Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1107/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1107/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 4673/108/2012
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA | Operator date 2928 |
Secția de C. Administrativ și Fiscal | Dosar nr._ |
[i]Decizia civilă nr. 1107/R
Ședința publică de la data de 14 martie 2013
Președinte: | Dr. M. B. |
Judecător: | R. S. |
Judecător: | D. I. Ț. |
Grefier: | A. T. |
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. F. PUBLICE INEU PRIN DIR. FIN. A. împotriva Sentinței civile nr. 3577/18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. I.-D., intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal - 5050-RESTITUIRE TAXA POLUARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsind părțile..
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 11 martie 2013 s-au depus concluzii scrise de către intimatul-reclamant T. I.-D., după care:
Constatând că recurenta-pârâtă A. F. PUBLICE INEU PRIN DIR. FIN. A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ. Curtea reține cauza în pronunțare.
curtea
Asupra recursului:
Prin Decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de A. F. PUBLICE INEU la data de 26.10.2010 s-a reținut în sarcina reclamantului T. I.-D. obligația de plată a taxei în cuantum de 1008 lei.
La data de 16.11.2012 s-a solicitat ADMINISTRAȚIEI F. PUBLICE INEU restituirea taxei; cererea a fost respinsă.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, reclamantul T. I.-D. a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare.
S-a solicitat totodată actualizarea sumei în raport cu dobânda legală conform C.proc.fiscală.
Prin Sentința civilă nr. 3577/18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul A. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul T. I.-D. și a fost obligată pârâta A. F. PUBLICE INEU la restituirea taxei, actualizată cu dobânda fiscală calculată în baza art. 124 C.proc.fiscală.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. PUBLICE INEU, fiind obligată chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la plata sumei cu care pârâta A. F. PUBLICE INEU a căzut în pretenții, reprezentând taxă și dobândă legală.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că, astfel cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza T. (C-402/09), art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare; vehiculul de ocazie importat de reclamant și caracterizat printr-un anumit grad de vechime și uzură este supus unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală și, în consecință, impozitarea autovehiculelor este discriminatorie, favorizând autovehiculele second-hand de pe piața internă.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-pârâtă A. F. PUBLICE INEU PRIN DIR. FIN. A..
Criticile au vizat reținerea greșită a incompatibilității dispozițiilor normei interne, în condițiile în care jurisprudența comunitară permite instituirea unui sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate, cât timp se ține seama de deprecierea reală a vehiculelor și ținându-se seama de aproximările rezonabile inerente oricărui sistem de acest tip.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, recurenta-pârâtă A. F. PUBLICE INEU PRIN DIR. FIN. A. a arătat că în mod greșit nu s-a reținut obligația acesteia de plată a cheltuielilor de judecată, chemata în garanție fiind partea căzută în pretenții.
S-a solicitat totodată, conform art. 274 alin. 3 C.proc.civ., restrângerea cheltuielilor de judecată acordate reclamantului-intimat T. I.-D. în primă instanță.
În drept, recurenta a indicat dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ..
Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă A. F. PUBLICE INEU PRIN DIR. FIN. A., văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea reține:
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, litigiul pune în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene. Analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09 (T.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, precizând că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
Considerentele au fost precizate de CJUE și în cauza N. - C-263/10, reținându-se că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Reclamantul T. I.-D. achitând taxa calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Cât privește obligarea chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la plata cheltuielilor de judecată reținute prin sentința recurată, criticile sunt neîntemeiate. Chemarea în garanție este justificată pe existența unei obligații „în garanție sau în despăgubire” a Administrației F. pentru Mediu față de pârâta recurentă având în vedere că organele fiscale – A. F. PUBLICE INEU au competențe limitate la calcularea, încasarea și soluționarea contestațiilor formulate de contribuabili împotriva acestor acte, iar competențele privind administrarea sumelor încasate cu titlul de taxă de poluare revin Administrației F. pentru Mediu, aceste sume fiind virate în contul său conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008. Actele administrative contestate nu au fost emise de ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, iar declanșarea litigiului s-a datorat refuzului pârâtei A. F. PUBLICE INEU de a dispune restituirea sumei solicitate de reclamant, iar nu faptului că pârâta a încasat inițial taxa în litigiu. În consecință, în mod corect s-a reținut exclusiv obligația pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată, ca parte căzută în pretenții; raportul juridic existent între A. F. PUBLICE INEU și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu poate justifica obligarea acesteia din urmă și la plata cheltuielilor de judecată, culpa procesuală revenind exclusiv pârâtei A. F. PUBLICE INEU.
Cu privire la aplicarea art. 274 alin 3 C.proc.civ, Curtea constată că onorariul avansat de reclamant în primă instanță corespunde valorii pricinii și muncii îndeplinite de avocat, având în vedere și demersurile prealabile sesizării instanței în vederea restituirii taxei.
Pentru aceste considerente, constatând că soluția reținută prin sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. F. PUBLICE INEU PRIN DIR. FIN. A. .
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă A. F. PUBLICE INEU PRIN DIR. FIN. A. împotriva Sentinței Civile nr. 3577/18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. I.-D., intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 martie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
DR. M. B. | R. S. | D. I. Ț. |
Grefier, | ||
A. T. |
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 671/2013.... → |
|---|
