Pretentii. Decizia nr. 2489/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2489/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 729/86/2014*
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2489
Ședința publică din 18 mai 2015
Președinte N. M.
Judecător G. D.
Judecător M. L.
Grefier V. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de revizuientul F. C. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. O. P. – Suceava, .. 12, ., ., împotriva sentinței nr. 11 din 26.02.2015 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._, intimați fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Administrația F. pentru Mediu București.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se că recurentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei (fila 17 dosar), după care,
Văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalul Suceava la data de 12.07.2011 și înregistrată sub nr._, reclamantul F. C. a solicitat obligarea pârâtelor Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava și Administrația F. pentru Mediu București la restituirea taxei de poluare în cuantum de 3.360 lei, achitată cu chitanța . nr._ din data de 17.11.2008 și a taxei de poluare în cuantum de 2.293 lei, achitată cu chitanța . nr._ din data de 10.07.2008, dobânda legală aferentă acestor sume, în baza art. 124 și art.117 Cod proc. fiscală, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1199 din 23 februarie 2012, Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea având ca obiect “pretenții” formulată de reclamantul F. C. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava și Administrația F. pentru Mediu București.
A obligat pârâta D.G.F.P. Suceava la restituirea către reclamant a sumei de 3.360 lei reprezentând taxă de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului marca AUDI, cu număr de identificare WAUZZZ8DZTA286165 și la plata dobânzi fiscale, calculată potrivit art.124 Cod proc. fiscală, respectiv de la data de 27.08.2011 și până la data restituirii.
A respins ca nefondată cererea de restituire a sumei de 2293 lei reprezentând taxă de poluare.
A respins ca nefondată acțiunea față de pârâta Administrația F. pentru Mediu București.
A obligat pârâta D.G.F.P. Suceava să achite reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava și reclamantul F. C..
Prin Decizia nr. 1023 din 8 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava, împotriva sentinței nr. 1199 din 23 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._, reclamant fiind F. C., iar intimate fiind pârâtele Administrația Finanțelor Publice Suceava și Administrația F. pentru Mediu București.
La data de 04 martie 2013, petentul F. C., a solicitat, în contradictoriu cu intimații Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Suceava - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Suceava și Administrația F. pentru Mediu, completarea dispozitivului deciziei nr. 1023 din 8 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul soluționării recursului declarat împotriva deciziei sus – menționate.
Prin Decizia nr. 3819 din 25 aprilie 2013 Curtea de Apel Suceava a admis cererea având ca obiect „completare hotărâre” formulată de petentul F. C..
A completat dispozitivul deciziei nr. 1023 din 8 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în sensul că:
A admis recursul formulat de reclamantul F. C..
A modificat în parte sentința civilă nr. 1199 din 23 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în sensul că, admițând în totalitate cererea reclamantului, va obliga pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Suceava la plata sumei de 5653 lei (în loc de 3360 lei).
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva Deciziei nr. 3819 a Curții de Apel Suceava, prin care a fost completat dispozitivul Deciziei nr. 1023 din 8 februarie 2013 a formulat cerere de revizuire F. C., fiind înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția de contencios.
Prin decizia nr._ din 09.12.2013, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată.
La data de 23.01.2014, revizuentul F. C. a formulat cerere de revizuire a sentinței nr. 1199 din 23.02.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1023/08.02.2013 a Curții de Apel Suceava, completată cu decizia nr. 3819/25.04.2013 a Curții de Apel Suceava, prin care a fost admisă acțiunea în parte, solicitând modificarea hotărârii judecătorești în sensul acordării dobânzii de la data plății taxei de poluare plătită pentru autovehicul, restituită prin hotărâre.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23.01.2014 sub numărul_ .
La termenul de judecată din data de 27 martie 2014 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea cererii de revizuire.
