Pretentii. Decizia nr. 9951/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9951/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 4990/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -28.07.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9951
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.10.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3834/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați Cvașa M. și H. R. având ca obiect petenții – Legea 290/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat P. R., în reprezentarea reclamanților intimați, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depuse la dosar, prin registratura instanței note de ședință.
Reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Instanța pune în discuția părții prezente excepția prematurității acțiunii având în vedere . O.U.G. 10/2013, invocată de pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin note de ședință și reține cauza spre soluționare pe excepție.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea excepției având în vedere că acest motiv de recurs a fost tardiv formulat, iar OUG 10/2013 nu este incidentă în prezenta cauză având în vedere că reclamanții intimați dețin o hotărâre judecătorească definitivă. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului T., sub nr._, reclamanții Cvașa M. și H. R. au chemat în judecată pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția Economică, solicitând obligarea pârâtei la achitarea sumei de 391.325,73 lei, stabilită cu titlu de compensații prin Hotărârea Comisiei Județene pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, sumă actualizată, după cum urmează: suma de 156.530,29 lei, actualizată cu dobânda legală și rata inflației începând cu data de 17.10.2010 și până la momentul plății; suma de 234.795,44 lei, actualizată până la data de 16.10.2011, cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior, iar începând cu data de 17.10.2011 și până la data plății efective cu dobânda legală și rata inflației;cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3834/11.12.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții Cvașa M. și H. R. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a obligat pârâta la plata către reclamanți a compensațiilor în cuantum de_,73 lei, stabilite prin Hotărârea nr. 410/16.10.2009 a Instituției Prefectului T. – Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sumă actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând de la data emiterii hotărârii – 16.10.2009 și până la îndeplinirea efectivă a obligației. A respins în rest acțiunea precizată, cu privire la petitele având ca obiect actualizarea sumei cu dobânda legală și rata inflației, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 410/16.10.2009, emisă de către Instituția Prefectului Județului T. – Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, au fost acordate reclamanților compensațiile pentru bunurile deținute de autorul acestora, Cvașa A., în cuantum de_,73 lei. Potrivit art. 3 al acestei hotărâri, în vederea efectuării plății, beneficiarii hotărârii vor întocmi documentația conform art. 18 al. 1, 2, 3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1120/2006. Articolul 4 al aceleiași hotărâri stabilește că suma stabilită cu titlu de compensație se va achita în două tranșe, în funcție de valoarea acesteia, iar cea de-a doua tranșă va fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, în condițiile art. 18 al. 6 din Norme.
Apărările pârâtei nu au putut fi reținute, având în vedere disp. art. 10 al. 2 din Legea nr. 290/2003 și faptul că, deși au trecut peste 3 ani de la adoptarea Hotărârii nr. 410/2009, pârâta nu a efectuat plata niciunei părți a compensațiilor acordate. Potrivit art. 10 al. 2 din lege, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, plata lor se poate face în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 al. 1. Așadar, textul legii stabilește un termen de maximum 2 ani în care autoritatea pârâtă este îndatorată la efectuarea plății, termen pe care pârâta nu l-a respectat.
S-a reținut că, în raport de disp. art. 10 din Legea nr. 290/2003 și de art. 18 din HG nr. 1120/2006, reclamanții sunt îndreptățiți la plata compensațiilor acordate prin Hotărârea nr. 410/2009, sumă care, potrivit art. 18 al. 6 din Norme, urmează a fi actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 10 din Legea nr. 290/2003 și art. 18 din HG nr. 1120/2006, Tribunalul a admis acțiunea precizată în parte, a obligat pârâta la plata către reclamanți a compensațiilor în cuantum de_,73 lei, stabilite prin Hotărârea nr. 410/16.10.2009 a Instituției Prefectului T. – Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sumă actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând de la data emiterii hotărârii – 16.10.2009 și până la îndeplinirea efectivă a obligației. Cu privire la momentul de la care se impune actualizarea, instanța a avut în vedere Decizia nr. XXI/2007 a Înaltei Curți, prin care s-a stabilit că data actualizării compensațiilor este data emiterii hotărârii de acordare a acestora. Chiar dacă Decizia vizează Legea nr. 9/1998, pornind de la faptul că legea nr. 9/1998 și Legea nr. 290/2003 cuprind reglementări aproximativ identice, instanța apreciază că și în materia reglementată de Legea nr. 290/2003 se impune a fi aplicată Decizia menționată. A respinge în rest acțiunea precizată, ca neîntemeiată. Astfel, cu privire la petitul având ca obiect actualizarea sumei cu dobânda legală și rata inflației, instanța reține că, în materia despăgubirilor reglementate prin Legea nr. 290/2003, actualizarea acestor despăgubiri se face cu indicele de creștere a prețurilor de consum, conform art. 18 al. 6 din HG nr. 1120/2006, și nu potrivit principiilor generale reglementate de codul civil. În aceste condiții, reținând prevederile legale anterior citate și principiul de drept „specialia generalibus derogant”, petitul având ca obiect actualizarea sumei cu dobânda legală și rata inflației este neîntemeiat și a fost respins cu această motivare.
