Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5044/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5044/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 3340/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 07.12.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.5044
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. V. E., împotriva sentinței civile nr.3296/04.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului A., în contradictoriu cu pârâții – intimați, I. Județean al Poliției de Frontieră A., I. T. al Poliției de Frontieră Oradea și M. Administrației și Internelor având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței întâmpinări din partea pârâților – intimați, ce au fost comunicare reclamantului – recurent până la termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul A. la data de 11.05.2012, reclamantul B. V. E. a cerut în contradictoriu cu pârâții I. Județean al Poliției de Frontieră A., I. T. al Poliției de Frontieră Oradea și M. Administrației și Internelor București, obligarea acestora la plata sumei de 86.625 lei, echivalentul a 35 de salarii ale funcției de bază, reprezentând ajutorul acordat la trecerea în rezervă sau după caz la ieșirea la pensie, actualizată cu rata indicelui de inflație la data plății și la plata dobânzii legale corespunzătoare acestor drepturi până la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr.3296/04.09.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul A. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Administrației și Internelor București și a respins acțiunea față de acesta.
A respins acțiunea formulată de reclamantul B. V. E. contra pârâtului I. T. al Poliției de Frontieră Oradea, pentru acordare ajutor la trecerea în rezervă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a avut raporturi de serviciu cu pârâtul I. Județean al Poliției de Frontieră A., deținând funcția de comisar șef, până la data trecerii în rezervă în 15.07.2011, iar prin Decizia nr._/22.12.2011 emisă de M. Administrației și Internelor, Casa Teritorială de Pensii i-a stabilit dreptul la pensie limită de vârstă pentru vechimea în muncă în sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională de 25 de ani și 4 luni.
Prin întâmpinare pârâtul M. Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Tribunalul a considerat excepția invocată ca fiind fondată deoarece reclamantul și-a desfășurat activitatea până la pensionare în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră A. iar raporturile de serviciu fiind stabilite cu acesta, unitatea fiind ulterior desființată prin reorganizarea Poliției de Frontieră și înființat I. T. al Poliției de Frontieră Oradea iar plata drepturilor bănești revenind acestuia și nu structurii centrale, respectiv M. Administrației și Internelor care nu are calitate procesuală pasivă.
Reclamantul a invocat ca temei al demersului său judiciar dispozițiile art.20 alin.1 din Anexa VII din Legea nr.284/2010, corespunzător vechimii realizate în sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională și consideră că i se cuvin 15 salarii ale funcției de bază urmare a trecerii în rezervă.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.284/2010 la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă: - între 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază, respectiv situația în care consideră reclamantul că se găsește.
Este adevărat că prin art. 20 alin. 1 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice s-a recunoscut personalului militar trecut în rezervă, inclusiv polițiștilor aflați în situația identică a reclamantului dreptul de a beneficia de un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază avute la data trecerii în rezervă în cazul unei vechimi efective de 25 de ani și 4 luni - cazul reclamantului - dar potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică în anul 2011 iar prin art.9 din Legea nr.283/2011 s-a stabilit că aceste ajutoare nu se acordă nici în anul 2012 ceea ce atrage lipsa temeiului legal al cererii reclamantului de a i se achita ajutorul prevăzut prin art.20 din anexa VII la Legea nr.284/2010.
Astfel că în mod corect pârâtul a arătat prin întâmpinarea depusă că reclamantul nu poate beneficia de ajutorul prevăzut la art.20 alin.1 din Legea nr.284/2010 având în vedere dispozițiile art.13 alin.1 din Legea nr.285/2010 care exceptează în anul 2011 de la aplicare aceste norme, or reclamantul nu face parte din categoria personalului ieșit la pensie prin încadrare în grad de invaliditate pentru a beneficia de acest ajutor.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea reclamantului pentru acordare ajutor la trecerea în rezervă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. V. – E., considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, referitor la admiterea excepției, se arată că deși plata trebuia să fie efectuată de I. Județean al Politiei de Frontiera A., așa cum a reținut instanța de fond, ordonatorul principal de credite este Ministerului Administrației și Internelor București, deoarece acesta este cel ce repartizează creditele bugetare aprobate pentru instituțiile inferioare.
Așadar, se justifica chemarea in judecată a Ministerului Administrației si Internelor București.
