Pretentii. Decizia nr. 2212/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2212/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 4347/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE SPEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 2212
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Președinte G. F.
Judecător A. M. T.
Judecător C. T.
Grefier T. V.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava ..1, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6951 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal intimați fiind S. F. Municipal Câmpulung Moldovenesc și B. N..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, procedând în conformitate cu prev. art. 131 raportat la art. 483 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), respectiv art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, constatând că recurenta a solicitat judecarea în lipsă și recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 03.06.2014 sub numărul_ reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – S. F. Municipal Câmpulung Moldovenesc a solicitat restituirea sumei de 2.258 lei achitată cu titlu de taxă timbru mediu, actualizată cu dobânda aferentă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
Prin sentința nr. 6951 din 27 noiembrie 2014, Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, având ca obiect „pretenții”, formulată reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – S. F. Municipal Câmpulung Moldovenesc, obligând-o să restituie reclamantului suma de 2.258 lei achitată cu titlu de taxă timbru mediu, precum și dobânda fiscală calculată începând de la data plății – 14.11.2013 și până la data restituirii, precum și suma de 725,8 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului arată că, după cum rezultă din preambulul actului normativ, O.U.G. nr. 9/2013 a fost adoptată având în vedere necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu. De asemenea, prin adoptarea prezentului act normativ s-a avut în vedere conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012, potrivit cărora, taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. Menționează faptul că, la elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale. În jurisprudența comunitară se recunoaște în mod constant libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare, în sensul art. 90 al. 1 T.C.E., în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dată urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din statele membre sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasi si N. C-290/05). În concluzie, rezultă faptul că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu instituit prin actul normativ anterior menționat respectând exigențele art. 90 T.C.E. Consideră că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată. Precizează faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală. Conform art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată, doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă. Potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal. Întrucât suma reprezentând timbru de mediu nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca nefondată. În drept, invocă art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2. Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă, din cuprinsul textelor de lege învederate, că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă, cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 (fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia, ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională. Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013, în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism, fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite. Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit, printr-un calcul concret, faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv, punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele rămân simple alegații. În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și N. – C263/2010 sunt simple argumente teoretice câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate CJUE a explicat în concret care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat. Așadar, cauzele pronunțate de CJCE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească. Totodată, apreciază Curtea a fi important de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, în baza art. 496 alin. 2 din Codul de procedură civilă (Legea nr.134/2010), instanța va admite recursul, va casa în totalitate sentința recurată și, în rejudecare, va respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L E G I I,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava ..1, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6951 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal intimați fiind S. F. Municipal Câmpulung Moldovenesc și B. N..
Casează, în totalitate, sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. judecător T. A.M.
aflat în c.m. semnează președinte complet,
Red. C.T.
Tehno. T.V.
5 ex./4.05.2015
Jud. fond B. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2489/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2824/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
