Pretentii. Decizia nr. 2190/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2190/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 11756/86/2013
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE SPEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2190
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Președinte G. F.
Judecător A. M. T.
Judecător C. T.
Grefier T. V.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava ..1, județul Suceava, împotriva sentinței nr.6549 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal intimat fiind T. V..
La apelul nominal s-a prezentat avocat I. F., care substituie pe avocat I. M., pentru reclamantul lipsă T. V., lipsă fiind și reprezentantul recurentei .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, procedând în conformitate cu prev. art. 131 raportat la art. 483 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), respectiv art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, constatând că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri .
Avocat I. F., pentru reclamantul – intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței primai instanțe ca legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocat.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.12.2013 cu număr de dosar nr._/86/2013 reclamantul Todirca V. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea taxei de 2929 lei, reprezentând taxă de poluare ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului proprietate personală, actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data sesizării instanței până la data restituirii efective, cu obligația pârâtei la plata cheltuielilor de judecată..
Prin sentința nr.6549 din 6 noiembrie 2014 Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, având ca obiect „pretenții”, formulată reclamantul Todirca V. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, obligându-o la restituirea către reclamant a sumei de 2929 lei reprezentând taxă de poluare plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca OPEL, dobânda legală calculată conform art. 120 alin.(7) procedură fiscală, începând cu data de 29.10.2008, precum și a sumei de 292 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând faptul că taxa a fost achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art.2141 – 2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, potrivit OUG nr. 50/2008, taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv: valoarea combinată a emisiilor de CO2, taxa specifică exprimată în Euro/1 g CO2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, rulajul mediu anual, starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a celor second-hand cumpărate din U.E.
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare în România, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. În acest sens, taxa de poluare nu reprezintă decât aplicarea principiului „poluatorul plătește”, principiul reținut de dreptul comunitar.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Recurenta a mai arătat că, hotărârea este nelegală și netemeinică și din prisma acordării dobânzii fiscală. Prezenta acțiune în pretenții, derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluținării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală. Conform art. 124 alin. 1 din actul normativ menționat, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă. Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată. Recurenta a mai criticat sentința și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu avocat, solicitând diminuarea acestora.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare. Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.” Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat. Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 453 alin.1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L E G I I ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava ..1, județul Suceava, împotriva sentinței nr.6549 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal intimat fiind T. V..
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.A.M.T.
Tehno.T.V.
4 ex./28.04.2015
Jud. fond M. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2483/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2761/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
