Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1320/59/2011*
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 3 decembrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:R. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. A. împotriva sentinței civile nr.537/4.10.2012 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală și A.N.V. București prin A.N.A.F. – D.G.F.P. Timișoara, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta L. A. asistată de avocat M. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 24.10.2013 de către intimata A.N.A.F. București, întâmpinare, care a fost comunicată părților adverse la data de 06.11.2013.
Tot prin registratura instanței au fost depuse la dosar la data de 2.12.2013 de către reclamanta recurentă L. A., concluzii scrise, la care se află anexat, în copie, un set de înscrisuri reprezentând practică judiciară.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită, având în vedere modificările legislative intervenite, ca urmare a reorganizării ANAF și A.N.V. București, introducerea în cauză a Direcției Generală Regionale a Finanțelor Publice T., întrucât legitimarea procesuală pasivă aparține Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice T..
Curtea, având în vedere că această instituție nu a fost parte în litigiu, respinge cererea formulată de către reprezentantul reclamantei recurente.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv Tribunalului T., întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la apărările formulate referitor la nelegalitatea ordinelor a căror anulare a solicitat-o privind încălcarea Legii nr.24/2000, încălcarea termenelor și procedurilor legale la organizarea concursului din perioada 18-29 iulie 2011, nelegalitatea preavizului, nerespectarea termenului de 30 de zile de la desfășurarea examenului, nerespectarea art.76 din Codul Muncii.
În cazul în care nu se va trimite dosarul spre rejudecare, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței conform art.304 pct.6 C.pr.civ. și admiterea acțiunii, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.537/04.101.2012 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea ce face obiectul dosarului nr._ formulată de reclamanta L. A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală și A. Națională a Vămilor București, precum și cererea ce face obiectul dosarului nr._ și cererea ce face obiectul dosarului nr._, dosare conexate la dosarul_, fără cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că prin acțiunea introdusă în dosarul nr._, reclamanta L. A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală și A. Națională a Vămilor București, aceasta a solicitat anularea Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscale - A. Națională a Vămilor nr.7250 din 02.08.2011 și reintegrarea în funcția publică deținută anterior; obligarea la plata despăgubirilor legale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data încetării raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcție și până la reintegrarea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
La data de 15.11.2011 reclamanta L. A. a depus la dosar o cerere de suspendare a executării ordinului nr.7250/2.08.2011, emis de ANAF - ANV București, până la pronunțarea instanței de fond.
Prin cererea care face obiectul dosarului nr._ reclamanta a solicitat pronunțarea in contradictoriu cu parata A. Naționala a Vămilor prin care sa se dispună anularea ordinului de eliberare din funcția publică emisă de Președintele ANV, dispunerea reintegrării în postul deținut anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desființării postului deținut anterior și până la data reintegrării, cu cheltuieli de judecată.
In motivare a reluat motivele precizate in cererea de chemare in judecata care face obiectul dosarului nr._ 2012.
Prin încheierea de ședința din data de 09.07.2012 instanța a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr._ 2012.
Prin cererea care face obiectul dosarului nr._ reclamanta a chemat in judecata pe paratele ANAF si ANV solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună anularea Ordinelor nr.2406 din 4.07.2011, nr.2407 din 4.07.2011, nr.2589 din 12.07.2011 și nr.2619 din 15.07.201, iar. în subsidiar, să se constate inexistența acestora din punct de vedere juridic și inopozabilitatea față de reclamantă.
Solicită anularea examenului organizat în perioada 18 iulie - 29 iulie 2011, în contradictoriu cu secund-pârâta și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente emise în baza acestor ordine, respectiv a ordinului de încetare a raporturilor de serviciu Ordinului nr.7250 din 2.08.2011 emis de A. Națională a Vămilor București, cu consecința reîncadrării subsemnatei în funcția publică de execuție deținută anterior, cu obligarea acestei pârâte la pluta drepturilor salariate și a celorlalte drepturi salariale de care aș fi beneficiat, reactualizate cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată aferente.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:
Curtea a constatat ca reclamanta a fost inspector vamal principal la biroul vamal Aeroport Timișoara până la data de 08.08.2011 când, in urma elaborării Ordinului ANAF nr.7250 din 02.08.2011, au încetat raporturile de serviciu prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional principal.
In cuprinsul ordinului anterior menționat se arată că la emiterea acestuia s-au avut în vedere prevederile HG nr.110/2009, dispozițiile Legii nr.188/1999, prevederile Ordinului Președintelui ANAF nr.2406/04.07.2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale Aparatului Central al ANV, Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, Direcțiilor Județene și a Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, prevederile Ordinului Președintelui ANAF nr.2407/04.07.2011 privind aprobarea statului de funcții al ANV – Aparat Central și Structuri Subordonate, avizele ANAF nr.895.341/29.06.2011 și nr._/04.07.2011, lista funcțiilor publice vacante puse la dispoziție pentru a opta în vederea numirii în una din funcțiile publice; opțiunea reclamantei pentru ocuparea funcției publice de execuție de inspector vamal grad profesional principal din Biroul Aeroport Timișoara, rezultatele finale ale examenului de testare profesionala desfășurat in perioada 18-29.07.2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.
In acord cu prevederile art.7 alin.5 din HG nr.110/2009 numărul maxim de posturi aprobat pentru ANV este de 3159, ceea ce înseamnă că numărul de posturi a fost redus de la 4586 la 3159. In conformitate cu dispozițiile art.II din HG nr.565/2011, încadrarea în numărul maxim de posturi și în structura organizatorică se aprobă prin Ordin al Președintelui ANAF, cu respectarea procedurilor prevăzute de lege.
In aplicarea dispozițiilor enunțate a fost emis Ordinul Președintelui ANAF nr.2406/04.07.2011 prin care au fost aprobate structurile organizatorice ale Aparatului Central al ANV, Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, Direcțiilor Județene și a Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale. Totodată a fost emis și Ordinul nr.2407/2011 prin care au fost aprobate statele de funcții ale ANV – Aparat Central și Structuri Subordonate.
Conform ordinelor mai sus menționate, noile structuri organizatorice și noile state de funcții intră în vigoare la data de 08.08.2011.
Prin Ordinul nr.2589/12.07.2011 emis de Președintele ANAF a fost aprobată bibliografia, prevăzută în Anexele nr.1 și 2 pentru examenul de testare profesională a funcționarilor publici și a personalului încadrat pe funcții contractuale din cadrul aparatului central al ANV, Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, Direcțiilor Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale și Birourilor Vamale, ale căror funcții au fost supuse reorganizării și care se va desfășura în perioada 18-29.07.2011.
In acord cu Regulamentul pentru Organizarea și Desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici prevăzut în Anexa nr.11 – parte integrantă din Ordinul nr.2407/04.07.2011, funcționarilor publici din cadrul Aparatului Central al ANV și a Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, Direcțiilor Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale și Birourilor Vamale li s-a oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante, de conducere sau de execuție corespunzătoare, în termenul prevăzut în preaviz, cu precizarea că o astfel de opțiune se poate face pentru o singură funcție publică vacantă, cu posibilitatea modificării opțiunii o singură dată, până la data stabilită pentru depunerea opțiunilor, în cadrul termenului de preaviz. Opțiunile trebuiau înaintate Direcției Resurse Umane, Organizare Generală și Perfecționare din cadrul ANV de către Direcțiile Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale pe data de 13.07.2011, ora 16,30.
In temeiul ordinelor 2406 și 2407 emisă la data de 04.07.2011 au fost eliberate și preavizele către funcționarii publicii ale căror posturi au fost supuse reorganizării.
In cuprinsul preavizelor emise se comunica funcționarilor că lista posturilor vacante este publicată pe site-ul ANV și afișată la sediul ANV și al structurilor subordonate, și că, în ipoteza în care nu se exprimă vreo opțiune cu privire la funcțiile vacante corespunzătoare se va dispune încetarea raporturilor de serviciu prin eliberare din funcție începând cu data de 08.08.2011.
Procesul de reorganizare al Autorității Naționale a Vămilor s-a desfășurat cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, astfel cum rezultă din adresele ANFP nr._/29.06.2011 și nr._/04.07.2011.
Prin Ordinul nr.2619 emis la data de 15.07.2011 a fost aprobată constituirea comisiilor de examen în vederea desfășurării examenului de testare profesională a funcționarilor publici și a personalului încadrat pe funcții contractuale din cadrul Aparatului Central al ANV, Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale și Birourilor Vamale, ale căror funcții au fost supuse reorganizării. Totodată, în baza acestui ordin s-a constituit și Comisia de Soluționare a Contestațiilor formulate împotriva rezultatelor obținute la examenul de testare profesională a funcționarilor publici și a personalului încadrat pe funcții contractuale din toate structurii Autorități Naționale a Vămilor.
Curtea a constatat ca reclamanta a solicitat anularea actelor administrative reprezentate de Ordinele nr. 7250/02.08.2011, nr.2406/04.07.2011, nr.2407/04.07.2011, nr.2589/12.07.2011 si nr.2619/15.07.2011.
