Pretentii. Decizia nr. 1363/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1363/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 6183/86/2013
Dosar nr._ - pretenții –
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 1363
Ședința publică din data de 19 martie 2015
Președinte M. M. D.
Judecător S. O.
Judecător A.-I. I.
Grefier B. N.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 4478 din 04.09.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția C. Administrativ și Fiscală, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta Zăhărescu M., cu domiciliul în sat Botești, ., . și pârâții S. F. Municipal Fălticeni – prin A.J.F.P. Suceava cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava și Administrația F. de Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294 – Corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei de pe listă pe rolul instanței, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în temeiul art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative și, constatând că recursul este în stare de judecată, față de împrejurarea că părțile lipsesc și au solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal - sub nr._ din data de 20.05.2013, reclamanta Z. M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Fălticeni și Administrația F. pentru Mediu București a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 4.630 lei reprezentând contravaloare taxă pentru emisii poluante, achitată conform chitanței . nr._ din 25.10.2012, precum și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 4478 din 04.09.2014, Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F. a admis în parte acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul Z. M., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Fălticeni și Administrația F. pentru Mediu București; a obligat prim-pârâta să restituie reclamantului suma de 4.630 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, sumă reactualizată cu dobânda fiscală aferentă taxei pentru emisii poluante supusă restituirii, calculată începând de la data plății și până la data restituirii; a obligat prim-pârâta să plătească reclamantului suma de 539,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a respins, ca nefondată, acțiunea față de pârâta Administrația F. pentru Mediu București .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs care se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, pârâta a arătat că pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile CJUE, a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012.
A mai precizat faptul că, acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniență autovehiculului.
Potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 92/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Referitor la solicitarea de acordare a dobânzii fiscale aferente, a precizat faptul că prezenta acțiune în pretenții, derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
A conchis prin aceea că taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul F. pentru mediu, nefiind în speță incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 rep.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 TFUE, primul paragraf (ex. art.90 alin.1 TCE), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În fapt, reclamanta a achiziționat un autoturism din spațiul Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligată să plătească taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația F. pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin OUG 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 TFUE.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25 % comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 TFUE, întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că în acest timp potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prevăzută. de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național (cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordare cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua formulării cererii de restituire a acestei taxe sau la o dată ulterioară formulării acestei cereri.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 4478 din 04.09.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția C. Administrativ și Fiscală, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta Zăhărescu M., cu domiciliul în sat Botești, ., . și pârâții S. F. Municipal Fălticeni – prin A.J.F.P. Suceava cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava și Administrația F. de Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294 – Corp A, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M. M. D.
Jud. fond: D.I. B.
Tehnored. B.N. 6 ex./26.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1698/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2964/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
