Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2232/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2232/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 4173/30/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2232
Ședința publică din 15 aprilie 2013
P.: R. C.
JUDECĂTOR: Ș. L.
JUDECĂTOR: E. N.
GREFIER: I. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent B. G. împotriva Sentinței civile nr.3118/25.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate Administrația Finanțelor Publice Lugoj și cu chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar de către DGFP T. întâmpinare, iar reclamantul a depus la dosar copia certificatului de înmatricularea a autovehiculului pentru care s-a plătit taxa pe poluare, pentru a dovedi că acesta provine dintr-un stat membru UE.
Văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3118/01.10.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea reclamantului B. G., promovată în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Lugoj, pentru restituirea sumei de 1900 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, precum și cererea de chemare în garanție promovată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu, reținându-se următoarele:
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de lege, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, este neîntemeiată, întrucât indiferent daca se ataca sau nu decizia de calcul, finalitatea urmărita de reclamant este recuperarea sumei plătita ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale din perspectiva dreptului UE aspecte reținute si in Decizia nr. 24 din 14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție data in recurs în interesul legii si prin care s-a stabilit ca procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod. Nefiind obligatorie parcurgerea acestei proceduri pentru ca reclamantul sa poată valorifica in justiție dreptul la recuperarea sumei ce i-a fost impusa in baza unor norme interne contrare normelor europene, cererea sa nu este nici prematura interesul reclamantului fiind născut si actual.
Excepția tardivității cererii de restituire a fost respinsă, dat fiind ca reclamantul solicită restituirea unei sume de bani pe care apreciază că nu o datorează în temeiul art. 117 C.pr.fiscală iar termenul în care se poate solicita restituirea este de 5 ani de la data efectuării plății.
Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța de fond a reținut că la data de 04.06.2010 reclamantul a achiziționat autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de identificare, WOLOZCF_. Pentru a-l înmatricula în România reclamantul a trebuit să plătească taxa pe poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de lege, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, este neîntemeiată intrucat indidiferent daca se ataca sau nu decizia de calcul, finalitatea urmarita de reclamant este recuperarea sumei platita ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale din perspectiva dreptului UE aspecte retinute si in Decizia nr. 24 din 14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție data in recurs în interesul legii si prin care s-a stabilit ca procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod. Nefiind obligatorie parcurgerea acestei proceduri pentru ca reclamantul sa poata valorifica in justitie dreptul la recuperarea sumei ce i-a fost impusa in baza unor norme interne contrare normelor europene, cererea sa nu este nici prematura interesul reclamantului fiind nascut si actual.
Excepția tardivității cererii de restituire va fi respinsa, dat fiind ca reclamantul solicită restituirea unei sume de bani pe care apreciază că nu o datorează în temeiul art. 117 C.pr.fiscală iar termenul în care se poate solicita restituirea este de 5 ani de la data efectuării plății.
Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
La data de 04.06.2010 reclamantul a achizitionat autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de identificare, WOLOZCF_.
Pentru a-l înmatricula în România reclamantul a trebuit să plătească o taxă specială denumita taxa pe poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Achitarea taxelor prevăzute de lege reprezintă o condiție obligatorie pentru efectuarea operațiunilor de înmatriculare a unui autovehicul care nu a mai fost înmatriculat în România( art. 11 din OUG 195/2002).
Această taxă este una legală și nu dă dreptul solicitantului la restituire decât în situația în care este contrară art. 110 din Tratatul F.U.E, prin condiționarea înmatriculării în România a unor autovehicule care au fost înmatriculate anterior într-un stat membru U.E. și se află în liberă circulație în interiorul spațiului comunitar.
În speță reclamantul nu a făcut dovada că autoturismul a fost înmatriculat într-un stat membru U.E. astfel că nu s-a putut constata ca taxa percepută pentru efectuarea operațiunilor de înmatriculare este nelegală și contravine legislației comunitare și jurisprudenței C.JUE., considerente pentru care s-a respins cererea și pe cale de consecință și cererea de chemare în garanție formulată de pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul B. G., care a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii, motivând că după pronunțarea hotărârii primei instanțe a obținut dovada că autovehiculul a fost înmatriculat anterior achiziționării sale într-un alt stat membru UE.
În calea de atac acesta a depus la dosar copia cărții de identitate a autovehiculului, atât în limba germană, cât și în traducere autorizată, sub semnătură legalizată, din care rezultă că autovehiculul pentru care reclamantul a achitat taxa pe poluare a cărei restituire se solicită în cauză, cu numărul de identificare W0L0ZCF_, a fost înmatriculat anterior în Germania, stat membru UE.
