ACTE EXCEPTATE DE LA CONTROLUL JUDECĂTORESC ÎN TEMEIUL LEGII CONTENCIOSULUI ADM. ACŢIUNE ÎN ANULAREA OUG. INADMISIBILITATE
| Comentarii |
|
Dispoziţiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990 prevăd că sunt exceptate controlului judecătoresc actele care privesc raporturile dintre Parlament şi Guvern.
întrucât ordonanţele Guvernului, inclusiv cele de urgenţă, sunt acte cu caracter legislativ, emise în baza unei delegări legislative date de Parlament în temeiul art. 114 din Constituţia României, în momentul emiterii acestor ordonanţe Guvernul acţionează ca autoritate legislativă şi nu ca autoritate administrativă.
Controlul respectării de către Guvern a limitelor delegării legislative, precum şi pentru ordonanţele de urgenţă, pentru care nu este nevoie de o lege prealabilă de abilitare a condiţiilor şi procedurii prescrise de art. 114 alin. 4 din Constituţie se face, conform art. 114 alin. 5, printr-o lege de aprobare sau de respingere a ordonanţei.
Rezultă, aşadar, că în cazul ordonanţelor Guvernului controlul nu este judecătoresc, ci parlamentar.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 204 din 25 ianuarie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 septembrie 1996, reclamanţii Partidul Viitorul Democratic al Patriei, Partidul Liber Democrat au chemat în judecată Guvernul României, pentru a se constata neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă nr. 3 din 25 iunie 1996, privind modificarea Legii partidelor politice nr. 27/1996, solicitând desfiinţarea acesteia, ca nelegală.
în motivarea acţiunii se arată că, prin menţionata ordonanţă, se modifică art. 46 alin. 2 din Legea nr. 27/1996 şi se decalează termenul de înscriere a partidelor de la 26 octombrie 1996 la 15 septembrie 1996, mai devreme cu 41 de zile de data alegerilor generale şi prezidenţiale, blocându-se activitatea electorală.
Se susţine că această ordonanţă încalcă prevederile Constituţiei României şi reglementările internaţionale în materie. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1244 din 23.XII.1996, a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii Partidul Viitorul Democratic al Patriei şi Partidul Liber Democrat, susţinând în esenţă că hotărârea prin care s-a respins ca inadmisibilă acţiunea lor este greşită, activitatea Guvernului de
emitere a ordonanţelor de urgenţă căzând sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
Prin cererea înregistrată la 12.02.1997, Partidul Viitorul Democratic al Patriei arată că la acţiunea reclamanţilor au intervenit în interes propriu şi partidele “Naţional Ţărănesc, Foştilor Necomunişti şi Deţinuţilor Politici, Liberal Monarhist din România, Democrat Progresist, Mişcarea Democraţiei Modeme, Poporului din România şi Mişcarea Democraţiei pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună”.
Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 2 lit. “e” din Legea nr. 29/1990 prevăd că sunt exceptate controlului judecătoresc actele care privesc raporturile dintre Parlament şi Guvern.
întrucât ordonanţele Guvernului, inclusiv cele de urgenţă, sunt acte cu caracter legislativ, emise în baza unei delegări legislative date de Parlament în temeiul art. 114 din Constiuţia României, în momentul emiterii acestor ordonanţe Guvernul acţionează ca autoritate legislativă şi nu ca autoritate administrativă.
Controlul respectării de către Guvern a limitelor delegării legislative, precum şi pentru ordonanţele de urgenţă, pentru care nu este nevoie de o lege prealabilă de abilitare a condiţiilor şi procedurii prescrise de art. 114 alin. 4 din Constituţie se face,
') N.R. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţia României din 1991, Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor.
conform art. 114 alin. 5, printr-o lege de aprobare sau de respingere a ordonanţei.
Rezultă aşadar că în cazul ordonanţelor Guvernului controlul nu este judecătoresc, ci parlamentar.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor.
Cu privire la cererile de intervenţie în interes propriu înregistrate la 12.02.1997 la Curtea Supremă, acestea nu pot fi primite, întrucât încalcă
prevederile art. 150 C. pr. civ., potrivit cărora cererea de intervenţie în interes propriu se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor.
Faţă de cele mai sus arătate, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care urmează a se respinge recursurile declarate şi cererea de intervenţie formulată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună.
| ← CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ACTE SUPUSE CONTROLULUI JUDECĂTORESC.... | CONCURENŢĂ NELOIALĂ. LEGEA NR. 21/1996. PRACTICI... → |
|---|
