CONTENCIOS ADMINISTRATIV. AUTORIZAŢIE DE CONSTRUIRE A UNUI SPAŢIU COMERCIAL AMPLASAT PE UN TEREN CARE FACE PARTE DIN DOMENIUL PUBLIC.
| Comentarii |
|
LIPSA VREUNUI TITLU JURIDIC ASUPRA TERENULUI PE CARE URMEAZĂ A FI FĂCUTĂ CONSTRUCŢIA. ABSENŢA ACORDULUI CONSILIULUI LOCAL PENTRU OCUPAREA DOMENIULUI PUBLIC. EFECTE JURIDICE
N.R. Prin decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 (publicată în M. Of. nr. 105 din 6 martie 1998) Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 C. pr. pen., statuând că art. 278 C. pr. pen. este constituţional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemulţumită de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecătoreşti să se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmează să se aplice în mod direct.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 50/1991, republicată, autorizaţia de construire se emite în cel mult 30 de zile de la înregistrarea cererii, la care se anexează, obligatoriu, documentaţia tehnică, formată din planul de amplasare a construcţiei, planuri din care să rezulte destinaţia, alcătuirea constructivă, funcţională şi înfăţişarea construcţiei, întocmite la o scară convenabilă de către un proiectant autorizat pentru lucrări de construcţii, persoană fizică sau juridică, precum şi dovada titlului solicitantului asupra terenului.
în speţă, certificatul de urbanism nr. 37/p din 21 martie 1997, menţionat în autorizaţia de construire nr. 16/p. - P. din 30 aprilie 1998, nu constituie titlu de proprietate şi nici act de concesiune. în lipsa acestora, cererea asociatului unic al S.C. “T" S.R.L. era inadmisibilă aşa cum corect se susţine în recursul de faţă.
Prin urmare, în calitate de autoritate autonomă a administraţiei publice locale, învestită conform legii şi cu atribuţia de administrare a domeniului public de interes local, Consiliul Local al sectorului 2 Bucureşti este îndreptăţit să solicite desfiinţarea actului administrativ emis de viceprimarul general al municipiului Bucureşti cu nerespectarea flagrantă a legii.
La considerentele expuse trebuie adăugat faptul că pentru eliberarea certificatului de urbanism s-a cerut acordul Consiliului Local al sectorului, în vederea ocupării domeniului public, act care nu a fost obţinut până în prezent'K
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 213 din 25 ianuarie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Consiliul Local al sectorului 2 Bucureşti a chemat în judecată Primăria municipiului Bucureşti şi S.C. “T.” S.R.L. solicitând să se dispună anularea autorizaţiei de construire nr. 16 - P. din 30 aprilie 1998 eliberată în favoarea celei de a doua pârâte, ca nelegală.
Reclamantul a arătat în motivarea acţiunii sale că emiterea actului administrativ a fost făcută de viceprimarul general în vederea “reautorizării, modernizării unei construcţii proprii cu caracter comercial”, la intersecţia străzilor Vatra Luminoasă cu Bulevardul Pierre de Coubertin, pe domeniul public al sectorului 2 Bucureşti.
De asemenea, se constată că nu a existat un titlu al beneficiarului asupra terenului şi nici certificat de urbanism valabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 561 din 13 mai 1999 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că autorizaţia de construire a cărei anulare se cere a fost emisă pe baza certificatului de urbanism nr. 37/P/21 martie 1997, al cărui termen de valabilitate nu expirase.
Pe de altă parte, prin hotărârea nr. 51/1995, Consiliul Local al municipiului Bucureşti a aprobat planul urbanistic de detaliu - Bulevardul Pierre de Coubertin, “prin reorganizare într-o baterie de cinci module cu caracter provizoriu, pârâta S.C. “C.T.” S.R.L. având 16 mp, S.C. “K.T.C. 2000” S.R.L. -17,4 mp şi alte trei societăţi cu câte 12 mp.”
S-a mai motivat că deşi pe baza aceluiaşi certificat s-a emis autorizaţia nr. 21 p-P/21.05.1998 societăţii comerciale “K.T.C.” S.R.L., una din societăţile ce deţine unul din cele cinci module, reclamantul solicită anularea actului numai pentru pârâta secundă.
N.R. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor a fost recent modificată prin Legea nr. 453/2001, publicată în M. Of. nr. 431 din 1 august 2001, care a modificat între altele şi prevederile art. 4-6 referitoare la regimul certificatului de urbanism şi al autorizaţiei de construire.
V. de asemenea noua Lege a administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în M. Of. nr. 204 din 23 aprilie 2001.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul Local al sectorului 2 Bucureşti.
Recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, din moment ce s-a dovedit în cauză că pârâta S.C. “T.” S.R.L. nu deţine nici un fel de titlu asupra terenului.
