoare, inclusiv Legea 12/1990 republicata.
Prin sintagma "nu vor lua în considerare" nu se poate înțelege ca organul fiscal să nu se pronunțe asupra lor ca si când nu le-a văzut, existând obligatoriu o consecință pentru aceste fapte, concretizata în diferențele de plată privind impozit pe profit si TVA aferente perioadei de activitate până la data de 01.01.2011, dată după care tratamentul fiscal aplicat a fost total diferit, respectiv s-a aplicat sancțiunea confiscării veniturilor înregistrate.
Având în vedere faptul că publicarea în Monitorul Oficial al României a actelor normative era prevăzuta prin Legea nr. 24/2000, în situația în care Ordinul Președintelui ANAF a cărei excepție de nelegalitate se solicită, ar fi fost un act normativ, acesta ar fi fost publicat în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 24/2000 fără a mai fi necesara o dispoziție speciala prin care sa se prevadă publicarea listei contribuabililor inactivi in Monitorul Oficial al României.
Prin urmare, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nu poate fi încadrat în categoria actelor cu caracter normativ, întrucât acesta nu are o aplicabilitate generala si nu se adresează "erga omnes", ci are aplicabilitate limitata.
Conform dispozițiilor art. 11 alin (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata: "(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: (...), b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum si cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome si de organele administrației publice centrale de specialitate".
De asemenea, potrivit art.55 alin.(3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente, în vederea adoptării/aprobării: „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile si alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum si cele cu caracter individual".
În concluzie, roagă a se constata că, față de dispozițiile legale sus menționate nu se impunea publicarea în Monitorul Oficial al României a O.P.A.N.A.F, contestat, întrucât nu este act normativ emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 lit.a din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizională în administrația publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că excepția de nelegalitate invocată nu este întemeiată.
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din Ordinul Președintelui ANAF nr. 575/2006 cu motivarea că ar cuprinde reglementări noi față de Codul fiscal și de Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. 3 și ale art. 5 din Legea nr. 571/2003.
Într-adevăr, dispozițiile art. 1 alin. 3 din Codul fiscal prevăd că „în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.” Dispozițiile art. 5 alin. 1-4 din același act normativ reglementează și competența de elaborare și adoptare a normelor metodologice, instrucțiunilor și ordinelor astfel: „(1) Ministerul Finanțelor Publice are atribuția elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentului cod. (2) În înțelesul prezentului cod, prin norme se înțelege norme metodologice, instrucțiuni și ordine. (3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotărâre, și sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Ordinele și instrucțiunile pentru aplicarea unitară a prezentului cod se emit de ministrul finanțelor publice și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinele și instrucțiunile referitoare la proceduri de administrare a impozitelor și taxelor reglementate de prezentul cod, datorate bugetului general consolidat, se emit de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Revenind la Ordinul nr. 575/2006 al Președintelui ANAF, Curtea constată că acesta a fost emis în temeiul art. 11 alin. 1^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 - 1^2 din Codul fiscal „La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.
(1^1) Autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(1^2) De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Ordinul și lista contribuabililor declarați inactivi se comunică contribuabililor cărora le sunt destinate și persoanelor interesate, prin afișarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.”
Dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 575/2006 a Președintelui ANAF stabilesc că „de la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special. (2) Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdicției prevăzute la alin. (1) nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.”
Interpretând logic dispozițiile ordinului contestat curtea constată că acestea nu cuprind reglementări noi față de cele ale art. 11 alin. 1^2 din Codul fiscal ci reiau, într-o altă formulare, dispozițiile Codului fiscal. Prin urmare, ordinul contestat nu a fost emis cu încălcarea dispozițiile art. 1 alin. 3 și ale art. 5 alin. 1-4 din Codul fiscal.
În considerarea celor arătate, curtea va respinge excepția de nelegalitate ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din OPANAF nr. 575/2006 ca nefondată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier
Red. M.L.
Tehnored. E.B.
4 ex./29.01.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 275/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 243/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