F. de împrejurarea ca Ordinele nr.2406/04.07.2011, nr.2407/04.07.2011, nr.2589/12.07.2011 si nr.2619/15.07.2011 sunt emise de Președintele ANAF Curtea a constatat ca ANAF are calitate procesuala pasiva in cererea care face obiectul dosarului nr._ .
ANAF nu are calitate procesuala pasiva in celelalte doua dosare întrucât ordinul nr.7250/02.08.2011 a fost emis de ANV, doar aceasta din urma instituție justificându-si calitatea procesuala pasiva. Prin urmare este întemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF.
In perioada 18-29.07.2011 s-a desfășurat examenul de testare profesionala a funcționarilor publici si personalului care ocupa posturi de natura contractuala ale căror posturi au fost suspuse reorganizării.
Examenul de testare profesionala, atât proba scrisa, cat si interviul, s-a desfășurat cu respectarea procedurii instituita prin Anexa nr.11 la Ordinul Președintelui ANAF nr.2407/04.07.2011 si prin Anexa nr.3 la Ordinul Președintelui ANAF nr.2619/15.07.2011.
Curtea a constatat ca reclamanta a fost declarata respinsa la examenul de testare profesionala, astfel ca s-a dispus eliberarea acesteia din funcția publica deținuta începând cu data de 08.08.2011, conform art.99 alin 1 lit. b) din Legea nr.188/1999.
In ceea ce privește anularea examenului organizat în perioada 18.07.-29.07.2011, Curtea a constatat că în conformitate cu prevederile art.6 alin.1 și 2 din Regulamentul pentru Organizarea și Desfășurarea examenului de testare profesională a Funcționarilor publici care face parte integrantă din Ordinul ANAF 2407/04.07.2011, examenul constă în susținerea unei probe scrise și a unui interviu care să reflecte capacitatea de analiză și sinteză a funcționarilor publici și nivelul cunoștințelor profesionale în concordanță cu nivelul și specificul funcțiilor publice pentru care se organizează examinarea.
Curtea a reținut că, subiectele pentru proba scrisă au fost stabilite de Comisia de examen în ziua în care a avut loc examenul, cu 3 ore înainte de începerea probei scrise, cu respectarea bibliografiei generale și a celei specifice cu privire la fiecare domeniu de activitate.
Candidații care ar fi fost nemulțumiți de rezultatul examenului cu privire la proba scrisă au avut posibilitatea de a face contestație la Comisia de Soluționare a Contestațiilor în termen de 24 de ore de la data afișării rezultatelor probei scrise. D. candidații care au declarați la proba scrisă au susținut proba interviului, cu aplicarea prev.art.23 și 25 din Regulament.
Curtea a reținut că reclamanta nu a prezentat critici cu privire la modalitatea concretă de desfășurare a examenului, astfel că, din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar rezultă că examenul scris și interviul s-au desfășurat cu respectarea prevederilor Anexei 11 la Ordinul ANAF nr.2407/04.07.2011, cu respectarea bibliografiei aprobate. Prevederile HG nr.611/2008 care au fost invocate de către reclamanta nu sunt aplicabile examenului care face obiectul prezentului litigiu, acesta desfășurându-se prin raportare la dispozițiile Legii nr.188/1999, și anume art.100 alin.1 și 3 care prevede că, în ipoteza reorganizării, în cazul în care există mai mulți funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică se organizează examen de către autoritatea publică. Situația din speța de față vizează reorganizarea instituției publice din care făcea parte reclamants, nereferindu-se la cazurile de recrutare a funcționarilor publici.
Prin urmare, Curtea a constatat că nu se impune anularea examenului organizat în perioada 18.07-29.07.2011.
In ceea ce privește anularea ordinului de eliberare din functie a reclamantei, Curtea a constatat că susținerea reclamantei, în sensul că ordinul atacat ar fi emis cu încălcarea art.100 din Legea nr.188/1999, este neîntemeiată întrucât în situația aplicării concrete a prevederilor art.100 din Legea nr.188/1999 se identifică în prealabil persoanele care îndeplinesc condițiile de numire raportat la noile fișe de post, iar, în cazul celor care nu îndeplinesc aceste condiții, acestea se eliberează din funcția publică, ori, în speța de față, reclamanta a fost identificată că a îndeplinit condițiile pentru numirea într-una din funcțiile noi de execuție dar, de vreme ce au existat mai mulți funcționari publici care au optat pentru postul în discuție, autoritatea pârâtă a organizat examen în condițiile art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999.
Reclamanta pretinde anularea ordinului de încetare a raporturilor de munca, apreciind că acesta a încălcat prevederile art. 99 alin. 3 și art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea 188/1999 întrucât, nu există nici o dovadă cu privire la schimbarea activității din cadrul Biroului Vamal Aeroport Timișoara care să justifice modificarea atribuțiilor cu mai mult de 50% în urma reorganizării.
Curtea nu-și poate însuși argumentele reclamantei întrucât din considerentele ordinului atacat rezultă, astfel cum s-a menționat si anterior in considerentele sentinței, ca acesta a avut la bază prevederile Ordinului ANAF nr. 2406/4.07.2011 prin care s-a aprobat structura organizatorică a aparatului central al autorității pârâte, a direcțiilor regionale și a direcțiilor județene aflate în subordine, precum și ale Ordinului ANAF nr. 2407/4.07.2011 prin care s-a aprobat Statul de funcții al Autorității Naționale a Vămilor – aparat central și structuri subordonate, iar de vreme ce prin aceste acte administrative s-a dispus reducerea numărului de posturi, noile structuri organizatorice urmând a intra în vigoare la data de 8.08.2011.
Nu au putut fi reținute în speță nici susținerile reclamantei potrivit cărora actul administrativ de eliberare din funcție ar fi nelegal, ca urmare a faptului că nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României ordinele Președintelui ANAF în aplicarea cărora a fost emis.
Aceasta deoarece reclamantei îi sunt aplicabile prevederile cuprinse în Ordinele ANAF menționate, care reglementează în esență noua structură organizatorică a autorității pârâte precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici, acte administrative care nu au caracter normativ, așa cum susține reclamanta și nu sunt supuse astfel obligației de publicare în Monitorul Oficial, conform art.10 alin. 1 din Legea nr.24/2000.
Astfel, Ordinul nr. 2406/4.07.2011 a fost emis de Președintele ANAF pentru aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, a direcțiilor județene și a Municipiului București, unități subordonate ANV. Este evident că actul administrativ în discuție vizează, deci, un număr determinat de instituții publice, structurile subordonate ANV fiind înființate prin lege, într-un număr prestabilit. Prin urmare, efectele acestui ordin se produc asupra unui număr determinat de subiecți de drept – persoane juridice, autorități de drept public.
În mod similar, prin Ordinul nr. 2407/4.07.2011 a fost aprobat statul de funcții pentru aparatul central al ANV și a unităților subordonate, fiind evident că actul administrativ vizează un număr determinat de funcții publice din cadrul unor autorități, de asemenea, predeterminate, astfel încât ar putea produce efecte juridice doar cu privire la un număr determinat sau cel puțin determinabil de subiecți de drept.
Prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2589/12.07.2011 s-a aprobat bibliografia pentru examenul de testare profesională la care urmau a fi supuși funcționarii publici aflați în funcții la data emiterii acestui act. Ca atare, trebuie conchis că și acest act se referă la un număr determinat de persoane, iar nicidecum la orice subiect de drept.
În fine, s-a constatat că și Ordinul Președintelui ANAF nr. 2619/15.07.2011 este un act administrativ cu caracter individual, căci prin acesta s-a aprobat componența comisiilor de examinare și de soluționare a contestațiilor pentru examenul de testare profesională, s-a aprobat regulamentul de organizare și funcționare a acestor comisii, efectele sale urmând a se produce exclusiv cu privire la autoritățile publice supuse reorganizării, precum și la funcționarii publici în funcție, care urmau a fi supuși examenului de testare profesională.
Instanța a concluzionat că actele supuse analizei nu au aplicabilitate generală, cu privire la orice subiect de drept, ci doar în privința unui număr determinat, sau cel puțin determinabil, de instituții publice ori de persoane fizice, neputând fi calificate drept acte administrative cu caracter normativ, ci cu caracter individual.
Astfel fiind, apar inaplicabile în privința lor dispozițiile art. 11 alin. 1 și art. 3 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, de care se prevalează reclamanta, obligația de publicare în Monitorul Oficial al României fiind instituită de legiuitor doar pentru actele cu caracter normativ, iar nu și cu privire la cele individuale.
În egală măsură apar nefondate susținerile reclamantei referitoare la viciile de formă ale ordinului atacat, de vreme ce Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici nu stabilește un conținut obligatoriu în privința actului de eliberare din funcție, iar, pe de altă parte, se constată că reclamanta nu se prevalează de o vătămare cauzată de lipsa din act a unor mențiuni precum cele privind termenul și instanța la care acesta poate fi atacat. Cât privește motivarea actului, nu s-ar putea constata că aceasta nu este cuprinsă în act, atâta vreme cât ordinul menționează actele în baza cărora a fost emis, face trimitere la preavizul comunicat reclamantei, la lista funcțiilor vacante pusă la dispoziție pentru exercitarea dreptului de opțiune pentru o astfel de funcție vacantă, precum și exprimarea dreptului de opțiune.
