Pretentii. Decizia nr. 1964/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1964/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2794/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1964
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21 APRILIE 2015
PreședinteNechita M.
JudecătorVințilă N.
JudecătorGrapini C.
GrefierBălănescu E.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta D.G.R.F.P. IAȘI – prin Administrația Județeană a finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 7030 din 27.11.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat în cauză fiind reclamantul C. G., domiciliat în ., județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că, prin petiția de recurs, pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, instanța a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza pe care, apreciind-o în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ din data de 27.03.2014, reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava –Administrația Finanțelor Publice Suceava a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.961 lei reprezentând contravaloare taxă de poluare, precum și dobânda legală aferentă. Ulterior, a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 7030 din 27.11.2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava - Administrația Finanțelor Publice Suceava, pe care le-a obligat să restituie reclamantului suma de 1.961 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, sumă reactualizată cu dobânda fiscală aferentă taxei de poluare supusă restituirii, calculată începând de la data plății și până la data restituirii, precum și să plătească reclamantului suma de 196,1 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivându-și recursul - întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă - pârâta a arătat că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și, la stabilirea ei, se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO.2, taxa specifică exprimată în Euro / 1 g CO.2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei, ce are în vedere vechimea autoturismului.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător), cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
După cum rezultă din preambulul actului normativ, OUG nr. 50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, ținându-se cont de nroma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autoturismului.
A mai arătat pârâta că în mod nelegal prima instanță a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, precizând că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală.
Conform art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 rep., doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă.
Potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 dispune că prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 TFUE„Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, respectiv 110 TFUE, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, 496 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. IAȘI – prin Administrația Județeană a finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 7030 din 27.11.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat în cauză fiind reclamantul C. G., domiciliat în ., județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 aprilie 2015.
Președinte,Judecători, Grefier,
Redactat: G. C.
Jud. fond: B. I. D.
Tehnoredactat B.E.
4 ex/27.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2964/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