Se mai arată că, instanța de fond a reținut ca nu exista temei legal pentru cererea de chemare in judecată, dar arată că este adevărat că în temeiul art.20 al.1 din Anexa VII a Legii nr.284/2012 i se recunosc drepturile solicitate.
Astfel, apare o contradicție în motivarea instanței de fond, pe de o parte se arată că nu exista suport legal, iar pe de altă parte se arată că i se cuvin aceste drepturi.
Se menționează că, drepturile de care beneficiază polițistul la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie de serviciu sunt reglementate prin lege, iar obligativitatea plății rezultă din principiul general constituțional prevăzut în art. 1 al. 5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Prin aplicarea celor două acte normative de suspendare s-a creat o discriminare printre persoanele beneficiare a acestor drepturi, deoarece unii colegi ai reclamantului au primit aceste drepturi, iar recurentul nu.
Pentru ca acest drept să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata acestuia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului: "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
C.E.D.O. a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Se arată că a avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român privind plata ajutorului prevăzut la încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare, ba mai mult, reclamantul în perioada prestării activității și-a îndeplinit toate obligațiile care le avea, achitându-și contribuțiile datorate către stat, fără a invoca probleme financiare care să-l împiedice să le onoreze.
Recurentul mai arată că, în momentul în care angajatorul a trebuit să-și onoreze o obligație corelativă față de reclamant aceasta nu s-a mai realizat din motive financiare.
Prin întâmpinare, pârâtul M. Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că la data intrării în vigoare (01.01.2010) a prevederilor art. 2 alin (1) din Anexa IV/2 (Drepturi specifice activității desfășurate în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională) la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, acestea statuau faptul că „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate".
Potrivit art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă."
Se subliniază că prevederile sus-menționate nu se pot interpreta în sensul că ar suspenda acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă". Întrucât, prin acestea, se statuează o nouă stare de fapt și de drept, prin care, începând de la data de 03.07.2010 și până la data ieșirii din vigoare a acestor reglementări drepturile în cauză nu se mai acordă.
Totodată, se solicită a se constata faptul că potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”.
În aceste condiții, întrucât, în speță, actul normativ în discuție a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011 se aplică tuturor situațiilor juridice apărute ulterior acestei date (tempus regit actum), reclamantul, care a ieșit la pensie în anul 2011, nu poate beneficia de acordarea ajutoarelor.
Așadar, având în vedere aceste considerente, se solicită a se constata faptul că, o eventuală admitere a pretențiilor persoanelor în discuție ar determina o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, precum și, corelativ, prejudicierea bugetului Ministerului Afacerilor Interne, prin instituirea obligației la plata lucrului nedatorat în sarcina instituției pârâte.
Pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Oradea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că reclamantului B. V. E. i-au încetat raporturile de serviciu în cursul anului 2011, respectiv în data de 15.07.2011, ca urmare a pensionării sale pentru limită de vârstă, conform Deciziei nr._/22.12.2011, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor. Având în vedere faptul că recurentul-reclamant s-a pensionat pentru limită de vârstă, consideră că în cauză sunt aplicabile prevederile art.13 alin.1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României Nr.878 din 28.12.2010, care arată: „în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică".
Sunt exceptate de la prevederile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 și pot beneficia de ajutoarele stabilite prin dispozițiile art. 20 alin. 1 din Anexa VII a Legii nr.284/2010, modificată și completată și prin dispozițiile art. 20 alin. 2 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, modificată și completată, persoanele clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate (conform prevederilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 285/2010).
Prin urmare, întrucât recurentul-reclamantul nu face parte din categoria personalului ieșit la pensie prin încadrarea în grad de invaliditate, nu are dreptul la acordarea ajutoarelor solicitate în acțiunea formulată.
De asemenea, se învederează faptul că, în conținutul Legii nr.283/2011 se prevede că nici în anul 2012 nu se acordă ajutoarele la ieșirea la pensie, încetarea raporturilor de serviciu sau la trecerea în rezervă. Astfel, art. 9 din Legea nr. 283/2011 arată: ,,în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".
