Pretentii. Decizia nr. 3068/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3068/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 444/39/2015
Dosar nr._ - revizuire pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 3068
Ședința publică din 22 septembrie 2015
Președinte S. R.
Judecător T. K.
Judecător G. C.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, soluționarea cererii formulată de C. R. din Siret, ., et1, . de revizuire a deciziei nr. 3142 din 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ , intimați fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava și S. F. Orășenesc Siret.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Ț. O. E. pentru revizuientă, lipsă fiind părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost atașat dosarul în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, că cererea a fost legal timbrată, după care, nemaifiind cereri, instanța a acordat cuvântul apărătoarei revizuientului.
Avocat Ț. O. E. a solicitat admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea taxei cu cheltuieli de judecată din toate fazele procesuale. A precizat că la dosar se află 2 chitanțe reprezentând taxa judiciară de timbru și a solicitat restituirea surplusului..
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de C. Administrativ și F. sub nr._ din data de 31.01.2013, reclamanta C. R. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Suceava - Administrația Finanțelor Publice a Orașului Siret a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 5425 lei reprezentând contravaloare taxă pentru emisii poluante, precum și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 3144 din 4 aprilie 2013 Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F. a admis acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta C. R., în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Suceava - Administrația Finanțelor Publice a Orașului Siret, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 5425 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, sumă reactualizată cu dobânda fiscală calculată începând cu a 46-a zi de la zi de la data introducerii acțiunii (31.01.2013) și anume, începând cu data de 18.03.2013 și până la data restituirii efective și să plătească suma de 109,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta DirecțiaG. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr.3142 din 19 martie 2014 Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava, împotriva sentinței nr. 3144 din 4 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de C. Administrativ și F. în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta C. R. și pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Siret, a modificat în totalitate sentința nr. 3144/2013 a Tribunalului Suceava, în sensul că: a respins acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta C. R., în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Suceava - Administrația Finanțelor Publice a Orașului Siret, ca nefondată.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs, revizuienta C. R. a formulat cerere de revizuire, solicitând revizuirea deciziei în sensul obligării intimatelor să îi restituie suma de 5425 lei, reprezentând „taxă pentru emisii poluante auto”, taxă prelevată nelegal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, revizuienta a arătat că ulterior pronunțării hotărârii Curții de Apel Suceava, a cărei revizuire o solicită, CJUE a statuat, pronunțându-se în cauza C-76/2014 (cauza M.), că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune că statul membru să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.”.
Având în vedere aceste aspecte și faptul ca în data de 14.04.2015 a intervenit hotărârea CJUF, pronunțată în cauza C-76/14 - cauza M., apreciază că este dat cadrul legal pentru promovarea prezentei cereri de revenire, în accepțiunea disp. art. 21 al. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Analizând cererea de revizuire astfel formulată, Curtea reține că potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Revizuienta a achiziționat un autoturism înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru reînmatricularea acestuia în România a fost obligată să plătească, conform Legii nr. 9/2012, taxa pentru emisiile poluante în cuantum de 5.425 lei, achitată la data de 24.01.2013 conform chitanței . nr._.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamanta a solicitat pe cale judiciară restituirea taxei, motivând că a fost percepută cu încălcarea prevederilor art. 110 parag. 1 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE).
Prin decizia nr. 3142/2014 Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de pârâtă, a casat în totalitate sentința atacată, iar în rejudecare a respins cererea formulată de reclamanta C. R., ca nefondată, reținând compatibilitatea legii naționale cu normele dreptului Uniunii.
Însă, la data de 14.04.2015 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea în cauza C – 76/14 (M. c. România) prin care a stabilit că "articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul:
- că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă;
- că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii”.
Cererea pendinte a fost formulată după pronunțarea acestei hotărâri de CJUE, revizuienta solicitând, pe cale extraordinară, retractarea deciziei atacate ca fiind pronunțată cu încălcarea dreptului comunitar.
