Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 352/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 20214/55/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 24.05.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 352
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31.01.2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 1008/29.03.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. C. Județean A. – Serviciul de Medicină Legală, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, este lipsă reclamantul recurent reprezentat de avocat S. L., lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului recurent învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat, astfel încât instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.p.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul reclamantului recurent pune concluzii de admitere a recursului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
NOTĂ: După apelarea cauzei se prezintă personal reclamantul recurent care depune un set de înscrisuri în susținerea recursului, instanța aducându-i la cunoștință faptul că s-a prezentat un avocat care să-i reprezinte interesele.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1008 din data de 29 martie 2012, Tribunalul A. a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu S. C. Județean A. - Serviciul de Medicină Legală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 27 decembrie 2011, reclamantul B. I. a chemat în judecată pârâta S. C. Județean A. – Serviciul de Medicină Legală A., pentru nesoluționarea unei cereri în termenul prevăzut de art. 2 lit. g din Legea 554/02.12.2004.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că a expediat, prin Administrația Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță A., o scrisoare recomandată Spitalului C. Județean A.-Serviciul de Medicină Legală prin care solicita o confirmare cu privire la rezultatul prelevării de probe biologice și ADN de la propria persoană, confirmare de care avea nevoie pentru inițierea unui demers judiciar, și că, deși s-au scurs mai bine de 30 de zile de la ajungerea la destinație a cererii sale nu a primit nici un răspuns.
La cerere a fost atașată copia recipisei expedierii cererii.
La primul termen de judecată, Judecătoria A. a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cererii și constatând că obiectul cauzei vizează refuzul autorității de a furniza informații de interes public, atribuit prin art. 22 din Legea 554/2001 instanței de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 578 din 18.01.2012 a declinat competența în favoarea Tribunalului A., secția de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul A. la data de 23.02.2012.
La primul termen de judecată din data de 29.03.2012 reclamantul a depus la dosar copia unei anchete sociale și copia răspunsului pârâtei (f:7 dosar fond).
Analizând răspunsul pârâtei instanța a constatat că reclamantul a solicitat acesteia nu confirmarea împrejurării că nu a fost vreodată supus vreunei expertize efectuate de această instituție ci copia certificatului de expertiză medico-legală din anul 2005-2011 în ceea ce-l privește dar și documentele medico-legale în ceea ce o privește pe fiica sa, B. I..
Prin adresa nr. 1003/S8/24.02.2012 pârâta a comunicat reclamantului că cererea în ce privește raportul de constatare medico-legală și expertiza medico-legală privind pe fiica sa - B. I. - le poate obține din dosarul penal pentru soluționarea căruia au fost efectuate, din dispoziția instanței penale iar identificarea certificatului medico-legal în ceea ce-l privește, referindu-se la o perioadă foarte mare de timp-2005-2011, necesită pentru parcurgerea documentelor arhivate de SJML A., o perioadă mai îndelungată de verificări, motiv pentru care urmează să i se răspundă după identificare.
Atât răspunsul pârâtei cât și susținerile reclamantului în fața instanței, au condus la concluzia că acesta dorea ca prin răspunsul la cererea sa Serviciul de Medicină Legală A. să confirme că nu i s-a făcut nici o expertiză medico legală în procesul penal în care a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
Instanța a apreciat că amânarea motivată a soluționării cererii reclamantului prin adresa pârâtei este justificată, reclamantul neindicând în cererea sa vreun alt criteriu de identificare decât numele său și perioada 2005-2011, și nu aduce vreo atingere unui drept recunoscut de lege sau vreunui interes legitim privat al reclamantului.
Se arată că chiar și un răspuns din partea pârâtei, în sensul dorit de reclamant „că nu i s-a făcut vreo expertiză de către pârâtă”, nu putea confirma total lipsa expertizei din procesul penal, expertiză care ar fi putut fi efectuată de Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici sau de Institutul de Medicină Legală Timișoara, iar probele administrate sau avute în vedere de instanța penală la pronunțarea hotărârii de condamnare a reclamantului sau la individualizarea pedepsei penale în ceea ce-l privește nu pot fi atestate de Serviciul de Medicină Legală A. sau de vreo altă instituție similară ci doar de dosarul penal respectiv și hotărârea penală de condamnare. Niciuna dintre Instituțiile Medico Legale nu au atribuții în certificarea inexistenței expertizei medico-legale întru-un dosar penal, a vreunei persoane.
