Pretentii. Decizia nr. 1511/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1511/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 2443/86/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ - Pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 1511
Ședința publică din 20 martie 2015
Președinte A.-M. T.
Judecător C. T.
Judecător G. F.
Grefier D. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 6376 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul O. C., CNP_, domiciliat în ., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat I. M., cu sediul în București, .-4, ., și pârâtul S. F. Municipal Fălticeni, prin A.J.F.P. Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat I. M., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Apărătoarea reclamantului intimat precizează că are delegație în dosarul de fond și nu are cereri de formulat.
Instanța, văzând că nu sunt cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat I. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat (conform chitanței anexate concluzilor scrise) și cheltuieli de deplasare de la București, sens în care depune la dosar 2 bonuri de carburant.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea, legal timbrată, adresată Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18.03.2014, înregistrată sub nr._, reclamantul O. C. a chemat în judecată pe pârâtul S. F. Municipal Fălticeni, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea taxei pentru emisiile poluante, în valoare de 1381 lei, achitată cu chitanța . nr._ din 18.04.2012, actualizată în funcție de indicele de inflație, și cu dobânda fiscală aferentă, de la data plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat, în esență, că a achiziționat, din spațiul U.E., un autovehicul second-hand, marca Opel Corsa B, catagoria M 1, norma de poluare E 2, număr de identificare WOLOSBF08X6024493, fabricat în anul 1999, carte auto J349638, și că, pentru înmatricularea acestuia în România, a fost obligat să achite suma de 1381 lei, cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, plătită cu chitanța . nr._ din 18.04.2012, în contul Trezoreriei mun. Fălticeni.
Prin sentința nr. 6376 din 30 octombrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea având ca obiect „pretenții“, formulată de reclamantul O. C., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - S. F. Municipal Fălticeni; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1381 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante, achitată cu chitanța . nr._ din 18.04.2012, pentru înmatricularea autovehiculului marca Opel Corsa, la plata dobânzii fiscale aferente, calculată de la data plății, respectiv de la 18.04.2012, și până la data restituirii efective, și la plata sumei de 138 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, care se încadrează în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, pârâta arată că taxa pentru emisii poluante este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second-hand, neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 T.C.E. Astfel, taxa pentru emisii poluante nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu. Pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile C.J.U.E., a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012. Acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară, indiferent de proveniența autovehiculului. Potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Consideră că în mod nelegal prima instanță a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante. Precizează faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală. Conform art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată, doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă. Întrucât taxele instituite de Legea nr. 9/2012 nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2013, republicată. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca nefondată. Solicită să se aibă în vedere și aspectele dezvoltate cu privire la acordarea dobânzii prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurateca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 T.F.U.E., primul paragraf (ex. art. 90 alin. 1 T.C.E.), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În fapt, reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat restituirea taxei pentru emisii poluante în cuantum de 1381 lei, achitată cu chitanța . nr._ din data de 18.04.2012, pentru înmatricularea autoturismului marca OPEL tip CORSA-B.
La data achitării taxei de către reclamant era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin O.U.G. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nicio taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare, taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 T.F.U.E.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul, ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25%, comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 T.F.U.E., întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că, în acest timp, potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nicio taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prev. de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare în fața dreptului național (cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie, atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când, din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în recurs, reprezentate de onorariul de avocat, instanța reține că acestea sunt mari, atât față de valoarea obiectului cererii, cât și față de munca întreprinsă de avocat. Pe rolul instanțelor a fost înregistrat un număr foarte mare de dosare având ca obiect înmatricularea autoturismelor fără plata taxei de poluare/emisii poluante. În acest context, formularea cererilor de chemare în judecată și pregătirea actelor necesare dosarului nu mai constituie, pentru apărători, o activitate intelectuală solicitantă, care să justifice un onorariu foarte ridicat, astfel încât, instanța va face aplic. art. 451 alin. 2 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010).
Față de aceste aspecte, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 650 lei (300 lei onorariu apărărtor și 350 lei cheltuieli de dplasare), cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 6376 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul O. C., CNP_, domiciliat în ., jud. Suceava, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat I. M., cu sediul în București, .-4, .. B, ., și pârâtul S. F. Municipal Fălticeni, prin A.J.F.P. Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 650 lei, cheltuieli de judecată din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.03.2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. C.T.
Tehnored. D.B.
Jud. fond: C. Z.
Ex. 5/01.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2727/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1502/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