Acestea fiind spuse, Curtea constată că potrivit art. 148 alin 2 din Constituția României, urmare dobândirii de către Statul Român a calității de membru al Uniunii Europene, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Dispozițiile art. 110 par. 1 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, dispozițiile par. 2 din același articol stabilesc faptul că nici un stat membru nu supune produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Ca un scurt istoric, trebuie reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza C-402/09 (T.), fiind sesizată în legătură cu interpretarea art. 110 din TFUE prin raportare la dispozițiile OUG nr. 50/2008, CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În continuare, prin hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 (N.), CJUE a reținut că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. S-a arătat că „obiectivul de protecție a mediului (…) ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul pus în circulație în România”.
Legiuitorul român a încercat să se conformeze recomandărilor desprinse din considerentele hotărârilor pronunțate de CJUE, sens în care a abrogat OUG nr. 50/2008, adoptând Legea nr. 9/2012 prin care a realizat o schimbare a ansamblului titularilor obligației de achitare a taxei pentru emisii poluante, modificarea ce prezintă interes deosebit în cauză constând în aceea că potrivit art. 4 alin. 2 din lege obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante a revenit și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform dispozițiilor din Legea nr. 571/2003 privind Codul F. sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin eliminarea disparității privind scutirea la plată cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculelor înmatriculate anterior în România și pentru care nu se achitase taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa de poluare, s-a apreciat că dispozițiile Legii nr. 9/2012 elimină regimul fiscal discriminatoriu constatat de CJUE, opinie îmbrățișată de altfel și de instanțele naționale.
Nu s-a observat însă că, deși prin noua inițiativă legislativă s-a impus achitarea taxei tuturor autovehiculelor la prima transcriere a dreptului de proprietate în România, au fost însă scutite de plata taxei autovehiculele pentru care anterior s-a achitat taxa specială pentru autovehicule prevăzută de codul fiscal, respectiv taxa pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, ambele reglementate prin acte normative interne declarate incompatibile cu dreptul Uniunii.
Și aici intervine importanța hotărârii date în cauza C – 76/14, pe care Curtea nu poate decât să o aprecieze pentru acuratețea raționamentului urmat.
Pornind de la principiu că art. 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, vizând eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne, în special a celor care sunt discriminatorii față de produse care provin din alte state membre, CJUE a arătat în hotărârea dată în cauza C – 76/14 că pentru a verifica dacă o taxă, precum cea de emisii poluante, creează o discriminare, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național fără să fi fost plătită o taxă în acest scop, urmând ca apoi să se examineze neutralitatea taxei menționate între autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale care au fost supuse unei taxe cu ocazia înmatriculării lor, cu precizarea că sunt „produse ale altor state membre” în sensul articolului 110 TFUE autovehiculele puse în vânzare în alte state membre decât statul membru vizat și care pot, în cazul cumpărării de către un rezident al acestui din urmă stat, să fie importate și puse în circulație în acest stat, în timp ce autovehiculele similare naționale, care sunt „produse naționale” în sensul articolului 110 TFUE, sunt autovehiculele rulate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură care sunt puse în vânzare în acest stat membru.
În ceea ce privește neutralitatea taxei față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără plata unei taxe CJUE a constat că sarcina fiscală care decurge din Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 01.01._13, este aceeași pentru contribuabilii care au cumpărat un autovehicul rulat provenit dintr‑un alt stat membru decât România și care solicită înmatricularea lui în acest din urmă stat membru și pentru contribuabilii care au cumpărat în România un autovehicul rulat care fusese înmatriculat în acest stat anterior datei de 1 ianuarie 2007 fără să fi fost plătită vreo taxă și pentru care trebuia să se facă prima transcriere a dreptului de proprietate. Ca atare, un astfel de regim de taxare a fost considerat neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop.
Stabilind neutralitatea taxei față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat, CJUE a verificat în continuare neutralitatea taxei față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe în condițiile în care în perioada pertinentă art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 prevedea scutirea de taxă a primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România se făcuse cu plata taxei speciale (1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008), a taxei pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 (1 iulie 2008 - 12 ianuarie 2012) sau a taxei pe poluare în temeiul Legii nr. 9/2012, astfel cum a fost în parte suspendată prin OUG nr. 1/2012, deși aceste taxe fuseseră anterior declarate fără echivoc ca incompatibile cu articolul 110 TFUE, trebuind a fi așadar, în principiu, restituite cu dobândă.
