Pretentii. Decizia nr. 1618/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1618/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 1124/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA a II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR.1618
Ședința publică din24 martie 2015
Președinte G. M.
Judecător S. A.
Judecător P. D.
Grefier S. P.
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6294 din 30 octombrie 2014 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimat-reclamant U. A., domiciliat în municipiul Vatra Dornei, . A, județul Suceava, intimați-pârâți fiind S. F. Municipal Vatra Dornei, cu sediul în Vatra Dornei, ..47, județul Suceava și pârâta Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța având în vedere că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, constată că în temeiul art. 96 pct. 3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr._ din data de 05.02.2014 reclamantul U. A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, S. F. Municipal Vatra Dornei și Administrația F. pentru Mediu București a solicitat obligarea acestora la restituirea sumei de 5.147 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului proprietate personală, sumă reactualizată cu dobânda fiscală aferentă, începând de la data plății și până la data restituirii efective. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare arată că a achiziționat un autoturism marca HYNDAI pentru care, în vederea înmatriculării în circulație a fost nevoită să plătească suma de 10.654 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, sumă ce a achitat-o cu chitanța . nr._ din data de 03.04.2007, la Trezoreria municipiului Vatra Dornei.
Prin sentința nr.6294 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Suceava a admis acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul U. A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, S. F. Municipal Vatra Dornei și Administrația F. pentru Mediu București; a obligat pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 5.147 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca HYNDAI, sumă reactualizată cu dobânda fiscală aferentă, începând de la data plății și până la data restituirii efective.
Totodată a obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care, în drept, se încadrează în prevederile art. 488 pct.8 Cod procedură civilă, pârâta a arătat că, În motivarea recursului a arătat că art. 90 al TCE prevede că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse “.
Doctrina definește impozitul ca fiind acea contribuție bănească, obligatorie și cu titlu nerambursabil, care este datorată la buget de către persoanele fizice și juridice pentru veniturile care le obțin, pentru bunurile pe care le produc și distribuie sau pentru serviciile și lucrările pe care le prestează. Așadar, ca regulă generală, impozitul este o contribuție obligatorie, necondiționată, în sensul că, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de către autoritatea publică.
Spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabili persoane fizice și juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
Taxele au un caracter ante-factum, fiind datorate și achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Conform art. 124 alin. 1 din actul normativ menționat, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prev. de art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.
Art. 117 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 rep. dispune ca, prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
Potrivit art. 70 din O.G. nr. 92/2003 rep., cererile depuse de către contribuabili potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Întrucât, în speță, nu este dată prima ipoteză reglementată de art. 124 alin. 1 din OUG nr. 92/2003 republicată, recurenta face referire la a doua situație care dă naștere dreptului contribuabililor la dobânzi pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv expirarea termenului prevăzut de art. 70.
Cu raportare directă la prev. art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 rep. rezultă că dreptul petentului la reparație sub forma dobânzilor ia naștere doar în situația în care procedura de restituire a sumei stabilite prin titlul creditorului reprezentat de hotărârea judecătorească se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal de 45 de zile, cu excepția prev. de art. 70 alin. 2, sancționând lipsa de diligență a organului fiscal. În acest sens dispun și prev. Ordinului nr. 1899/2004.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Art. 90 alin.1 TCE, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre" și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141 din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Âkos Nâdasdi c. Vam~es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga, respectiv I. N. c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga fiind relevante in acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Liquide Industries Belgium, Culegere 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, Weigel, Culegere 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
O taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului ( tipul motorului, capacitatea cilindrică ) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, Curtea nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141 din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141 din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor uzate puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor uzate importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme uzate similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Nu sunt fondate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008, întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr.68/79 Hans J. I/S contre Ministere danois des impots . I. N. parag.61-70).
Nu se poate reține faptul că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult, CEDO, în jurisprudența sa (hot. Rafinaries greques S. & S. Andreadis/c/G. din 9 decembrie 1994, dec. Antonakopoulos/c/G. din 23 februarie 1999; Zielinscki /c/Polonia din 28 octombrie 1999) a stabilit că are caracter de ingerință în dreptul oricărei persoane la un tribunal independent față de legislativ faptul că autoritatea legiuitoare a unei țări emite o lege cu aplicarea retroactivă care influențează soluționarea litigiilor la care statul este parte, impunând judecătorului, prin lege, promovarea unei soluții în favoarea statului.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Împrejurarea că potrivit art. 124 Cod procedură fiscală se datorează dobânzi pentru sumele de restituit de la buget nu constituie un motiv de recurs întrucât art. 124 alin. 1 Cod de procedură fiscală invocat de recurentă face vorbire doar de „buget” nu de bugetul de stat, or bugetul F. pentru Mediu constituie buget în înțelesul art. 124.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6294 din 30 octombrie 2014 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar nr._ , intimat-reclamant U. A., domiciliat în municipiul Vatra Dornei, . A, județul Suceava, intimați-pârâți fiind S. F. Municipal Vatra Dornei, cu sediul în Vatra Dornei, ..47, județul Suceava și pârâta Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat S.A.
Jud. fond. B. C.
Tehnoredactat B.E.
6 ex./2.04.2015
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2771/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 2218/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