Cererea adresată instanței penale este suficientă pentru ca aceasta să constate că nu există în dosar vreo expertiză medico-legală cu privire la reclamant sau, chiar dacă există, că aceasta nu a fost avută în vedere la pronunțarea hotărârii penale, și să ia măsurile procedural penale necesare dacă o astfel de expertiză era necesară sau obligatorie, fără ca răspunsul Serviciului de Medicină Legală A., indiferent de conținutul acestuia, să afecteze decizia instanței penale.
Cât privește lucrările medico-legale efectuate fiicei reclamantului, instanța a apreciat că răspunsul Serviciului de Medicină Legală A. este corect, având în vedere că aceste lucrări nu privesc reclamantul iar fiica sa, B. I., cu calitate de parte vătămată în dosarul în care reclamantul a fost condamnat pentru viol, nu se mai află în supravegherea sa, fiind încredințată unui centru de plasament.
Așa fiind, constatând că s-a făcut dovada vreunui interes legitim privat încălcat al reclamantului prin amânarea justificată a răspunsului pârâtei și nici vreun drept vătămat al acestuia, având în vedere dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004 instanța a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S. C. Județean A. - Serviciul de Medicină Legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul B. I., solicitând modificarea sentinței și admiterea cererii sale, motivat de faptul că pârâtul a refuzat să răspundă la cererea de comunicare a informațiilor în termen de 30 de zile.
Se mai arată că instanța de fond a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, întrucât nu i-a desemnat un apărător din oficiu, instanța fiind părtinitoare, reținând doar apărările pârâtului în cauză și pronunțându-se cu exces de putere.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Nu se verifică în speță susținerile din calea de atac referitoare la refuzul pârâtului de a răspunde solicitării reclamantului. Dimpotrivă, astfel cum cu temei a reținut și prima instanță s-a dovedit în speță că la cererea adresată de reclamant Serviciului Județean de Medicină Legală A., înregistrată cu nr. 496/27.01.2012, pârâtul a formulat răspuns la data de 24.02.2012, în termenul de 30 de zile la care reclamantul face referire.
Pe de altă parte, astfel cum a reținut și prima instanță, nu se poate constata din răspunsul comunicat că pârâtul ar fi refuzat nejustificat să răspundă la solicitare, de vreme ce a adus la cunoștința reclamantului lucrările medico-legale efectuate în cadrul procedurilor judiciare care l-au vizat pe acesta, învederând și motivele pentru care nu a fost posibilă identificarea altor documente. Prin urmare, pârâtul a răspuns solicitării reclamantului, iar împrejurarea că răspunsul astfel comunicat nu corespunde pretențiilor acestuia nu poate fi echivalată cu un refuz de soluționare a cererii.
Nu se verifică nici susținerile recurentului referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil în fața primei instanțe, de vreme ce nu rezultă din actele dosarului că reclamantul ar fi solicitat acordarea ajutorului public judiciar în fața Tribunalului A., astfel încât să constituie un motiv de nelegalitate împrejurarea că acesta nu a fost asistat de un apărător desemnat din oficiu.
Cât privește lipsa de imparțialitate a instanței de fond, se constată că susținerile recurentului nu se întemeiază pe date concrete și cu atât mai puțin pe dovezi, iar actele dosarului nu confirmă aceste suspiciuni, hotărârea primei instanțe fiind motivată detaliat cu referire la probatoriul administrat, precum și la dispozițiile legale incidente în cauză.
Va fi deci respins ca nefondat recursul declarat, iar în baza art. 274 C.p.civ., se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamantul recurent B. I. împotriva sentinței civile nr. 1008/29.03.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. C. Județean A. – Serviciul de Medicină Legală.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției câtre Baroul T. a sumei de 300 lei, contravaloarea onorariului pentru asigurarea asistenței prin avocat, în cadrul ajutorului public judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Ș. E. P. R. C. M. I.
GREFIER
D. C.
RED/ R.C./18.02.2013
TEHNORED/D.C./ 18.02.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător – M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1680/2013.... | Custodie publică. Sentința nr. 308/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