În temeiul art. 274 cpc, față de culpa procesuală a pârâtei, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în cuantum de 1000 de lei, sumă ce reprezintă onorariul avocatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând admiterea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 3834/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate în fond de reclamanții Cvașa M. și H. R. ca fiind neîntemeiată.
În motivare arată că în fapt, în data de 16.10.2009 Instituția Prefectului Județului T. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamanților Cvașa M. și H. R. Hotărârea nr. 410.
Prin Hotărârea nr. 392/2009 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 391.325,73 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorul Cvașa A., abandonate și sechestrate în localitatea Mihăileni - jud. C. Nouă, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
Față de speța dedusă judecății, învederează instanței că, conform art. 18 alin. (5) din H.G.nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Face precizarea că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor jomâni pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940; Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente; Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte"
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
„222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223.Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224.Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca. Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Arată că se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut ațâț în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În ceea ce privește obligarea sa la actualizarea sumei 391.325,73 lei, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 410 din 16.10.2009 emisă de Comisia Județeană T. de aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum calculată începând cu data emiterii hotărârii - 16.10.2009 și până la data plății efective, în sensul menționat de Decizia XXI din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta arată că, conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești.”
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Astfel, având în vedere că Hotărârea nr. 410/2009 a fost emisă în data de 16.10.2009, termenul de plată al primei tranșe a fost scadent la data de 16.10.2010, iar termenul de plată pentru cea de-a ll-a tranșă a fost scadent în data de 16.10.2011, actualizarea ar trebui făcută pe tranșe după data scadentă.
În subsidiar, solicită micșorarea cheltuielile de judecată, în baza art. 274 alin 3 Cod proc civ., arătând că acordarea unor cheltuieli de judecată de 1.000 lei este neîntemeiată și față de obiectul cauzei.
Arată că aceste aspecte nu vizează o împotrivire din partea recurentei la acțiune, ci doar faptul că nu există un buget pentru plata cheltuielilor de judecată
Prin urmare, apreciază că, față de obiectul pricinii, cheltuielile de judecată sunt nejustificat de mari, motiv pentru care solicită reducerea lor corespunzătoare.
Prin Note de ședință depuse la data de 04.10.2013 recurenta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților invocă excepția prematurității acțiunii raportat la . OUG 10/2013.
Prin Concluzii scrise reclamanții intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2 C. pr. Civilă, instanța constată că recursul pârâtei este întemeiat, urmând a fi admis în baza disp. art. 304 pct. 9 C. pr. Civilă, modificată sentința civilă recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților, după cum urmează:
Curtea constată că în prezenta cauză, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor de bani stabilite cu titlul de despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Instanța de fond a admis acțiunea în justiție și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei acordate cu titlu de despăgubiri prin actul emis de pârâtă, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
În recurs, Curtea reține că a fost modificat cadrul legislativ aplicabil, prin Ordonanța de Urgență nr. 10/2013, pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Astfel, prin Ordonanța de Urgență nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, s-a dispus eșalonarea plății despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 ale Legii nr. 290/2003, precum și ale Legii nr. 393/2006.
Conform art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 10/2013, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
Conform art. I alin. 2 din O.U.G. nr. 10/2013, „prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014”.
Raportat la noua reglementare, Curtea reține că aceasta se aplică tuturor plăților ce se vor efectua după . – astfel cum rezultă din dispozițiile art. I alin. 1, care prevăd că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 ..., ale Legii nr. 290/2003 ..., precum și ale Legii nr. 393/2006 ..., se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată”.
Prin urmare, această reglementare este incidentă și în prezenta cauză, legea nefăcând distincție în raport cu data emiterii hotărârii Comisiilor județene sau ale celorlalte titluri executorii emise în baza Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003. Astfel, Curtea subliniază că art. I alin. 2 din O.U.G. nr. 10/2013 stabilește clar că noul act normativ „se aplică ... și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Or, astfel cum prevede art. I alin. 2 teza a doua din O.U.G. nr. 10/2013 „plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014”.
Raportat la această reglementare, Curtea reține că nu mai este exigibilă creanța invocată de reclamanți în prezenta cauză, plata sumelor solicitate fiind amânată prin O.U.G. nr. 10/2013.
Astfel fiind, Curtea reține – raportat la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 – că acțiunea de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor datorate în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003 este prematură, acțiunea nemaifiind admisibilă.
Față de aceste aspecte, Curtea va admite recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3834/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților Cvașa M. și H. R. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. M.B. 12.11.2013
Tehnored. G.S. – 12.11.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – A. S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1572/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 417/2013. Curtea de... → |
|---|