Prin urmare, Curtea a constatat ca nu se impune anularea ordinelor contestate si, pe cale de consecința, sunt neîntemeiate si solicitările reclamantei de reintegrare in funcția deținuta anterior, precum si obligarea paratei la plata despăgubirilor reprezentând salarii restante de la data eliberării din funcție si pana la reintegrarea acesteia.
Pentru considerentele de fapt expuse, Curtea a respins cererile care fac obiectul dosarelor_, nr._ și cererea ce face obiectul dosarului nr._, dosare conexate la dosarul_ .
Raportat la soluția pronunțata, fata de prevederile art.274 Cod procedura civila, Curtea a respins cererea reclamantei de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiu.
În cauză a declarat recurs reclamanta L. A. solicitând modificarea sentinței conform art.304 pct.6 C.pr.civ. și admiterea acțiunii.
Prin cererea de recurs reclamanta critică prima instanță pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit s-a reținut excepția lipsei calității procesual pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar prin considerentele sentinței, fără nici o referire în dispozitivul sentinței.
Așa cum a susținut prin acțiunile formulate, completările la acestea, așa cum au fost conexate, răspunsul la întâmpinările formulate în cauză, precum și concluziile scrise depuse la dosar, cele 4 ordine emise de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv Ordinul nr.2406/2011 privind aprobarea structurii organizatorice a Autorității Naționale a Vămilor, Ordinul nr.2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții al Autorității Naționale a Vămilor și aprobarea unor regulamente (anexa 11 a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională), Ordinul nr.2589/2011 privind aprobarea bibliografiei și Ordinul nr.2619/2011 privind constituirea comisiilor de examen și a comisiilor de soluționare a contestațiilor (anexa 3), sunt ordine cu caracter normativ care au fost emise cu încălcarea competenței materiale și funcționale a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, unitate pârâtă a cărei organizare și funcționare a fost stabilită prin HG nr. 109/2009 și în subordinea căreia funcționează A. Națională a Vămilor.
Deși recalamnta a invocat faptul că Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011 au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art.4 pct.22 și pct. 30 din HG nr.109/2009, precum și a dispozițiilor art.77-78 privind emiterea ordinelor cu caracter normativ, a instrucțiunilor și alte acte ale autorităților publice, precum și art.3, art.11 alin. 1, art.12, art.16 și următoarele din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, instanța de judecată nu a analizat aceste susțineri, încât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, conform art.1 din HG nr.109/2009 modificată și completată prin HG nr.565/2011, Agenția Națională de Administrare Fiscală este organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, în subordinea căreia funcționează și A. Națională a Vămilor ca instituție cu personalitate juridică, conform art.2.
Din analiza atribuțiilor ce revin instituției Agenției Naționale de Administrare Fiscală București, conform reglementărilor stabilite prin art.4 alin.2 pct.30 din HG nr.109/2009, rezultă că această instituție "aplică legislația în domeniul resurselor umane - recrutare, angajare, avansare, promovare, mobilitate, sancționare și încetare a raporturilor de muncă/serviciu, respectiv salarizare a personalului din autoritatea sa", iar potrivit pct.22 "controlează și monitorizează "aplicarea unitară și respectarea reglementărilor legale în domeniul său de activitate, inclusiv la nivelul instituțiilor care își desfășoară activitatea în subordinea sa", competența de a emite ordine fiind expres și limitativ prevăzută prin HG nr.109/2009.
Din analiza textului citat, art.4 alin.2 pct.30, rezultă foarte clar că legiuitorul s-a referit la aplicarea legislației, adică a legislației existente în domeniul resurselor umane, enunțând în mod detailat toate situațiile posibile, respectiv, recrutare, angajare, avansare, promovare, mobilitate, sancționare și încetare a raporturilor de muncă/serviciu, respectiv salarizare a personalului din autoritatea sa. Agenția Națională de Administrare Fiscală nu avea competență funcțională de a emite "regulamente" în domeniul legislației resurselor umane.
Ori, noțiunea de "încetare" a raporturilor de serviciu se referă la orice situație juridică care ar avea ca efect încetarea activităților persoanei, incluzând așadar și reorganizarea activității unității, situație în care trebuiau aplicate dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale HG nr.611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, aplicabilă pentru întreaga carieră a funcționarilor publici, deși și în acest caz de reorganizare a activității, măsură având ca efect juridic încetarea unor raporturi de serviciu.
Mai mult, reclamanta recurentă a susținut că prin art.2 din HG nr.61 1/2008 este definită cariera funcționarilor publici ca fiind "ansamblul situațiilor juridice și efectele produse, care intervine de la nașterea raportului de serviciu al funcționarilor publici până în momentul încetării acestui raport, în condițiile legii", legiuitorul referindu-se expres la orice situație juridică, inclusiv și reorganizarea unei unități, cu trimitere directă la "lege"", respectiv Legea nr. 188/1999, care nu poate fi modificată printr-un ordin emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în acest sens fiind normele de tehnică legislativă, aprobate prin Legea nr.24/2000, modificată și completată prin Legea nr.29/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.182/15.03.2011.
În consecință, conform atribuțiilor stabilite în sarcina Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin legea de organizare și funcționare, această pârâtă nu avea competența de a emite ordine, care să conțină "diferite regulamente", pentru care, prin lege s-a stabilit competența de emitere în sarcina altor instituții, spre exemplu de către Guvern, prin hotărâre adoptată conform art.30 alin.4 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr.53/2003, Agenția Națională de Administrare Fiscală având ca obligație, doar "aplicarea legislației în domeniul resurselor umane", respectiv a Legii nr. 188/1999, a HG nr.611/2008, a Codului muncii, acte normative în vigoare care nu au fost abrogate și trebuiau aplicate în mod obligatoriu.
În plus, potrivit art.l071 din Legea nr. 188/1999 s-a prevăzut în mod expres faptul că "Pentru respectarea drepturilor de carieră ale funcționarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificări ale structurii organizatorice, reorganizări sau desființări de structuri și funcții publice, autoritățile și instituțiile publice inițiatoare din administrația publică centrală și locală sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile, în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezenta lege". Ori acest termen imperativ nu a fost respectat, disponibilizările au fost aprobate la 12.07.2011, iar examenul a fost programat pe 18.07.2011.
Potrivit art.4 din Legea nr.24/2000, la emiterea actelor normative sau administrative trebuie respectat principiul ierarhiei actelor normative.
Recurenta arată că a susținut incidența în cauză și a dispozițiilor art.77-78 din Legea nr.24/2000 care se referă la "actele date în executarea unui act normativ" și la "sfera reglementări”.
Astfel, conform art.77 și art.78 prevăd următoarele:
"Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, ă hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. In formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4).
Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora."
Ori în expunerea de motive ale Ordinelor Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2oil au fost invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999, ale Codului muncii - aprobat prin Legea nr.53/2003 republicată, ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, dar dispozițiile acestor acte normative cu forță juridică superioară nu au fost respectate.
Recurenta consideră că dispozițiile Legii nr. 188/1999, ale Codului muncii, precum și ale HG nr.611/2008, trebuiau respectate, conform art.1071 din Legea nr.188/1999 care prevăd că "Pentru respectarea drepturilor de carieră ale funcționarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificări ale structurii organizatorice, reorganizări sau desființări de structuri și funcții publice, autoritățile și instituțiile publice inițiatoare din administrația publică centrală și locală sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile, în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezenta lege". Acest termen imperativ de minimum 30 de zile nu a fost respectat. Ordinele Agenției Naționale de Administrare Fiscală au fost emise la data de 4.07.2011, 12.07.2011, respectiv 15.07.2011, iar concursul a fost stabilit pentru data de 18.07.2011 - proba scrisă și 26.07.2011 proba interviului, fiind încălcat termenul imperativ de minimum 30 de zile.
Cât privește susținerea instanței de fond că Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011 au caracter individual, recurenta consideră că această apreciere este nelegală și total eronată, în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare și jurisprudența anterioară a acestei instanțe și a instanței supreme, fiind încălcate astfel prevederile art.55-59 și art.99-100 din Legea nr.188/1999, art.30 din Codul muncii - aprobat prin Legea nr.53/2003 republicată, precum și prevederile HG nr.611/2008 în vigoare și la această dată. Chiar dacă am admite caracterul individual al ordinelor Agenției Naționale de Administrare Fiscală a căror anulare le solicită, acestea au și caracter normativ, întrucât conțin norme de organizare a unui examen, se adresează unui număr nedeterminat de persoane, atât funcționari publici cu funcții de conducere și de execuție, cât și personal contractual, angajat la nivelul unităților subordonate Autorității Naționale a Vămilor și conțin Regulamente de organizare și
desfășurare a examenului de testare profesională, prin ordinul nr.2407/4.07.2011 anexa 11, aprobarea bibliografiei prin Ordinul 2589/2011 și numirea și funcționarea comisiilor de concurs și a celor de soluționare a contestațiilor prin Ordinul nr.2619/2011, precum și regulamente de funcționare a acestora, comisii care au făcut în mod expres aplicarea HG nr.611/2008 prin anunțul publicat pentru departajarea funcționarilor publici, fapt ce demonstrează că această hotărâre era aplicabilă.