Se mai arată că, în mod corect și legal instanța de fond a concluzionat că: „Este adevărat că prin art.20 alin. 1 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a recunoscut personalului militar trecut în rezervă, inclusiv polițiștilor aflați în situația identică a reclamantului, dreptul de a beneficia de un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază avute la data trecerii în rezervă în cazul unei vechimi efective de 25 de ani și 4 luni - cazul reclamantului - dar potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică în anul 2011, iar prin art. 9 din Legea nr. 283/2011 s-a stabilit că aceste ajutoare nu se acordă nici în anul 2012 ceea ce atrage lipsa temeiului legal al cererii reclamantului de a i se achita ajutorul prevăzut prin art. 20 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010."
Este evident că normele legale în materie sunt clare și nu lasă loc de interpretare, astfel încât instanța nu poate acorda anumite drepturi ce nu își au izvorul în norma legală.
Atâta timp cât vocația recurentului-reclamant la primirea ajutoarelor legale nu a fost materializată într-un nou act normativ și nici nu s-a obținut desființarea sau modificarea actelor normative prin care a fost suspendată acordarea acestor ajutoare legale pretinse de reclamant, nu există temeiuri de drept pentru a se dispune obligarea instituției la plata vreunei sume cu titlu de ajutoare legale. Astfel, recurentul-reclamant nu dispune de vreun drept bănesc „recunoscut prin lege" în sensul art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, la plata căruia instituția să poată fi obligată de instanță, în actualul cadru legislativ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 C. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Privitor la admiterea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor București, instanța constată că soluția dată acestei excepții este temeinică și legală, întrucât chiar dacă acest minister este ordonatorul principal de credite, între acesta și reclamant nu există raporturi juridice, raporturile de serviciu fiind cu pârâtul I. Județean al Poliției de Frontieră A., respectiv Oradea ca urmare a reorganizării.
Orice pretenție a reclamantului ce derivă din raporturile de serviciu ale acestuia se poate îndrepta împotriva Inspectoratului și nicidecum împotriva Ministerului, ca organ central.
Reclamantul recurent critică hotărârea recurată arătând că instanța de fond a reținut ca nu exista temei legal pentru cererea de chemare in judecată, dar arată că este adevărat că în temeiul art.20 al.1 din Anexa VII a Legii nr.284/2012 i se recunosc drepturile solicitate, apărând astfel o contradicție în motivarea instanței de fond, motiv ce nu poate fi reținut de către Curte, întrucât instanța de fond a redat textele legale incidente în speță, arătând că ulterior, odată cu . Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, respectiv la data de 03.07.2010, prevederile art. 2 alin (1) din Anexa IV/2 la Legea nr. 330/2009 au devenit inaplicabile, ca efect al mențiunilor exprese ale art. 9 din Legea nr. 118/2010.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă."
Mai mult, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”, fiind exceptate de la prevederile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 și pot beneficia de ajutoarele stabilite prin dispozițiile art. 20 alin. 1 din Anexa VII a Legii nr.284/2010, modificată și completată și prin dispozițiile art. 20 alin. 2 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, modificată și completată, persoanele clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate (conform prevederilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 285/2010).
Curtea constată că reclamantului recurent B. V. E. i-au încetat raporturile de serviciu în cursul anului 2011, respectiv în data de 15.07.2011, ca urmare a pensionării sale pentru limită de vârstă, conform Deciziei nr._/22.12.2011, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, neîncadrându-se astfel la excepția prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, redată mai sus.
În aceste condiții, întrucât, în speță, actul normativ în discuție a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011 se aplică tuturor situațiilor juridice apărute ulterior acestei date (tempus regit actum), reclamantul, care a ieșit la pensie în anul 2011, nu poate beneficia de acordarea ajutoarelor solicitate.
Reclamantul arată că prin aplicarea celor două acte normative de suspendare s-a creat o discriminare printre persoanele beneficiare a acestor drepturi, deoarece unii colegi ai reclamantului au primit aceste drepturi, iar recurentul nu, însă instanța de judecată nu poate să admită acțiunea reclamantului, pe motiv de discriminare, câtă vreme există dispoziții legale care arată că drepturile solicitate de reclamant nu se mai acordă.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. V. - E. împotriva sentinței civile nr.3296/04.09.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
GREFIER,
M. T.
RED:M.B./28.06.2013/TEHNORED:M.T./01.07.13/2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul A./Judecător – I. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8121/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1107/2013.... → |
|---|