În atari condiții, instanța constată că acțiunea promovată de reclamant apare fondată.
Rezultă din înscrisurile depuse la dosar în probațiune că RECLAMANTUL A ACHITAT taxa Pe poluare în sumă de 1900 lei pentru autoturismul marca Opel tip Vectra, cu număr de identificare W0L0ZCF_, an de fabricație 2004, data primei înmatriculări, astfel cum se reține în decizia de calcul, fiind 27.04.2004. Prin chitanța . nr._ emisă de AFP Lugoj la data de 15.05.2010, reclamantul a achitat suma de 1900 lei.
Acesta a solicitat restituirea sumei astfel achitate cu titlu de taxă pe poluare, prin cererea înregistrată la AFP Lugoj sub nr._/27.03.2012, dar pârâta a refuzat restituirea, după cum rezultă din adresa nr. 5403/1/27.03.2012.
În speță, reclamantul nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile OUG nr. 50/2008, cum greșit susține pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, căci din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Prin urmare, se cuvine a fi înlăturate toate argumentele pârâtei potrivit cărora taxa pe poluare instituită de OG nr. 50/2008 ar avea caracter nediscriminatoriu, deoarece o atare discriminare s-ar putea reține doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE. Aceste argumente nu sunt concludente în cauză.
Aceasta deoarece reclamantul se prevalează în speță de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin OUG nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În fine, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Aceste considerente se impun și în ceea ce privește regimul de taxare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Variantele ordonanței care o succed pe cea analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., mai sus citată, păstrează formula de calcul a taxei pe poluare și majorează cuantumul acesteia. Prin urmare, toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin același regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. În acest sens s-a concluzionat în cauza N., C-263/10, nepublicată în Repertoriu, la pct. 27. Prin urmare, trebuie înlăturate susținerile contrare ale recurentelor, potrivit cărora interpretarea dată de CJUE în cauza C-402/09, T. nu s-ar aplica în cazul sumelor percepute cu titlu de taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 în formele sale în vigoare după data de 15.12.2008.
Astfel fiind, trebuie concluzionat că și în speța pendinte, în care reclamantul a achitat taxele pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 în vigoare cu începere din data de 01.01.2010, se impune interpretarea dată legislației Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată.
Ca atare, se verifică în speță susținerile reclamantului potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE.
Consecința acestei constatări îl constituie faptul că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional” ( a se vedea hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 9 martie 1978, dată în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77)
Date fiind această opinie explicită a Curții de Justiție a Comunităților Europene – a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar – Curtea constată că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
În consecință, față de caracterul indirect discriminatoriu al reglementării taxei de poluare aplicabile reclamantului, această reglementare urmează a fi înlăturată ca fiind în contradicție cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Față de aceste considerente, apare întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei AFP Lugoj la restituirea sumei de 1900 lei, achitate cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței . nr._/15.06.2010.
Pe cale de consecință, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, apare întemeiată și cererea de chemare în garanție formulată în cauză de către pârâta AFP Lugoj, împotriva A.F.Mediu, aceasta urmând a fi admisă, în temeiul art. 63 C.pr.civ.
Va fi deci admis recursul declarat, iar în baza art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. se va admite cererea principală și cererea de chemare în garanție.
În aplicarea art. 274 C.pr.civ., se va lua act că reclamantul se află în culpă procesuală, de vreme ce nu a făcut dovada provenienței autovehiculului decât în calea de atac, motiv pentru care se va respinge cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată în primă instanță, urmând a se admite doar cererea sa de acordare a cheltuielilor în calea de atac.
Va fi deci obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj la plata către reclamant a sumei de 19,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în calea de atac, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul recurent B. G. împotriva sentinței civile nr. 3118/01.10.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Lugoj și cu chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamantul B. G. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Lugoj.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj să restituie reclamantului suma de 1900 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței . nr._/15.05.2010.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Obligă chemata în garanție să achite pârâtei suma cu care aceasta a căzut în pretenții, cu titlu de taxă pe poluare.
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată în primă instanță.
Obligă pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Lugoj la plata către reclamantul recurent a sumei de 19,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. C. Ș. L. E. N.
Grefier
I. B.
Red. RC/Tehnored. RC
2 ex/07.05.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8735/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6223/2013.... → |
|---|