Caracterul de act administrativ normativ a Ordinelor nr.2406/14.07.2011, nr.2407/14.07.2011, nr.2589/12.07.2011 și nr.2619/15.07.2011 este dat și de faptul că aprobă structura organizatorică și statul de funcții pentru A. Națională a Vămilor, dar și diferite regulamente, privește organizarea și desfășurarea unui examen de testare profesională a funcționarilor publici pentru ocuparea unei funcții publice de conducere au de execuție, acest examen încadrându-se în sfera de "orice situație juridică și efectele produse care intervin de la data nașterii raportului de serviciu și până la încetarea acestuia", conform definiției stabilită prin art.2 din HG nr.611/2008, pentru cariera unui funcționar public.
Acest caracter de act normativ al ordinelor emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală este determinat și de împrejurarea că reglementează structura organizatorică a unei autorități publice, număr de posturi din unitățile centrale și subordonate, adresându-se unui număr nedeterminat de persoane care nu erau nominalizate ci erau stabilite în mod generic și abstract ca funcționari publici sau personal contractual, situație constatată și în alte situații similare de instanțele de contencios administrativ (sentința civilă nr.455/22.12.2009 a Curții de Apel Timișoara și decizia civilă nr.3382/24.06.2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în dosarul nr._, prin care s-a respins recursul Autorității Naționale a Vămilor).
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată și completată prin Legea nr.29/2011, "Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern și a propunerilor legislative aparținând deputaților, senatorilor sau cetățenilor, în cadrul exercitării dreptului la inițiativă legislativă, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu asemenea atribuții"", situație subliniată prin art.3 alin.2.
Conform art.3 alin.2 din Legea nr.24/2000, "Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, și la elaborarea și adoptarea proiectelor de ordine, instrucțiuni și de alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, precum și la elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritățile administrației publice locale".
Potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000, se specifică în mod expres faptul că "în vederea intrării lor în vigoare legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonanțele și hotărârile Guvernului, actele normative ale autorităților administrative autonomă, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de organele administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea F. întrucât art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 face vorbire expresă de . că nepublicarea actului normativ în Monitorul Oficial al României atrage sancțiunea inexistenței acestuia, în acest sens fiind și prevederile constituționale (art.l00 alin.1 și art.l08 alin.4 din Constituție).
Legea prevede ca excepție de la obligația de publicare în Monitorul Oficial doar a actelor normative clasificate, a deciziilor primului ministru având același regim. Astfel, potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă "Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum si cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome si de organele administrației publice centrale de specialitate". Ori niciunul din Ordinele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu se încadrează în această categorie reglementată de art.11 alin.2.
Potrivit dispozițiilor privind sistematizarea și unificarea legislației, actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care orice proiect de act normativ trebuie corelat cu actele normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune, nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia și trebuie să fie corelat cu reglementările comunitare și tratatele internaționale la care Românie este parte (art.l3), edificatoare fiind și dispozițiile art.l4 din legea enunțată.
Pentru evitarea paralelismelor, prin art.16 alin.1 și 2 se prevede că "în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere. In cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice ".
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.64 alin.1 din Legea nr.24/2000, republicată, "(1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate".
Conform art.65 alin.3, din legea enunțată, privind condițiile de formă și de fond ale abrogării "în vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora".
Ordinele emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală cuprind reglementări de principiu cu caracter obligatoriu în vederea aplicării unui număr abstract, nedeterminat de persoane, acestea se încadrează în categoria actelor administrative normative, producând efecte "erga omnes", astfel încât în mod obligatoriu trebuiau publicate în Monitorul Oficial, Partea I, pentru a putea produce efecte juridice, conform art.11 alin.1 și art.12 din Legea nr.24/2000. În acest sens, conformându-se prevederilor legale, a fost publicat în Monitorul Oficial nr.468/2011 Ordinul nr.129/2011 emis de M. Administrației și Internelor ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare, aspect ignorat de instanța de fond.
Ori în cauza de față dispozițiile, stabilite prin HG nr.611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, nu au fost abrogate printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior, astfel încât a fost vădit nelegală, procedura de emitere a unui alt regulament, adoptat printr-un ordin, act administrativ normativ de nivel inferior, respectiv Anexa 11 la Ordinul nr.2407/2011, prin care a fost modificată întreaga procedură de organizare și desfășurare a examenului, termenele stabilite prin HG nr.611/2008 și Legea nr.188/1999, ordine care nici nu au fost publicate în Monitorul Oficial, conform dispozițiilor Legii nr.24/2000, fapt ce atrage inexistența acestora din punct de vedere juridic, față de prevederile art.11 alin.1 din legea enunțată, corelate cu dispozițiile art.100 alin.1 și art.l08 alin.4 din Constituție.
Conform reglementărilor comunitare aplicabile în dreptul intern, potrivit art.148 din Constituția României, respectiv Recomandarea nr.7/2007 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei, s-a instituit principiul securității funcției, statuându-se că autoritățile trebuie să acționeze în acord cu acest principiu, iar conform art.10 se instituie principiul transparenței în activitatea administrației, principiu care impune și publicarea actelor administrative, stipulându-se prin art.18 în mod expres că actele administrative vor fi publicate pentru a permite celor interesați să le cunoască. Orice act al administrației statului trebuie să fie accesibil și previzibil persoanelor, situație consacrată și de jurisprudența CEDO care a condamnat România pentru nepublicarea în Monitorul Oficial a unui regulament (cauza P. împotriva României - 2008).
În consecință, ordinele enunțate emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală reglementează structura organizatorică a Autorității Naționale a Vămilor București, ca organ subordonat cu personalitate juridică, statele de funcții, Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de testare profesională, conform Regulamentului ce formează anexa 11 la Ordinul nr.2407/2011, sau Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei de examinare și de contestații, conform Ordinului nr.2619/2011, deci sunt acte administrative cu caracter normativ și nicidecum acte administrative cu caracter individual, cum în mod nelegal a motivat instanța de fond, întrucât nu se referă la persoane determinate, funcțiile de conducere sau de execuție putând fi ocupate de diferite persoane, normele stabilite prin regulamentele aprobate prin ordin se adresează atât funcționarilor publici, cât și personalului contractual, iar împrejurarea că aceste ordine privesc doar activitatea Autorității Naționale a Vămilor nu le transformă în acte administrative individuale pentru care nu ar există obligația de publicare în Monitorul Oficial.
Un grad mai redus de generalitate nu poate transforma un act administrativ normativ într-un act administrativ individual, caracterul esențial al actelor administrative normative fiind acela de reglementare, respectiv de organizare și executare a unor norme primare, legi, ordonanțe sau hotărâri de Guvern, ordinele în speță prezentând caracteristici de generalitate, impersonalitate, abstracțiune. Ori, ordinele au fost emise conform art.77 și art.78 din Legea nr.24/2000 și trebuiau publicate în Monitorul Oficial pentru a se asigura principiul transparenței și a dreptului la informare.
Caracterul mai extins sau mai redus al acestor drepturi pun în discuție doar sfera de aplicare a actului normativ fără a-1 transfera într-un act individual întrucât nu se referă la o persoană determinată. Caracterul normativ derivă cu pregnanță din cuprinsul anexei 11 și 12 din Ordinul nr.2407/2011, din Ordinul nr.2589/2011 și Ordinul nr.2619/2011 care cuprinde "Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului sau "Regulamentul de organizare și funcționare al comisiei de examen și al comisiei de soluționare a contestațiilor", chiar termenul utilizat de "regulament" indicând faptul că este vorba de un act administrativ normativ, întrucât "reglementează", "normează" o activitate într-o manieră generală și impersonală.
Față de caracterul normativ al ordinelor emise de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală și dispozițiile imperative ale art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă rezultă că nepublicarea acestora în Monitorul Oficial, Partea I atrage inexistența din punct de vedere juridic și inopozabilitatea acestora față de reclamant și pe cale de consecință se impune a se constata nulitatea examenului de testare profesională, dar și a actelor subsecvente, respectiv a ordinului emis pentru eliberarea din funcție prin încetarea raportului de serviciu.
Actul administrativ normativ, cuprinde reglementări de principiu formulate în abstract, fiind destinat unui număr nedeterminat de persoane.
Prin actul administrativ normativ se determină doar regula și situația la care se aplică și nu se determină niciodată subiectul de drept, în concret. Esențial pentru caracterul general al normei este caracterul nedeterminat al subiectului de drept căruia i se adresează, iar aplicarea generală înseamnă aplicarea aceleiași norme pentru toate subiectele de drept nedeterminate care s-ar putea găsi în situația reglementată, fiind indiferent faptul că dacă numărul acestor subiecte de drept este limitat sau nelimitat.
