Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr. 8333/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8333/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 3286/30/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8333
Ședința publică din 10 septembrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta M. S. și de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T. împotriva sentinței civile nr.3870/12.12.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă M. S., avocat L. Gavriela, iar pentru pârâta recurentă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T. se prezintă consilier juridic Udila E. R..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 20.08.2013 de către reclamanta recurentă Murean S., întâmpinare, cu privire la recursul pârâtei.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare și chitanța privind achitarea onorariului avocațial.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar delegația de reprezentare.
Curtea, din oficiu invocă excepția nulității recursului formulat de reclamanta M. S. pentru nemotivare și acordă cuvântul atât pe excepția invocată, cât și pe fond.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepției invocate din oficiu, arătând că în opinia sa recursul este motivat. Pe fond, solicită admiterea recursului reclamantei astfel cum a fost formulat în scris la dosar și respingerea recursului pârâtei, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea excepției invocate din oficiu de instanță, iar pe fond, solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii precizate a reclamantei.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.3870/12.12.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta M. S., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ T., având ca obiect – anulare act administrativ.
A dispus anularea Deciziei nr. 1522/15.07.2006 și a obligat pârâta la emiterea unei noi dispoziții privitoare la acordarea indemnizației pentru copiii gemeni M. I. D. și M. C. A., născuți la 28.03.2006.
A obligat pârâta la plata indemnizației lunare pentru creșterea celui de-al doilea copil, în cuantum de 800 lei lunar, pentru perioada 16.05._06 și 600 lei pentru pe.01.01._08.
A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
În motivare s-a reținut că prin acțiune reclamanta M. S. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială (denumirea actuală), solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 1522/15.07.2006 emisă de pârâtă prin care s-a stabilit indemnizația pentru creșterea unui singur copil, în sumă de 800 lei, deși sarcina a fost gemelară și a născut doi copii gemeni, cu obligarea pârâtei la plata celei de-a doua indemnizații lunare pentru minorii M. I. D., născut la data de 28.03.2006, și M. C. A., născut la data de 28.03.2006, până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv până la data de 28.03.2008, și plata retroactivă a acestor drepturi pentru un copil, în sumă de 19.200 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 28.03.2006, reclamanta a dat naștere copiilor gemeni M. I. D. și M. C. A.. In baza OUG 148/2005, reclamanta a solicitat autorității pârâte acordarea indemnizației de creștere a copiilor, astfel că pârâta, prin Decizia nr. 1522/15.07.2006, a aprobat plata indemnizației lunare de 800 lei.
Ulterior pronunțării Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 26/14.11.2011, reclamanta a solicitat pârâtei acordarea indemnizației lunare și pentru cel de-al doilea copil, născut din sarcină gemelară. Prin adresa nr._/30.12.2011, pârâta a refuzat acordarea acestei indemnizații, cu motivarea că reclamantul a beneficiat legal de o singură indemnizație, conform art. 8 al. 1 și 2 din OUG nr. 148/2005 și că drepturile pretinse pot fi obținute numai în baza unei hotărâri judecătorești, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 16/2011 a Î.C.C.J..
Analizând refuzul pârâtei prin prisma art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004 rep., tribunalul a constatat că refuzul de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului geamăn este nejustificat.
Prin OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului - act normativ in vigoare - s-a stabilit ca beneficiază de concediu pentru creșterea copilului in varsta de pana la 2 ani si de o indemnizatie lunara in cuantum de 800 RON (începând cu data de 1 ianuarie 2006), persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Inceâand cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizatiei prevăzute la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 este de 800 RON.
La data intrarii in vigoare a acestui act normativ, au fost abrogate prevederile referitoare la concediul si indemnizația pentru creșterea copilului, cuprinse la art. 98, 99, 121, 122, 123, 125, 1251, 129 si 138 din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, si cele ale art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicata, precum si orice alte dispoziții contrare.
Prin abrogarea acestor dispoziții si instituirea unui cuantum unic de 600-800 RON, s-a realizat o restrângere a dreptului la concediul pentru îngrijirea copilului si la o indemnizație satisfăcătoare, pentru acele familii in care părintele realiza un venit mai mare de 800 lei.
OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare, abrogă prevederile referitoare la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului cuprinse în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și în alte acte normative care reglementau înainte de 1 ianuarie 2006 acordarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la 2 ani și respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
Prin adoptarea OUG nr. 148/2005, indemnizația pentru creșterea copilului a fost adoptată ca fiind bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor, indiferent de câștigurile pe care acestea le realizează, condiții egale de creștere a copiilor.