Prin urmare, CJUE a constatat că art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 scutește de taxă transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013 s‑a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu dreptul Uniunii și care trebuie, pentru acest motiv, să fie restituită cu dobândă, fapt care, în plus, are ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România a autovehiculelor similare provenite din alte state membre, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare.
În continuare CJUE a argumentat decisiv că, așa cum a statuat în repetate rânduri, valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării unui autovehicul se încorporează în valoarea acestui autovehicul, iar atunci când un autovehicul înmatriculat cu plata unei taxe într‑un stat membru este, ulterior, vândut ca autovehicul rulat în acest stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare. Dacă valoarea taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip și având aceleași caracteristici și aceeași uzură depășește valoarea reziduală menționată, se încalcă articolul 110 TFUE deoarece această diferență de sarcină fiscală riscă să favorizeze vânzarea de autovehicule rulate naționale și să descurajeze astfel importul de autovehicule similare Or, întrucât valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării autovehiculelor rulate naționale trebuie, în speță, să fie restituită cu dobândă, astfel încât să fie restabilită situația existentă anterior perceperii sumei menționate, aceasta trebuie considerată ca nemaifiind încorporată în valoarea de piață a acestor autovehicule. În consecință, valoarea reziduală a taxei respective, care se regăsește în valoarea autovehiculelor rulate naționale înmatriculate între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, este egală cu zero și este, așadar, în mod necesar inferioară taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip, având aceleași caracteristici și aceeași uzură, situație incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Sintetizând considerentele redate anterior, Curtea observă că deși s-a constatat că un regim de taxare ca cel reglementat de Legea nr. 9/2012 este compatibil la nivel formal cu prevederile art. 110 TFUE, în schimb scutirea de la plata taxei prevăzută de aceiași lege în favoarea unor produse devenite „naționale” pe motivul achitării anterioare a unei taxe declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii - care trebuie în mod invariabil restituită, fără a putea fi încorporată în valoarea de piață a acestor autovehicule, încalcă principiul neutralității, legea națională fiind din acest motiv protecționistă și discriminatorie.
Fiind în sarcina instanțelor naționale să găsească un remediu pentru asigurarea preeminenței dreptului Uniunii, Curtea observă că orice intervenție legislativă nu mai poate avea efect asupra raporturilor juridice născute anterior, singura măsură de remediere rămânând înlăturarea, în temeiul al 110 TFUE, a obligației de plată a taxei achitate în perioada 01.01._13 pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate importate din statele membre și, pe cale de consecință, restituirea pe cale judiciară a acesteia.
Cum în cauză revizuietul a achitat taxa pentru emisii poluante a cărei restituire o solicită în intervalul de timp amintit, rezultă că decizia a cărei retractare se solicită a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată, cererea de revizuire fiind întemeiată.
Față de cele ce preced, Curtea va admite cererea de revizuire, va anula decizia nr. 3142/19.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._, iar în rejudecare va respinge recursul ca nefondat.
Ca părți căzute în pretenții, intimații vor fi obligați la plata către revizuientă a sumei de 280 lei cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța de la fila 7 dosar, iar 80 lei reprezentând taxa judiciară de timbru din toate ciclurile procesuale, inclusiv revizuire, cu mențiunea că taxa aferentă cererii de revizuire este de 10 lei ( așa cum prin rezoluție i s-a pus în vedere revizuientei să achite), împrejurarea că s-a achitat eronat 100 lei, nefiind imputabilă intimaților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite cererea formulată de C. R. din Siret, ., ., județul Suceava de revizuire a deciziei nr. 3142 din 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ , intimați fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava și S. F. Orășenesc Siret.
Schimbă decizia nr. 3142/19.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._ , în sensul că:
Respinge recursul ca nefondat.
Obligă intimatele la plata sumei de 280 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 septembrie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat S.R.
Tehnoredactat M.A.
2ex/30.09.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1161/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 3080/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