Spre deosebire de actul normativ, un act administrativ individual se aplică unui subiect de drept concret, determinat, adică unei persoane fizice concrete.
Un argument în plus al naturii normative a Ordinelor Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2406 și nr.2407 din 04.07.2011, nr.2589 din 12.07.2011 și nr.2619 din 15.07.2011 îl constituie și paralelismul cu Ordinul nr.129/23.06.2011 emis de M. Administrației și Internelor în vederea restructurării instituției și reducerea unor posturi pentru funcționarii publici, aprobarea de S. de funcții, repartizarea posturilor în structurile componente, precum și elaborarea unui Regulament în vederea testării profesionale, acest ordin fiind publicat în Monitorul Oficial, cu respectarea dispozițiilor art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000.
In cauză, recurenta a solicitat să se dispună anularea Ordinelor Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011, întrucât, pe de o parte nu au fost publicate în Monitorul Oficial, dar pe de altă parte, a susținut încălcarea normelor de forță juridică superioară, cuprinse în Legea nr.188/1999, Codul muncii și HG nr.611/2008, fiind încălcate dispozițiile Legii nr.24/2000, modificată și completată prin Legea nr.29/2011, obligatorii conform art.3 alin.2 din această lege, dar toate aceste motive nu au fost analizate de instanța de fond.
Prin art.4 din Legea nr.24/2000, destinat ierarhiei actelor normative, s-au stabilit următoarele:
"(1) Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte.
2)Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României, republicată, și prin celelalte legi.
(3)Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă".
Conform art.73 alin.3 lit.j din Constituția României, Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici este o lege organică, ale cărei prevederi nu puteau fi modificate sau abrogate prin diferite ordine emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ordine prin care se ignoră - spre exemplu termenul obligatoriu de minimum 30 de zile pentru organizarea concursului, stabilit în mod expres pentru a se asigura drepturile de carieră a funcționarilor publici, conform art.1071 din Legea nr.188/1999.
Ori în cauză au fost încălcate aceste prevederi, precum și cele stabilite prin art.13, art.14 și art.16 din Legea nr.24/2000, referitoare la integrarea proiectului de act normativ în ansamblul legislației și cele referitoare la unicitatea reglementării în materie, întrucât legea prevede foarte clar că orice proiect de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior trebuie corelat cu acesta, nu poate depăși limitele de competență instituit prin acel act și nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia, în plus trebuie corelat cu reglementările comunitare, cu Convenția europeană pentru drepturile omului și libertăților fundamentale și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, legea instituind unicitatea reglementării și evitarea paralelismelor.
Ori Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională, aprobat prin anexa 11 la Ordinul nr.2407/04.07.2011, contravine Legii nr.188/1999 și HG nr.611/2008, Recomandării nr.7/2007 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, mai sus enunțate și Statutul Funcționarilor Comunităților Europene.
Conform art.1 alin.3 din Constituția României "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate", iar conform art.31 alin.2 din Constituția României "Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal".
Totodată, prin art.41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene este consacrat "dreptul la buna administrare", drept care include și dreptul la informare asupra problemelor de interes personal, fiind astfel absolut necesară publicarea în Monitorul Oficial a ordinelor emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Pentru ordinele emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care s-au aprobat anumite "regulamente", acte administrative care nu aveau un caracter clasificat, nu era suficientă publicarea doar pe site-ul instituției, în variante diferite a aceluiași ordin, aspect pe care instanța de fond nici nu 1-a analizat deși au fost prezentate înscrisuri justificative în acest sens.
Principiul ierarhiei actelor normative impune ca orice intervenție legislativă, modificatoare a unui act normativ, se poate face printr-un act normativ de aceeași forță juridică.
HG nr.611/2008 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici se aplică pentru întreaga carieră a funcționarilor publici, iar caracterul general și obligatoriu al aplicării acestui act normativ la toate formele de ocupare a funcției publice, inclusiv promovare, este prevăzut expres prin art.30 alin.4 din Codul muncii - republicat. în raport de dispozițiile art.1 alin.2, dar și art.117 din Legea nr.188/1999, prevederea fiind expresă și imperativă, sub sancțiunea nulității absolute, conform art.71 din HG nr.611/2008.
În cauză, nu poate fi vorba de materii diferite, reglementate de HG nr.611/2008 și Ordinele Agenției Naționale de Administrare Fiscalănr.2406 și nr.2407 din 04.07.2011, nr.2589 din 12.07.2011 și nr.2619 din 15.07.2011, ci de ocuparea posturilor vacante din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin aplicarea regulilor de recrutare a funcționarilor publici.
Art.71 din HG nr.611/2008 nu distinge și nu limitează sfera concursurilor doar la recrutarea funcționarilor publici, ci are în vedere orice concurs pentru ocuparea funcțiilor publice vacante sau temporar vacante, promovare în gradații, etc, ceea ce înseamnă că actele administrative normative de rang inferior, care organizează concurs pentru ocuparea funcțiilor publice trebuie să respecte dispozițiile HG nr.611/2008, în acest sens fiind prevederile art.4, art.77-79 din Legea nr.24/2000.
Această problemă a fost însă rezolvată definitiv prin hotărâre de Guvern, conform normei generale stabilite prin art.30 alin.4 din Codul muncii, iar orice modificare prin acte inferioare este interzisă, întrucât legea nu prevede alte proceduri sau condiții suplimentare pentru desfășurarea concursului.
Edificatoare în acest sens sunt și dispozițiile art.1071 din Legea nr.188/1999 prin care s-a prevăzut în mod expres că pentru respectarea drepturilor de-carieră a funcționarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative, privind modificări de structuri organizatorice, reorganizări sau desființări de structuri și funcții publice, autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de lege.
Acest termen imperativ, de minimum 30 de zile, nu a fost respectat întrucât Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2406 și nr.2407 au fost emise la data de 04.07.2011, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2589 privind publicarea bibliografiei a fost emis la data de 12.07.2011, iar examenul pentru proba scrisă a fost programat pentru data de 18.07.2011, așadar cu încălcarea termenului imperativ de 30 de zile, stabilit prin art.1071 din Legea nr.188/1999, dar și HG nr.611/2008, concursul organizat fiind lovit de nulitate absolută, impunându-se a se constata și nulitatea actelor subsecvente.
In cauză trebuie reținută jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă stabilind prin decizia nr.5440/27.11.2009, precum și prin decizia nr.3382 din 24.06.2010 pronunțată în dosarul nr._, că sancțiunea nepublicării atrage inexistența actului administrativ normativ, în cauză fiind analiza unui ordin pentru aprobarea structurii organizatorice a Autorității Naționale a Vămilor. În altă cauză, instanța supremă a reținut că prin nepublicarea Ordinului nr.5113/2008, emis de M. Educației Cetățenești și Tineretului, sunt înfrânte principiile statului de drept în condițiile în care autoritățile de stat guvernează prin acte normative nepublicate în Monitorul Oficial, escaladarea acestei atitudini punând în pericol însăși fundamentul statului de drept, mai ales în situația în care actele normative adoptate de către autoritățile executive contravin celor adoptate de Parlament (decizia nr.73 din 30.03.2009 a Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului Ministerului Educației Cetățenești și Tineretului; decizia nr. 1363/2008 a Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, publicată în Revista Dreptul nr.3/2009).
În consecință, dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 fac referire expresă la . actelor normative prin publicarea în Monitorul Oficial, iar încălcarea unor norme imperative atrage lipsirea de efecte a acelui act normativ emis cu încălcarea unor norme de ordine publică, în cauză fiind încălcate atât dispozițiile legii enunțate, dar și dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și HG nr.611/2008 emisă conform Codului muncii aprobat prin Legea nr.53/2003 care prin art.30 alin.4 a stabilit cu privire la încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice că "modalitatea de angajare și desfășurare a concursului/examenului, se stabilește prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului".
În plus, au fost încălcate prevederile legale privind ierarhia actelor administrative normative, situație ce trebuia reținută de instanța de fond.
Cu privire la susținerile formulate prin acțiunea completată, răspunsul la întâmpinări și concluzii scrise privind încălcarea dispozițiilor art.55-59 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și a HG nr.611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici sau ale art.30 din Codul muncii, roagă să se constate că aceste susțineri nu au fost analizate de instanța de fond, conform art.55 din Legea nr.188/1999.
Astfel, se prevăd următoarele: "Art. 55. Ocuparea funcțiilor publice vacante și a funcțiilor publice temporar vacante se poate face numai în condițiile prezentei legi.
Art.56. Ocuparea funcțiilor publice se face prin: a) promovare; b) transfer; c) redistribuire; d) recrutare; e) alte modalități prevăzute expres de prezenta lege.
Art.57. (1) Recrutarea în vederea intrării în corpul funcționarilor publici se face prin concurs, în limita funcțiilor publice vacante rezervate în acest scop prin planul de ocupare a funcțiilor publice.
(2)Condițiile de participare și procedura de organizare a concursului se stabilesc potrivit legii.
