Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1307/115/2013
Dosar nr._ operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte dr. A. C. B.
Judecător dr. P. M.
Judecător R. S.
Grefier M. O.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă D. C. S. în reprezentarea AFP REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 1271/2013 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat D. C. C. și cu pârâta intimată Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul intimat avocat P. R., lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța nr.114/2013 în sumă de 600 lei reprezentând onorariu de avocat, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1271/2013 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosar nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu și s-a respins acțiunea împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul D. C. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BĂILE HERCULANE, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2974 lei, reprezentând taxă pe poluare și dobânda aferentă acesteia, calculată de la data plății taxei, respectiv 28.11.2008, până la data restituirii efective a taxei de poluare, precum și la plata către reclamant a sumei de 339,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-S. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Reșița solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, precum și admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În primul rând pârâta recurentă critică hotărârea atacată prin faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât, deși a solicitat instanței de fond să-i comunice o copie a cererii de chemare în judecată și a înscrisurile anexe și acordarea unui nou termen de judecată pentru formularea apărării, instanța de fond a nesocotit solicitarea sa astfel că solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu pârâta recurentă arată că această instituție are calitate procesuală în cauza de față întrucât taxa de poluare constituie venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu București, transferul sumelor încasate din taxa de poluare către Administrația F. pentru Mediu București realizându-se în baza Hotărârii de Guvern nr. 686/2008.
Recurenta invocă nelegalitatea hotărârii și prin aceea că instanța de fond nu a sesizat neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, în condițiile art. 7 (1) din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 205-208 Cod procedură fiscală și nici tardivitatea formulării procedurii administrative în raport cu data deciziei de calcul a taxei și data demersului reclamantului.
Pe fondul cauzei recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul Uniunii Europene, aceasta fiind adoptată tocmai pentru respectarea legislației Uniunii Europene, statele membre fiind libere să instituie astfel de taxe, pe de o parte, iar, pe de altă parte se susține temeinicia criteriilor avute în vedere de legiuitorul român la stabilirea taxei, în privința cuantumului său rezonabil.
Prin cererea înregistrată la dosar în data de 11.10.2013 recurenta a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu, arătând că OUG nr.50/2008 constituie temeiul de drept în baza căruia solicită introducerea în cauză a Administrației F. pentru Mediu întrucât taxa de poluare constituie venit la bugetul fondului de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Verificând recursul astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Recurenta critică hotărârea atacată, în primul rând, prin faptul că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare necomunicându-i acțiunea și înscrisurile anexe și neacordându-i un nou termen de judecată, deși a solicitat amânarea cauzei.
Curtea constată că susținerile recurentei sunt nefondate întrucât din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 23 dosar fond rezultă că pârâtei recurente i-a fost comunicată acțiunea reclamantului, pentru termenul din 29.04.2013, funcționarul B. M., angajat al recurentei, semnând de primirea citației în data de 16.04.2013. Mai mult instanța de fond la termenul din 29.04.2013 a admis cererea de amânare formulată de recurenta pârâtă în vederea formulării apărării.
Cu privire la excepția calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu Curtea constată că instanța de fond, în mod legitim, a respins această excepție, întrucât pârâta recurentă este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația F. pentru Mediu București, intrând în conturile sale nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei recurente, ci conferă acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamantă și pârâta, Administrația Finanțelor Publice.
Cu privire la recursul pârâtei, sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului Curtea reține că, în prezenta cauză, asemenea celorlalte cauze aflate pe rolul instanțelor de fond, reclamanții urmăresc exclusiv restituirea sumelor percepute de stat, cu titlu de taxă de poluare, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu ajustarea acestor sume din perspectiva modului de calcul, organului emitent etc.
Ca o dovadă în acest sens, reclamantul în cauză s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare. Pârâta recurentă a respins cererea, ca neîntemeiată, iar Înalta Curte de Casație de Justiție București, prin Decizia nr. 24/2011 statuează, în mod obligatoriu, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în cazul litigiilor în care se solicită restituirea taxei de poluare.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că, instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În acest context, judecătorul este dator să observe dispozițiile art. 129, art. 130 Cod procedură civilă și să curme orice formă de abuz în legătură cu respectarea drepturilor deduse judecății, inclusiv în legătură cu tendințele de tergiversare, înregistrate din partea instituțiilor statului, cât privește satisfacerea (efectivă) a acestor drepturi, prin înlăturarea grabnică a încălcărilor constatate de instanțele naționale sau europene.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Împotriva sentinței s-a declarat recurs de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-S. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Reșița, deși la fond s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul D. C. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BĂILE HERCULANE. Și în recurs referirile se fac la ambele administrații financiare, dar, raportat la faptul că DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-S. se prezintă în reprezentarea acestora, nu s-a mai pus în discuție calitatea de reprezentant sau existența unui mandat de reprezentare în ceea ce privește recurenta, apreciindu-se că orice viciu cu privire la aceste mențiuni sunt acoperite.
În ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cerere formulată de pârâta recurentă în recurs, Curtea constată că aceasta nu poate fi discutată, pentru prima dată în calea de atac. Aceasta deoarece, raportat la disp. art. 316 C., în recurs nu se pot formula noi cereri, iar la fond, o astfel de cerere nu s-a depus la dosarul cauzei de către pârâtă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta D. C. S. în reprezentarea AFP REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 1271/2013 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosar nr._ .
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
dr. A. C. B. dr. P. M. R. S.
Grefier,
M. O.
Red.A.C.B./21.11.2013
tehn.M.O./ 2 ex./21.11.2013
Primă instanță:Tribunalul C. S.
judecător: T. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6372/2013.... | Alte cereri. Sentința nr. 227/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