Tribunalul Suceava prin sentința nr. 938 din 3 aprilie 2013 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul Fădur C., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația F. pentru Mediu, în favoarea Curții de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, însă această din urmă instanță învestită prin Decizia nr. 5679/4.06.2014 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Suceava – Secția contencios administrativ și fiscal și urmare a ivirii conflictului negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Instanța supremă, prin Decizia nr. 3389/23.09.2014 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – Secția contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, iar prin sentința nr. 11 din 26.02.2015, a admis excepția tardivității invocată de oficiu, și în consecință a respins ca fiind tardivă cererea de revizuire formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuentul F. C., prin care a solicitat anularea în totalitate a sentinței nr. 11/26.02.2015 a Tribunalului Suceava, și pe fond admiterea revizuirii, în sensul de acordare a dobânzii fiscale de la data plății respectiv 17.11.2008 pentru suma de 3360 lei și 10.07.2008 pentru suma de 2293 lei, în baza art. 124 și art. 117 din Codul de procedură fiscală.
Față de soluția dată sentinței recurate, a arătat că înțelege să invoce întreruperea termenului de prescripție, în raport de dispozițiile art. 2537 Cod de procedură civilă. A arătat că la data de 22.05.2013 a formulat o cerere de revizuire a deciziei nr. 3819 din 25.04.2013 a Curții de Apel Suceava, care a fost respinsă prin decizia nr._/09.12.2013 (dosar nr._ ), instanța motivând că aspectele vizând dobânda fiscală nu au făcut obiectul analizei instanței de recurs, astfel că în acest context s-a întrerupt termenul de prescripție de 3 luni de zile, scadent începând cu 18.04.2013.
În privința unei eventuale excepții privind autoritatea de lucru judecat, a arătat că aceasta nu poate fi dată, dat fiind faptul că prin decizia nr._/09.12.2013 Curtea de Apel Suceava nu a judecat fondul cauzei.
Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Asemenea instanței de fond, curtea reține că în lipsa intervenției legiuitorului în vederea reglementării termenului de revizuire pentru cazul arătat, ca urmare a declarării neconstituționale a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (prin Decizia Curții Constituționale nr. 1609/2010) urmează a fi aplicat, pentru cazul de revizuire consacrat de legea specială, în mod corespunzător, termenul de 3 luni prevăzut de art. 324 alin.3 C. 1865, având în vedere dispozițiile art.721 C. 1865, precum și necesitatea respectării principiului securității raporturilor juridice. Termenul începe să curgă de la data publicării în Buletinul Oficial al Uniunii Europene a deciziei interpretative a T.F.U.E.
Pornind de la această constatare, curtea consideră că în mod legal prima instanță a respins cererea formulată de revizuent ca tardivă.
Referitor la apărarea recurentului vizând întreruperea termenului de prescripție, întemeiată pe formularea unei cereri de chemare în judecată, în condițiile art.2537 pct.2 cod civil, curtea consideră că aceasta nu este întemeiată.
În acest sens, curtea consideră că art.2537 pct.2 cod civil nu este aplicabil în cauză întrucât acest temei legal are în vedere termene de drept substanțial, pentru formularea unei cereri de chemare în judecată, iar nu cereri pentru formularea unor căi de atac care sunt termene de drept procedural.
Curtea constată că în materie de termene procedurale, având în vedere că în cauză este aplicabil vechiul cod de procedură civilă 1865, incidente sunt dispozițiile art.101 – 104 c.p.c. 1965.
Astfel, conform, art.104 c.p.c. 1965 neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Or, în cauza de față, astfel cum a reținut și prima instanță, curtea constată că pentru cererile de restituire a dobânzii fiscale de la data achitării taxei cauza juridică o constituie decizia pronunțată de C.J.U.E. în cauza C565/11 I., decizie invocată, de altfel, chiar și de revizuent în cererea sa de revizuire.
Hotârârea pronunțată de C.J.U.E. în cauza C565/11 a fost publicată în Jurnalul Oficial al U.E. la data de 18.04.2013, termenul de revizuire sus-menționat de 3 luni, începând a curge de la această dată.
Or, în speță, cererea de revizuire a fost formulată de către reclamant la data de 23.01.2014, depășind astfel termenul sus-menționat, fără a solicita repunerea în termenul de revizuire în condițiile art.104 c.p.c. 1865.
Având în vedere considerentele prezentate, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.312 C. proc. civ. 1865, curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de formulat de revizuientul F. C. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. O. P. – Suceava, .. 12, ., ., împotriva sentinței nr. 11 din 26.02.2015 a Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - dosar nr._, intimați fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Administrația F. pentru Mediu București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. N.M.
Tehnored. V.G.
2ex/08.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2218/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2212/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