(3)Concursul are la bază principiile competiției deschise, transparenței, meritelor profesionale și competenței, precum și cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale.
(4)Anunțul privind concursul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IlI-a, și într-un cotidian de largă circulație, cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării concursului. In mod excepțional, termenul de 30 de zile poate fi redus, în condițiile legii, pentru concursul organizat în vederea ocupării funcțiilor publice de execuție temporar vacante.
Art.58. (1) Concursul de recrutare pentru funcțiile publice vacante din autoritățile și instituțiile publice centrale este organizat, în condițiile legii, astfel:
a)de către comisia prevăzută la art. 18 alin. (1) pentru înalții funcționari publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigură de Agenția Națională a Funcționarilor Publici;
b)de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere generale și specifice;
Aceste termene și proceduri stabilite prin Legea nr.188/1999, dar și cele stabilite prin HG nr.611/2008, nu au fost respectate. A fost încălcat termenul minimum de 30 de zile stabilit în caz de reorganizare a unității, cum a fost și reorganizarea Autorității Naționale a Vămilor.
Potrivit art.55 și art.57 din Legea nr.188/1999 numai funcțiile publice vacante puteau fi ocupate, dar în condițiile acestei legi, care definește reorganizarea prin dispozițiile art.99 și art. 100 din lege. A fost vădit ilegală vacantarea posturilor ocupate de funcționarii publici pentru care raporturile de serviciu se exercitau pe durată nedeterminată, conform art.4 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Recurenta susține încălcarea dispozițiilor stabilite prin art.99 și art.100 din Legea nr.188/1999 în ce privește reorganizarea acestei instituții publice care prin dispozițiile alin.1 lit.a-d și alin.2 lit.a-d stabilesc anumite cerințe dar și criterii necesare a fi respectate, reducerea unui post fiind justificată numai dacă atribuțiile aferente acestuia au fost modificate în proporție de 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului referitoare la studii, nici această cerință stabilită conform art.100 alin.4 nefiind îndeplinită, măsura reorganizării nefiind reală și efectivă, fiind încălcat principiul stabilității în funcția publică garantat prin art.3 lit.f din Legea nr.188/1999.
În cauză, nu s-au schimbat cerințele postului, condițiile de structură a compartimentului, situație ce este dovedită prin fișa postului întocmită de pârâta A. Națională a Vămilor.
Recurenta arată că a susținut că potrivit art.99 și art.100 din Legea nr.188/1999, rezultă că numai în cazul reducerii unor posturi se putea organiza examen de selecție, Ia care puteau participa doar funcționarii care ocupau acele posturi, acest examen având natura unui concurs intern, neputând participa persoane din alte localități sau instituții, deoarece acele persoane nu ocupau posturile ce urmau a fi reduse prin reorganizare, care nici nu s-au prezentat la post, dar aceste susțineri au fost complet ignorate.
Au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la organizarea examenului pentru ocuparea posturilor, în sensul că nu toți funcționarii publici angajați pe posturi de aceeași natură au fost obligați să participe la examenul de testare profesională, nu s-au respectat condițiile de organizare a examenului, nu s-a respectat termenul minimum de 30 de zile stabilit în mod obligatoriu conform art.1071 din Legea nr.188/1999, nu s-a publicat bibliografia cu cel puțin 30 de zile înainte de examen în Monitorul Oficial, Partea a III-a, nu s-au publicat datele concrete de organizare a examenului pentru a se asigura respectarea principiilor de legalitate, imparțialitate și obiectivitate, dar și de transparență, enunțate conform art.3 lit.a și b din Legea nr.188/1999. Nu s-au pus la dispoziție posturile vacante în perioada de preaviz, deși existau la nivelul Autorității Naționale a Vămilor, dovada fiind cele două ordine de transfer emise de A. Națională a Vămilor imediat după disponibilizare pentru persoane din afara sistemului vamal, dar și concursul organizat în luna noiembrie 2012 pentru ocuparea unor posturi vacante, din care 55 de posturi au fost prevăzute pentru redistribuire, iar 27 de posturi pentru angajarea unor persoane din exterior.
Ori reclamanta, în calitate de funcționar public, avea dreptul de a fi redistribuită pe funcțiile publice vacante, cerere formulată și care nu a fost soluționată de A. Națională a Vămilor, cu toate că avea pregătirea profesională necesară, urmând toate cursurile organizate de A. Națională a Vămilor, a fost declarată admisă la ambele probe, respectiv proba scrisă și proba interviu.
Potrivit art.99 alin.6 din Legea nr.188/1999, "în cazurile prevăzute la alin.1 lit.a)-c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publica care obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. In cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere".
Nici această obligație nu a fost îndeplinită de către intimata A. Națională a Vămilor București, situație ce rezultă din adresa nr._ din 28.10.2011, solicitată de Sindicatul PRO LEX, înregistrată la intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr._ din aceeași dată și răspunsul transmis sub nr._ din 28.11.2011, prin care se confirmă că "A. Națională a Vămilor București nu a solicitat instituției noastre, în conformitate cu prevederile art.99 alin.6 din Legea nr.188/1999, republicată, lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare, pentru ale pune la dispoziția angajaților aflați în perioada de preaviz", acte anexate prezentei. Cu toate că a prezentat dovezi edificatoare în acest sens, instanța de fond a hotărât nelegal, că Legea nr.188/1999 nu este aplicabilă în cauză ci doar Ordinele nr.2406 și nr.2407 din 04.07.2011, nr.2589 din 12.07.2011 și nr.2619 din 15.07.2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ignorând principiile legalității și statului de drept, legile organice emise de Parlamentul României, statuate prin Constituție.
Recurenta susține că a evocat și dispozițiile art.30 alin.1 din Codul muncii, aplicabile în cauza față de art.1 alin.2 din Legea nr.53/2003 și art.117-din Legea nr.188/1999 și care au fost avute în vedere la emiterea ordinelor contestate conform expunerii de motive, prin care se instituie principiul că încadrarea salariaților în cadrul autorităților și instituțiilor publice se face numai prin concurs, procedura de organizare și desfășurare fiind stabilită prin hotărâri de Guvern (art.30 alin.4).
"(1) încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz.
(4) Condițiile de organizare și modul de desfășurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului". Această hotărâre a fost emisă, era în vigoare și trebuia aplicată cu prioritate, respectiv HG nr.611/2008, dar instanța de fond nu a analizat susținerile reclamantei.
În cauză au fost nesocotite dispozițiile HG nr.611/2008, în vigoare și în prezent, instanța de fond pronunțând o sentință nelegală.
Prin art.1 din HG nr.611/2008 se specifică faptul că această hotărâre reglementează organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, prin art.2 definind "cariera ca fiind ansamblul situațiilor juridice și efectele produse, care intervin de la data nașterii raportului de serviciu al funcționarului public până în momentul încetării acestui raport, în condițiile legii.
Art.4 din HG nr.611/2008 enumera principiile care stau la baza organizării și dezvoltării carierei funcționarului public, printre care și transparența, autoritățile publice având obligația de a pune la dispoziția celor interesați informațiile de interes public referitoare la cariere în funcțiile publice, în acest sens fiind și dispozițiile comunitare.
Conform art.7 din HG nr.611/2008, ocuparea funcțiilor publice se putea face potrivit modalităților stabilite anual prin planul de ocupare a funcțiilor publice, iar potrivit art.8 "Funcțiile publice care se vacantează în cursul anului și nu au fost prevăzute în planul de ocupare a funcțiilor publice pot fi ocupate prin recrutare, promovare, transfer și redistribuire, în condițiile legii". Organizarea concursului presupune derularea tuturor etapelor prevăzute de lege, respectiv solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, asigurarea publicității concursului în condițiile legii, prin publicarea în Monitorul Oficial, cu cel puțin 30 de zile înainte de data stabilită pentru proba scrisă, stabilirea bibliografiei cu respectarea termenului legal, constituirea comisiilor de concurs, din care nu a făcut parte un reprezentant al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform dispozițiilor obligatorii ale legii, cât și comisia pentru soluționarea contestațiilor.
Aceste condiții nu au fost respectate, ci a fost emis un regulament nou prin exces de putere, prin nesocotirea competenței funcționale, aprobat prin anexa 11 la Ordinul nr.24O7/4.07.2011, total diferit de cel stabilit prin HG nr.611/2008, un ordin fiind un act normativ de nivel inferior, care nu putea modifica dispozițiile stabilite prin hotărâre de Guvern.
Nu are nici o relevanță faptul că au fost obținute avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici - din moment ce acestea au fost date cu încălcarea prevederilor art.1071 din Legea nr.188/1999, aspect ignorat de instanța de fond.
Concursul fiind organizat cu încălcarea unor dispoziții legale, stabilite prin Legea nr.188/1999, Codul muncii și HG nr.611/2008, se impunea constatarea nulității acestuia în ce privește pe reclamant, cu consecința anulării Ordinului nr.7250/2011 de eliberare din funcția publică de execuție, reintegrarea în funcție și plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi actualizate în funcție de rata inflației, de care reclamanta nu a beneficiat, până la data reintegrării efective.
