Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6615/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6615/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 9923/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.6615
Ședința publică din 11 IULIE 2013
PREȘEDINTE: PROF.UNIV.DR. L. B.
JUDECĂTOR: Ș. L.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Sebiș, împotriva sentinței civile nr. 804/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. R. Ș., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat I. S. pentru reclamantul intimat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat a depus la dosar împuternicire avocațială și chitanță fiscală nr. 25/28.06.2013 ce atestă achitarea onorariului de avocat în cuantum de 500 lei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu 500 lei cheltuieli de judecată .
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.804/2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul P. R. Ș., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sebiș, și în consecință:
A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 2099 lei, achitată prin chitanța . nr._/26.08.2008, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei-04.12.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei.
A fost respinsă cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la plata dobânzii de la data plății până la data anterior menționată (ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire).
A fost obligă pârâta să îi plătească reclamantului 1039,15 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Sebiș a declarat recurs.
Pe fondul cauzei, se susține compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu art. 110 din TFUE, actul normativ fiind emis tocmai pentru a asigura conformitatea dreptului intern cu dreptul U.E.
Se mai susține că sentința atacată este neîntemeiată și în privința obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, nefiind întrunite dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă .
Totodată, recurenta invocă nevalorificarea dispozițiilor art. 274 ( alin. 3) Cod procedură civilă, solicitând micșorarea cheltuielilor avocațiale.
În cauză, reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare însa a solicitat prin reprezentant respingerea recursului .
Verificând recursul declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește critica relativă la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că hotărârea este legală în raport cu împrejurarea că Direcția generală a Finanțelor Publice a Județului A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Sebiș are calitatea de pârâtă în cauză, fiind în raporturi juridice directe cu reclamantul în cauză.
Pe de altă parte, prejudiciile produse ca urmare a aprecierii unor norme interne incompatibile cu dreptul european, în măsura în care există o pronunțare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul procedurii întrebării preliminare, de admitere a sesizării, se impun a fi reparate de stat, de îndată, pe cale administrativă, fără a impune celui astfel prejudiciat să apeleze la procedura contencioasă judiciară, generatoare de alte cheltuieli, suplimentare.
Totodata, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească intimatului reclamant suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Sebiș împotriva sentinței civile nr. 804/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu reclamantul P. R. Ș..
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 11.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. Univ. Dr. L. B. Ș. L. R. P.
GREFIER,
C. J.
Red.L.B./15.07.2013
Tehnored. J.C. 2 ex./ 15.07.2013
Primă instanță L. J. - Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5026/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1680/2013.... → |
|---|