Totodată, instanţa a invocat în sprijinul soluţiei, inexistenţa unei acţiuni în justiţie pentru anularea autorizaţiei de construire eliberată altui agent economic, deşi în prezentul litigiu a fost învestită numai cu controlul de legalitate al autorizaţiei obţinute de asociatul unic M.F.
S-a omis împrejurarea că în lipsa unei delegaţii din partea primarului general, viceprimarul nu avea competenţa de a elibera şi semna autorizaţia de construire.
A precizat că amplasarea construcţiei provizorii în imediata apropiere a unor locuinţe şi a unei şcoli de nevăzători a generat nemulţumirea locuitorilor, exprimată în numeroase sesizări referitoare la consumul de băuturi alcoolice, scandaluri în timpul nopţii şi mizerie insuportabilă care se produce prin improvizarea WC-ului pe o gură de canal.
în sfârşit, s-a susţinut că pentru eliberarea certificatului de urbanism s-a cerut acordul Consiliului Local al sectorului 2 Bucureşti pentru ocuparea domeniului public, act administrativ care până în prezent nu a fost emis.
Recursul este întemeiat.
Din expunerea rezumativă a conţinutului acţiunii, rezultă că prima instanţă a considerat valabilă autorizaţia de construire eliberată de viceprimarul general al municipiului Bucureşti ca urmare a cererii M.F., asociatul unic al S.C. T.” S.R.L. de reautorizare şi modernizare a unei construcţii provizorii la intersecţia străzii Vatra Luminoasă cu Bulevardul Pierre de Coubertin.
Construcţia respectivă a fost destinată unor activităţi comerciale (de desfacere a băuturilor, produselor alimentare preamabalate, cafelei, ţigărilor) şi concepută ca integrată într-o baterie de 5 module.
Dar, potrivit art. 6 din Legea nr. 50/1991, republicată, autorizaţia de construire se emite în cel mult 30 de zile de ia înregistrarea cererii, la care se anexează, obligatoriu, documentaţia tehnică, formată din planul de amplasare a construcţiei, planuri din care să rezulte destinaţia, alcătuirea constructivă, funcţională şi înfăţişarea construcţiei, întocmite la o scară convenabilă de către un
proiectant autorizat pentru lucrări de construcţii, persoană fizică sau juridică, precum şi dovada titlului solicitantului asupra terenului.
în aplicarea acestei norme legale, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului a emis Ordinul nr. 91/1991 care în capitolul III.3 precizează că dovada titlului asupra terenului urmează a fi făcută cu titlul de proprietate sau actul de concensionare.
Certificatul de urbanism nr. 37/P din 21 martie 1997, menţionat în autorizaţia de construire nr. 16/ p-P din 30 aprilie 1998, nu constituie titlu de proprietate şi nici act de concesiune. în lipsa acestora, cererea asociatului unic al S.C. T.” S.R.L. era inadmisibilă aşa cum corect se susţine în recursul de faţă.
Prin urmare, în calitate de autoritate autonomă a administraţiei publice locale, învestită conform legii şi cu atribuţia de administrare a domeniului public de interes local, Consiliul Local al sectorului 2 Bucureşti este îndreptăţit să solicite desfiinţarea actului administrativ emis de viceprimarul general al municipiului Bucureşti cu nerespectarea flagrantă a legii.
Condiţionarea unei asemenea cereri de formularea altor acţiuni similare pentru desfiinţarea celorlalte 4 module care construiesc bateria, nu îşi găseşte suport în normele juridice în vigoare şi nu justifică nici ea soluţia instanţei.
La considerentele expuse trebuie adăugat faptul că pentru eliberarea certificatului de urbanism s-a cerut acordul Consiliului Local al sectorului în vederea ocupării domeniului public. Actul respectiv nu a fost obţinut până în prezent.
în plus, prin hotărârea nr. 29 din 13 aprilie 1998 acelaşi consiliu local a aprobat, conform art. 28 din Legea nr. 50/1991, desfiinţarea pe cale administrativă a construcţiilor provizorii amplasate pe domeniul public şi nominalizate în lista anexă, printre care figurează şi modulul aparţinând pârâtei secunde (filele nr. 12-14).
în consecinţă urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa curţii de apel ca nelegală şi netemeinică.
în fond se va admite acţiunea introdusă de reclamant, în sensul anulării autorizaţiei de construire eliberată de viceprimarul municipiului Bucureşti la cererea pârâtei S.C. “T.” S.R.L.
Văzând şi dispoziţiile art. 1,11,13 din Legea nr. 29/1990, art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
| ← SUSPENDAREA EXECUTĂRII ACTULUI ADMINISTRATIV ATACAT. CONDIŢII | ACŢIUNEA ÎN ANULARE A MĂSURILOR ŞI ACTELOR DE URMĂRIRE... → |
|---|