Astfel potrivit art.16 din HG nr.611/2008 "Organizarea concursului presupune derularea etapelor cuprinse între solicitarea avizului, respectiv înștiințarea Agenției, și asigurarea publicității concursului, în condițiile legii", dispozițiile art. 19 făcând trimitere la dispozițiile art.58 din Legea nr.188/1999, republicată.
Publicitatea concursului, este o operațiune deosebit de importantă, conform celor stabilite prin art.38 din hotărârea enunțată, "înainte cu cel puțin 30 de zile de data stabilită pentru proba scrisă, pe baza avizului sau, după caz, cu dovada înștiințării Agenției, autoritatea ori instituția publică organizatoare a concursului are obligația asigurării publicității concursului, în condițiile legii", această publicitate realizându-se prin publicarea în Monitorul Oficial, Partea a IlI-a și într-un cotidian de largă circulație, legea stabilind același termen și pentru publicarea condițiilor de desfășurare a concursului, a bibliografiei, tematicii și a altor date necesare pentru afișarea la sediul autorității sau instituției publice și pe pagina de internet, legea prevăzând și posibilitatea unor forme de publicitate suplimentare.
După cum se poate constata aceste cerințe și termene nu au fost respectate, unitatea intimată a publicat pe site-ul instituției două variante diferite ale aceluiași regulament, cu încălcarea dispozițiilor, legale enunțate, situație comunicată prin adresa nr._ din 7.07.2011 de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO LEX", conform adresei anexate.
Conform celor stabilite în mod expres prin art.71 din HG nr.611/2008 ""Concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice din cadrul autorităților și instituțiilor publice, organizate cu nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri, sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ".
Ori și aceste prevederi legale și argumente au fost ignorate de instanța de fond, care nu a analizat susținerile sale privind incidența în cauză a HG nr.611/2008. Ori, însăși comisia de examinare desemnată prin Ordinul nr.2619/2011 a anunțat în mod public că departajarea candidaților se va face potrivit dispozițiilor art.62 din HG nr.611/2008, situație ce demonstrează că această reglementare era aplicabilă și trebuia respectată de cele două pârâte, soluție aplicată și de comisia de soluționare a contestațiilor.
Conform jurisprudenței, prin hotărâri judecătorești definitive a instanțelor de contencios administrativ, s-a constatat inexistența și inopozabilitatea Ordinelor Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nulitatea examenului desfășurat în perioada 18 -29 iulie 2011, organizat conform Regulamentului aprobat prin Ordinul nr.2407/4.07.2011 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, situație ce dovedește nelegalitatea acestui ordin, prin care s-a preluat, practic, doar parțial unele dispoziții din HG nr.611/2008.
În cauză recurenta a susținut că măsura reorganizării nu a fost reală și efectivă, nu s-a respectat legislația în domeniu, conform Legii nr.188/1999 și legislația muncii, ordinul de eliberare din funcție nu cuprinde motivarea în fapt conform art.76 din Codul muncii, în cuprinsul ordinului nu se face vorbire de reorganizarea unității și nici în cuprinsul preavizului, la data comunicării preavizului postul nu a fost desființat, nu s-a prevăzut durata preavizului, posibilitatea de a desfășura activitatea 4 ore/zi, nu s-au respectat prevederile legale privind organizarea și desfășurarea examenului, nu s-a comunicat lista posturilor vacante, conform art.99 alin.6 din Legea nr.188/1999, nu s-a procedat la redistribuirea într-un post corespunzător pregătirii și vechimii în specialitate, deși existau posturi vacante care au fost ocupate nelegal imediat după concediere cu persoane necalificate, din afara sistemului vamal, conform solicitărilor formulate, deși pentru alte persoane cu punctaj mai mic solicitarea a fost rezolvată favorabil. Nu a fost redistribuită nici pe posturile persoanelor suspendate din funcție, ca urmare a începerii urmăririi penale, pentru a se asigura și bunul mers al activității biroului vamal.
A subliniat faptul că măsura reorganizării nu a fost reală și efectivă, întrucât nu au fost respectate prevederile art.99 alin.6 din Legea nr.188/1999, în sensul că în perioada de preaviz nu au fost puse la dispoziție lista posturilor vacante, situație confirmată de Agenția națională a Funcționarilor Publici, dar nici aceste susțineri nu au fost analizate de instanța de fond.
Recurenta a arătat și dovedit că imediat după emiterea ordinului de încetare a raportului de serviciu, unitatea angajatoare A. Națională a Vămilor București, a procedat în mod nelegal și abuziv la transferarea în funcții de inspectori vamali a unor persoane fără nici o pregătire profesională în domeniu, respectiv:
- prin Ordinul nr.8621 din 26.09.2011, începând cu data de 26.09.2011, numitul M. C. T. a fost transferat în interesul serviciului de la Primăria Orașului Ghimbav la Biroul Vamal C. Sud, în funcția publică de execuție de inspector vama, grad profesional asistent;
-prin Ordinul nr.8634 din 28.09.2011, începând cu data de 3.10.2011, numitul B. D. I., a fost transferat în interesul serviciului la Biroul Vamal C. Sud, în funcția publică de inspector vamal, grad profesional debutant.
Această situație dovedește faptul că nu toate posturile vacante au fost aduse la cunoștința funcționarilor publici și nici nu s-a respectat procedura de redistribuire a funcționarilor publici așa cum a fost reglementată prin lege, dar aceste susțineri nu au fost analizate, hotărârea fund nelegală și sub acest aspect.
Prin minuta nr._ din 18.09.2012 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași s-a făcu referire la existența unui număr de 82 de posturi vacante la nivelul Autorității Naționale a Vămilor, posturi vacante existând și la nivelul Biroului Vamal Aeroport Timișoara, situație ce dovedește că reorganizarea nu a fost reală și efectivă, existând posturi vacante la data disponibilizării.
Prin Recomandarea nr.7/2007 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei s-a stabilit principiul securității funcției, statuându-se că autoritățile trebuie să acționeze în acord cu acest principiu, iar conform art.10 s-a instituit principiul transparenței în activitatea administrației, principiu care impune și publicarea actelor administrative, stipulându-se prin art.18 în mod expres că actele administrative vor fi publicate pentru a permite celor interesați să le cunoască. Orice act al administrației statelor trebuie să fie accesibil și previzibil persoanelor, situație consacrată și de jurisprudența CEDO care a condamnat România pentru nepublicarea unui regulament (cauza P. împotriva României — 1998, publicată în Monitorul oficial nr.637/27.12.1999). Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare", drept care presupune și transparența în activitatea decizională, dar și obligația administrației de a-și motiva deciziile, obligație statuată și prin art.31 alin.2 din Constituție, cerință nerespectată de instanța de fond.
In cauză, recurenta arată că a susținut nelegalitatea examenului de testare profesională organizat în perioada 18-29 iulie 2011, examen în cadrul căruia s-a desfășurat proba scrisă și proba interviului, în cauză fiind încălcată procedura prevăzută de lege pentru desfășurarea acestuia, stabilită prin art.55 și următoarele din reglementarea enunțată și art.1071 din Legea nr.188/1999. De asemenea, în cauză nu s-au respectat criteriile de evaluare prevăzute de lege, nu au fost puse întrebări cu privire la criteriile de evaluare prevăzute de lege, proba interviului delimitându-se de proba scrisă în cadrul căreia au fost verificate cunoștințele profesionale pe baza bibliografiei. Ori interviul, prin întrebările adresate de membri comisiei au vizat cunoștințele profesionale care, subliniem, au fost verificate la proba scrisă, nu a existat nici o legătură între aceste întrebări și criteriile obligatorii care vizau abilitățile de comunicare, capacitatea de analiză și sinteză sau abilitățile impuse de funcție, pentru care a urmat diferite forme de pregătire profesională pe parcursul celor 20 ani de activitate. In condițiile în care criteriile prevăzute de lege nu au fost respectate a susținut nelegalitatea examenului, solicitând anularea acestora și sub acest aspect față de prevederile imperative stabilite prin art.71 din HG nr.611/2008, motivele de nelegalitate fiind evidente.
Examinând recursul reclamantei L. A. se respinge împotriva sentinței civile nr.537/4.10.2012 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara, pentru că:
Potrivit Ordinului nr.7250/2.VIII.2011, pârâta ANV a dispus începând cu data de 8.VIII.2011, încetarea raportului de serviciu al reclamantei L. A. eliberare din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional principal „ gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul Vamal Aeroport Timișoara din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin.(1) lit.b), alir (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare.