Prin H.G. nr. 1.825 din 22 decembrie 2005, s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, al cărui art. 2, alineatele 1, 2 și 3, este pus în discuție în prezenta cauză.
Potrivit acestui text legal: (1) Concediul și indemnizația pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela.
(2) Alocația de stat pentru copii se cuvine pentru fiecare dintre copiii rezultați în urma primelor 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela.
(3) În înțelesul dispozițiilor alin. (1) și (2) prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, în raport de care se solicită controlul legalității, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv persoana care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore.
Dacă s-ar admite ipoteza că indemnizația s-ar acorda nu pentru fiecare copil născut, ci pentru fiecare naștere, între nou-născuți ar face distincție după cum aceștia s-au născut dintr-o sarcină simplă sau multiplă, ar însemna încălcarea principiul egalității de tratament între aceștia. Prin urmare, singura împrejurare prin care nou-născuții ar beneficia de un tratament similar ar fi ca fiecare dintre ei să beneficieze de indemnizație.
Astfel, în considerarea celor reținute, s-a pronunțat și Î.C.C.J - Secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007, prin care a admis excepția de nelegalitate a art. 2 din HG 1825/2005, reținând că ,, Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv”.
Pe de altă parte, legiuitorul, prin Legea 239 din iunie 2009, a adus modificări în acest sens, stabilind: ,,Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere." În considerentele Deciziei nr. 26/2011, Înalta Curte a reținut următoarele: ,,Soluția potrivit căreia fiecare copil născut dintr-o sarcina multipla, începând cu cel de-al doilea, beneficiază de indemnizația in cuantum fix de 600 lei pana la . Legii nr. 239/2009 - prin care art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 i s-a dat un nou conținut, in sensul: „cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 de lei pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere” - nu este legala si nici in acord cu spiritul legii, fiind încălcat astfel principiul neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constitutia României, revizuita in anul 2003. Prin urmare, cum dreptul la indemnizatia lunara prevazuta de art. 1 alin. (1) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, cu modificarile si completarile ulterioare, este un drept instituit de lege in beneficiul copilului, înseamnă ca de acesta beneficiaza, pana la . Legii nr. 239/2009, fiecare copil nascut dintr-o sarcina multipla (gemelara, de tripleti sau multipleti).”
În consecință, Înalta Curte a decis, admițând recursurile în interesul legii, a stabilit: „In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 6 alin. (1) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca, pana la . Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005, indemnizatia lunara pentru cresterea copilului prevazuta de art. 1 alin. (1) din ordonanta se acorda pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, in cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, optional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009.”
Față de considerentele anterior reținute, de soluția adoptată de Î.C.C.J. prin Decizia nr. 26/2011, tribunalul a constatat că Decizia nr. 1522/15.07.2006, emisă de pârâtă, este un act administrativ nelegal, în condițiile în care indemnizația a fost acordată pentru un singur copil.
În consecință, în temeiul art. 1 alin. 1, 8 alin.1 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rep., tribunalul a admis în parte acțiunea, a dispus anularea Deciziei nr. 1522/15.07.2006, emisă de pârâtă, a obligat pârâta la emiterea unei noi dispoziții privitoare la acordarea indemnizației pentru copiii gemeni M. I. D. și M. C. A. născuți la 28.03.2006, a obligat pârâta la plata indemnizației lunare pentru creșterea celui de-al doilea copil, în cuantum de 800 lei lunar, pentru perioada 16.05._06 și 600 lei pentru pe.01.01._08, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a constatat că, deși au fost solicitate, nu s-a făcut dovada acestora.
În cauză au declarat recurs reclamanta M. S. și pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T..
Recurenta reclamantă arată că, întrucât până la data formulării cererii nu i s-a comunicat sentința de Tribunalul T., fiind informată de apărătorul său că pe portalul instanței acțiunea a fost admisă în parte, pentru a nu pierde termenul a înțeles să formuleze recurs, deși sentința nu i-a fost comunicată și nu cunoaște în ce fel s-a admis acțiunea.
Oricum, într-o astfel de situație critică sentința care a ignorat dispozițiile legale ce prevăd data de la care se acordă indemnizația pentru nașteri gemelare.
Întrucât situația sa se încadrează în textul de lege și în perioada stabilită în mod ilegal nu s-a admis în totalitate acțiunea având în vedere cuantumul stabilit pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară.
Pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T. a solicitat modificarea sentinței conform art.304 pct.9 C.pr.civ. și respingerea acțiunii.
În motivare recurenta arată că în mod greșit a reținut, acordarea indemnizației pana la data de 16.05.2008, prin prevederile art.6 din O.U.G. nr.148/2005 acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, având in vedere legislația in vigoare la acea data, adică 28 martie 2006 anul in care s-au născut cei doi copii, M. C. A. si M. losif, minorii au împlinit doi ani la data de 28.03.2008 si nu la data de 16.05.2008.
In ceea ce privește acordarea mai multor indemnizații, învederează ca potrivit dispozițiilor art.6 alin.(1) din OUG nr.148/2005, cu modificările si completările ulterioare, concediul si indemnizația lunara prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii adoptați, luați in plasament sau in plasament in regim de urgenta ori încredintati in vederea adopției.
Textul menționat, cuprins in OUG nr.148/2005, cu modificările si completările ulterioare, prevede acordarea indemnizației pentru naștere si nu pentru fiecare copil rezultat in urma unei nașteri.
Dispozițiile Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006, cu modificările si completările ulterioare, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii. Definiția a fost preluata din Dicționarul explicativ al limbii romane si a fost însușită de Guvernul României prin adoptarea acestei hotărâri.
Față de cele menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singura naștere se acorda o singura indemnizație.
Se mai susține că potrivit dispozițiilor art.4 din OUG nr. 148/2005 cu modificările si completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, alocația de stat pentru copii prevăzuta de Legea nr.61/1993, republicata, se acorda pentru fiecare dintre copiii in vârsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani, in cazul copiilor cu handicap, in cuantum de 200 lei, alocația de stat fiind un drept al fiecărui copil.
In temeiul dispozițiilor art.1 alin.(1) din OUG nr.148/2005 cu modificările si completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, in ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului in vârsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizație lunara in cuantumul stabilit de actul normativ.
In acest sens, concediul pentru creșterea copilului in vârsta de pana la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum și indemnizația lunara corespunzătoare acestuia se cuvin unuia dintre părinții firești ai copilului, in cazul primelor 3 nașteri sau pentru primii 3 copii ai persoanei care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum si persoanei care a fost numită tutore.
Față de pretențiile reclamantei și de motivarea în drept Decizia nr.26 dată în 14 noiembrie 2011, de către I.C.C.J, recurenta precizează că, în conformitate cu principiul separației puterilor în stat, I.C.C.J decide asupra interpretării și aplicării unitare a Legii de către toate instanțele de judecată din țara.
În consecință, decizia I.C.C.J nu are efecte asupra părților.
La termenul de judecată din 10.09.2013 Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția nulității recursului formulat de reclamantă pentru nemotivare conform art.306 C.pr.civilă.
Examinând recursurile, se constată ca nul, pentru nemotivare, recursul declarat de reclamanta M. S. împotriva sentinței civile nr.3870/12.12.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T. și se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T. împotriva aceleiași sentințe, pentru că:
În ceea ce privește recursul reclamantei, art.302 lit.b și c C.pr.civ., prevede, sub sancțiunea nulității, că cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, indicarea numărului sentinței care se atacă și motivele de nelegalitate pe care aceasta se întemeiază.
Cum recursul reclamantei nu respectă aceste dispoziții legale procedurale, așa cum rezultă din conținutul său anterior prezentat, cererea se anulează pentru nemotivare.
În ceea ce privește recursul pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T., instanța reține că în aplicarea prevederilor legale aplicabile acțiunii și anume ale art.1 alin.1 și art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat printr-un recurs în interesul legii prin Decizia nr.26/2011 în sensul că „pana la . Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005, indemnizatia lunara pentru cresterea copilului prevazuta de art. 1 alin. (1) din ordonanta se acorda pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, in cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, optional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009.”
Deci, potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, indemnizația prevăzută pentru creșterea copilului prevăzută de OUG nr.148/2005, trebuie acordată pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină, indiferent că aceasta este gemelară sau multiplă.
Cum recursul pârâtei, prin motivele invocate contravine acestei interpretări obligatorii a OUG nr.148/2005, este nefondat și se respinge împotriva sentinței Tribunalului T., conform art.312 alin.1 C.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată ca nul pentru nemotivare recursul declarat de reclamanta M. S. împotriva sentinței civile nr.3870/12.12.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T..
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.IX.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:R.O./12.09.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./26.09.2013
Inst.fond: Tribunalul T.:jud.G. B.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4292/2013.... → |
|---|
