Pretentii. Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 8259/86/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 485
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Președinte T. C.
Judecător R. G.
Judecător N. D.
Grefier R. M.-G.
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamantul G. D., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „M. L.” din mun. Fălticeni, .. 10, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 5021 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - S. F. Municipal Fălticeni, cu sediul în Suceava, .. 7, Jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat M. L. pentru recurentul – reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul art. 131, raportat la art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se faptul că recurentul – reclamant făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum 150 lei, conform chitanței nr. 8942 din 17.11.2014i și că a depus la dosar copia tradusă a certificatului de înmatriculare într-un stat membru U.E, după care, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Domnul avocat M. L. pentru reclamant, a pus concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamante a taxei de poluare, cu dobânda fiscală aferentă. A solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 31.07.2013, înregistrată sub nr._, reclamantul G. D., a solicitat obligarea pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava – Administrația Finanțelor Publice Fălticeni, la restituirea sumei de 3.360 lei achitată cu titlul de taxă de poluare, actualizată cu dobânda aferentă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 5021 din 25 septembrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul G. D., criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, reclamantul a arătat că a depus la dosar înscrisuri care dovedesc faptul că a achitat taxa de poluare, precum și faptul că autoturismul a fost înmatriculat în România, respectiv, cartea de identitate, certificatul de înmatriculare și decizia de calcul.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, admiterea acțiunii, în sensul de a se dispune obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3360 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă, precum și la plata cheltuielor de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamantul a produs dovada că autovehiculul în cauză a fost anterior înmatriculat în spațiul UE.
Astfel, Curtea reține că reclamantul recurent a achiziționat un autovehicul cu . WAUZZZ8DZVA034940 Marca Audi tip A 4 1,9 TDI, iar pentru înmatricularea autoturismului în România a achitat taxa de poluare în sumă de 3360 lei, cu chitanța . A nr._ din data de 3.12.2008.
Potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cât privește obligarea pârâtei și la plata dobânzii fiscale, Curtea va admite și această cerere.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordare cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua formulării cererii de restituire a acestei taxe sau la o dată ulterioară formulării acestei cereri.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
În speță, se va acorda dobânda fiscală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, de la data plății până la restituirea efectivă.
Față de aceste aspecte, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea, va admite recursul, va casa sentința recurată și în rejudecare, va admite acțiunea și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 3360 lei lei, cu titlu de taxă de poluare, achitată cu chitanța . nr._ din 3.12.2088, cu dobânda fiscală aferentă calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
Ca parte căzută în pretenții, pârâta va fi obligată să achite reclamantului suma de 750 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în considerarea disp. art. 453 Noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul G. D., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „M. L.” din mun. Fălticeni, .. 10, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 5021 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - S. F. Municipal Fălticeni, cu sediul în Suceava, .. 7, Jud. Suceava.
Casează sentința nr. 5021 din 25.09.2014 a Tribunalului Suceava – Secția C. Administrativ și F. (dosar nr._ ) și, în rejudecare:
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. D..
Obligă pârâta D.G.F.P. Suceava să restituie reclamantului suma de 3360 lei, cu titlu de taxă de poluare, achitată la data de 3.12.2008, cu talonul . 4 A nr._ și dobânda fiscală aferentă, calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 750 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.R. G.
Jud.fond:
Tehnoredact.R.M.G.
5 ex./13.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 807/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 193/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