Măsura s-a luat în baza prevederilor H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor modificată și completată prin H.G. 565/2011: prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificări și completările ulterioare ; prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/04.07.201 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale ; prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407/04.07.201 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate; avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.895.341/29.06.2011 și nr.896.404/04.07.201 înregistrate la A. Națională a Vămilor cu nr.36.373/29.06.2011 și nr.37.516/04.07.2011; preavizul nr._/2011;- lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție pentru a opta în vederea numirii în una din funcțiile publice; opțiunea doamnei L. A. pentru ocuparea funcției publice teritoriale de execuție d inspector vamal grad profesional principal din cadrul Biroului Vamal Aeroport Timișoara; rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 18-29 iulie 201 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din cadrul Autorității Naționale a Vămilor;
Potrivit dosarului administrativ depus de pârâta, reducerea postului reclamantei nu a fost justificată de modificarea atribuțiilor aferente funcției publice sau de modificarea condițiilor specifice de ocupare a acesteia, pentru a fi aplicabile în speță prevederile art.100 alin.4 din Legea nr.188/1999, ci de schimbarea structurii compartimentului din cadrul autorității publice la care și-a exercitat funcția, fiind dovedit prin înscrisurile depuse la dosar că la Biroul Vamal Aeroport Timișoara s-a redus numărul de posturi de inspector grad profesional principal, în cadrul procedurii de reorganizare a autorității publice, demarat în baza HG nr.110/2009, modificată și completată prin HG nr.565/2011, respectiv prin Ordinele Președintelui ANAF nr.2406 și 2407/2011.
Prin urmare pârâta era îndreptățită să facă aplicarea disp.art.100 alin.1 lit.b și art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999, în sensul de a permite funcționarilor publici din cadrul menționatului compartiment, să opteze pentru funcțiile publice păstrate în statul de funcțiuni aprobat, împrejurarea că un număr mai mare de funcționari publici decât numărul acestor posturi a exprimat opțiuni pentru ocuparea lor impunând organizarea examenului de testare profesională la care a participat și reclamanta. In condițiile în care aceasta din urmă nu a obținut la examenul de testare profesională punctajul necesar pentru ocuparea unuia din posturile în cadrul Biroului Vamal Aeroport Timișoara disponibile, apare legală măsura de încetare a măsurilor de serviciu din eliberare din funcție luată prin actul administrativ contestat.
Curtea reține că reorganizarea autorității publice pârâte a avut caracter cert că numărul funcțiilor publice din cadrul ANV a fost redus de la 4.586 la 3.159, prin efectul HG nr.565/2011, respectiv că numărul funcțiilor publice de inspector principal a scăzut în cadrul Biroului Vamal Aeroport Timișoara. Aceste cifre dovedesc că măsura de reorganizare a avut caracter real și efectiv, corespunzând unei nevoi de eficientizare a activității în cadrul autorității vamale, pe fondul crizei economice ce se înregistra la momentul emiterii Hotărârii de Guvern menționate.
Curtea reține că sentința recurată a constatat o stare de fapt conformă cu cele consemnate prin prezenta decizie, iar alegațiile din cererea recurentei sunt nefondate privitor la aceste aspecte analizate.
În privința criticii legate de nelegalitatea ordinelor emise de pârâta ANAF, care au stat la baza măsurii de reorganizare din cadrul Autorității Vamale, Curtea reține că bine a stabilit prima instanță faptul că Ordinul nr.2406/4.07.2011, a fost emis de Președintele ANAF pentru aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, a direcțiilor județene și a Municipiului București, unități subordonate ANV. Este evident că actul administrativ în discuție vizează, deci, un număr determinat de instituții publice, structurile subordonate ANV fiind înființate prin lege, într-un număr prestabilit. Prin urmare, efectele acestui ordin se produc asupra unui număr determinat de subiecți de drept – persoane juridice, autorități de drept public.
În fine, se constată că și Ordinul Președintelui ANAF nr. 2619/15.07.2011 este un act administrativ cu caracter individual, căci prin acesta s-a aprobat componența comisiilor de examinare și de soluționare a contestațiilor pentru examenul de testare profesională, s-a aprobat regulamentul de organizare și funcționare a acestor comisii, efectele sale urmând a se produce exclusiv cu privire la autoritățile publice supuse reorganizării, precum și la funcționarii publici în funcție, care urmau a fi supuși examenului de testare profesională.
Instanța concluzionează că actele supuse analizei nu au aplicabilitate generală, cu privire la orice subiect de drept, ci doar în privința unui număr determinat, sau cel puțin determinabil, de instituții publice ori de persoane fizice, neputând fi calificate drept acte administrative cu caracter normativ, ci cu caracter individual.
Relevante sunt și dispozițiile art.55 alin.3 din anexa 1 la HG nr.561/2009, care exceptează în mod expres ordinele cu caracter individual de la regimul publicării în monitorul oficial.
Așa fiind, toate criticile din recurs legate de prevederile Legii nr.24/2011 privind tehnica legislativă sunt irelevante în cauză pentru că actele atacate nu au caracter normativ.
Legat de calitatea procesuală pasivă a pârâtei ANAF, în dosarul care privește anularea ordinului de eliberare din funcție, Curtea reține că prin considerentele sentinței s-a constatat lipsa calității procesuale a acestei pârâte, și s-a respins ca atacare acțiunea, neexistând nici o obligație procedurală pentru a se consemna și în dispozitivul hotărârii excepția care a dus la respingerea acțiunii față de pârâta ANAF, deci recursul este nefondat și sub acest aspect.
Legat de nepublicarea Ordinului nr.2407/2011 emis de pârâta ANAF, în Monitorul Oficial, în raport cu Recomandarea nr.7/2007 a Consiliului de Miniștrii aș CE și Statutul Comunităților Europene sau cu art.1 alin.3 din Constituția României, Curtea reține de asemenea caracterul nefondat al criticii atâta timp cât ordinele emise de ANAF nu au caracter normativ așa cum s-a arătat anterior, și de asemenea nu există obligativitatea respectării prevederilor HG nr.611/2008, privind organizarea și cariera funcționarilor publici pentru că reorganizarea ANV și testarea profesională dispusă nu au avut la bază acest act normativ, motiv pentru care invocarea unora din dispozițiile acestuia sau ale art.30 alin.4 din Codul muncii nu pot schimba soluția din dosar, pentru că nu se aplică acesteia.
Din același raționament, pârâta ANV nu a avut obligația de a respecta prev.art.1071 din Legea nr.188/1999, sau ale art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind . actelor normative sau cele ale art.30 alin.4 din Codul muncii și nici ale art.99 alin.6 din Legea nr.188/1999, pentru că, în primul rând pentru că pârâta ANV a fost supusă reorganizării, astfel că sunt aplicabile prevederile art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999, în litigiu și reclamanta a fost de acord să participe la examinarea profesională pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul pârâtei ANV.
Este nefondată și invocarea prev.art.30 alin.1 din Codul muncii, atâta timp cât Legea nr.188/1999 conține reglementări specifice privind munca în funcția publică.
Curtea mai reține că sunt irelevante cauzei și criticile legate de nerespectarea unor prevederi legale din HG nr.611/2008 privind testarea profesională, legat de principiile transparenței, de cariera funcționarului public, competența profesională sau publicitatea concursului, pentru că așa cum s-a mai arătat în prezenta decizie, testarea profesională s-a realizat conform Anexei nr.11 la Ordinul ANAF nr.2407/2011.
Cum reclamanta a obținut la testarea profesională organizată în sistemul ANV 154 de puncte, fiind respinsă în raport cu ceilalți funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție publică vacantă, și nu a atacat în contencios administrativ actele încheiate de ANV în acest demers, invocarea nelegalității examinării prin acțiunea de față, raportat la dispoziții din HG nr.611/2008 sau din Legea nr.188/1999 republicată, este lipsită de relevanță juridică în litigiul pentru că acțiunea de față, nu are ca obiect respectivele acte administrative, astfel că instanța nu le poate cenzura, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, fiindcă acțiunea în contencios administrativ cu caracter subiectiv, cum este cea din dosar, nu se constituie într-una de control al legalității unor acte administrative din partea instanței, fără a se face dovada vreunui drept vătămat prin acele acte, condiție pe care nu o îndeplinește acțiunea.
Curtea mai reține că măsura de reintegrare în postul deținut anterior, solicitată prin acțiune, este și imposibilă, în fapt, atâta timp cât funcția publică a fost ocupată prin concurs de o altă persoană și reclamanta nu a atacat printr-o acțiune anterioară celei de față, actul administrativ al concursului pentru a face dovada dreptului său vătămat sub acest aspect.
Raportat la considerentele expuse recursul se respinge ca nefondat conform art.312 alin.1 C.pr.civ., neavând aplicabilitate nici Recomandarea nr.7/2007 a Comitetului de Miniștrii al CE, pentru că reclamanta nu a demonstrat faptul încălcării de către pârâtă a principiului securității funcției sau cel al transparenței în activitatea administrației din moment ce reducerea funcțiilor publice a fost reală iar reclamanta a fost informată cu privire la măsurile luate de pârâtă, prin aducerea la cunoștință a ordinelor emise de ANAF, atacate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L. A. împotriva sentinței civile nr.537/4.10.2012 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.XII.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. R. P. R. C.
GREFIER,
M. M.
Red.R.O./05.12.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./16.12.2013
Inst.fond:C.A.T.:jud.D. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3227/2013.... | Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr.... → |
|---|
