Pretentii. Decizia nr. 1139/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1139/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 1296/40/2014
Dosar nr._ - pretenții–
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 1139
Ședința publică din 03 martie 2015
Președinte S. A.
Judecător P. D.
Judecător G. M.
Grefier V. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., împotriva sentinței nr. 1537 din 01.10.2014 a Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr._, intimat fiind reclamantul C. D. cu domiciliul în com. M. E., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că reclamantul-intimat a depus întâmpinare în faza procedurii de regularizare a cererii de recurs, după care, instanța, verificându-și competența în baza art.131 din Noul Cod de Procedură Civilă, se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.96 pct.3 din Noul Cod de Procedură Civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004 și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 18.03.2014 reclamantul C. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. ca, prin hotărâre judecătorească, instanța să oblige pe aceasta la restituirea sumei de 2.508 lei reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante provenite de la autoturisme, achitată pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul U.E., actualizată cu dobânda legală aferentă calculată de la data plății până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 1537 din 01.10.2014 Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 2508 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare plătită cu chitanța . nr._/ 24.01.2012, precum și dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură Fiscală, începând cu data achitării acesteia și până la data plății efective precum și să plătească reclamantului suma de 251 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a precizat că conform principiului „tempus regit actum”, legislația aplicabilă în litigiul aflat de rolul Tribunalului Sibiu este OUG nr. 50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27.10.2008 și anume forma publicării sale în Monitorul Oficial al României nr. 327/2008. Amendamentele aduse OUG nr. 50/2008 au intrat în vigoare ulterior datei de 27.10.2008. Deosebit de situația raportului juridic născut la data de 27.10.2008, în care una din părți este domnul T., în ceea ce privește ordonanțele de modificare ale OUG nr. 50/2008, este evident faptul că, acestea nu sunt aplicabile, în condițiile în care drepturile și obligațiile părților – conținutul raportului juridic – au fost stabilite la o dată la care aceste acte normative nu erau în vigoare.
A mai arătat că potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M.1 – M.3 și N.1 – N.3, astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003.
Autoturismul intimatului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare. Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, trebuie utilizată interpretarea teleologică: în expunerea de motive care însoțesc proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitatea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second – hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru .
Astfel, avându-se în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autoturismelor, de la data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare această taxă pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul de stat și care prevede o nouă formulă de calcul a taxei, din sumele colectate, potrivit acestui act normativ, finanțându-se programe și proiecte privind protecția mediului .
Un alt considerent care a stat la baza stabilirii acestei taxe a fost cel legat de protecția mediului, preocupări care fac parte din obiectivele fundamentale ale Comunității Europene.
Autoturismele mai vechi sunt în general susceptibile să fie mai poluante și, prin urmare, se justifică intenția legiuitorului de a stabili o asemenea taxă pe poluare .
CEJ a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă ca urmare a faptului că acestea traversează granița.
De menționat este și faptul că taxa, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează fie în funcție de valoarea reală a autovehiculului, prețul facturat sau din prețul mașinii, Comisia Europeană a recunoscut că taxa pe poluare corespunde normelor comunitare și procedura demarată de către aceasta împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că nouă reglementare era compatibilă cu art.90 din TCE .
Recurenta a susținut și că, în speță, nu este aplicabil art. 124 din Codul de procedură fiscală referitor la dobânda fiscală.
Față de dispoziția dată de instanță de a se plăti cheltuielile de judecată, recurenta consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 TFUE, primul paragraf (ex. art.90 alin.1 TCE), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
La data formulării cererii de către reclamant era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin O.U.G. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 TFUE.
În hotărârea preliminară în cauza C - 402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25 % comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 TFUE, întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că în acest timp potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prevăzută de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național (cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 120 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Este nefondată și critica recurentei cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pornind de la faptul că recurenta a pierdut procesul, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 453 Cod pr. civilă, care prevede „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Față de aceste aspecte, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., împotriva sentinței nr. 1537 din 01.10.2014 a Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr._, intimat fiind reclamantul C. D. cu domiciliul în com. M. E., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. S.A.
Jud. Fond P. M.M.
Tehnored. V.G.
4ex/19.03.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2403/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2104/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
