ACTE ALE COMISIEI NAŢIONALE A VALORILOR MOBILIARE (C.N.V.M.). ACŢIUNE ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONDIŢII. EXCEPŢIA DE TARDIVITATE ŞI DE INADMISIBIUTATE. REGIM JURIDIC
| Comentarii |
|
1. Potrivit art. 17 din Legea nr. 52/1994, regulamentele şi instrucţiunile adoptate de C.N.V.M., ca şi actele sale individuale, pot fi atacate pentru ilegalitate în faţa curţilor de apel, iar procedura aplicabilă este aceea a Legii contenciosului administrativ.
in cauză, cu privire la Regulamentul nr. 5/1999 emis de C.N.V.M., publicat în Monitorul Oficial nr. 215 din 14 mai 1999, reclamantul şi-a manifestat nemulţumirea prin adresa nr. 11774/14 iunie 1999, iar la data de 21 iunie 1999 a
primit răspunsul de la C.N. V.M. Or, potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 29/1990, în cazul în care cel ce se consideră vătămat nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Aşadar, cum de la comunicarea soluţiei (21 iunie 1999) şi până la sesizarea instanţei (15 mai 2000), s-a împlinit termenul de prescripţie de 30 de zile, prevăzut de textul precitat, acţiunea privind anularea Regulamentului nr. 5/1999 a fost tardiv formulată.
2. Apoi, în privinţa celorlalte două acte administrative (Decizia nr. 1084/18 mai 1999 şi Decizia nr. 83/21 ianuarie 2000), nu a fost realizată procedura prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ.
In adevăr, în adresa reclamantului nr. 11774/14 iunie 1999 nu este menţionată Decizia nr. 1094/1999, aşa cum greşit se susţine în recurs, astfel că, în privinţa acestui act administrativ, nu au fost respectate dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990.
De asemenea, nici cu privire la Decizia nr. 83/2000 nu a fost formulată reclamaţia administrativă prealabilă, iar pretinsa contestare a conţinutului deciziei, anterior emiterii ei (adresa nr. 21.228/1999) nu are nici o relevanţă juridică.
3. Excepţia de inadmisibilitate a acţiunii fiind o excepţie absolută poate fi invocată în orice fază a procesului, chiar şi din oficiu de către instanţă.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1066 din 15 martie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.N., în nume propriu şi ca membru al Comitetului Director al A.N.P.I., a solicitat anularea Regulamentului C.N.V.M. nr. 5/1999 aprobat prin Ordinul nr. 8/2 aprilie 1999, publicat în Monitorul Oficial nr. 213/14 mai 1999, privind transformarea unui fond deschis de investiţii în fond deschis cu capital de risc a Deciziei C.N.V.M. nr. 1084/18 mai 1999 privind autorizarea F.O.A. ca fond deschis de investiţii cu capital de risc şi a Deciziei nr. 83/21 ianuarie 2000 privind cotarea pe piaţa extrabursieră RASDAQ; totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale şi materiale ocazionate de aplicarea acestor acte.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1197 din 28 septembrie 2000, a admis excepţiile invocate de C.N.V.M. şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea ca inadmisibilă; totodată a respins cererea de intervenţie accesorie şi de suspendare a actelor administrative ca fără obiect.
în ceea ce priveşte Regulamentul nr. 5/1999, publicat în Monitorul Oficial nr. 213/14 mai 1999, s-a reţinut că acţiunea este tardivă, fiind formulată la 15 mai 2000, deci, peste termenul de un an, iar cu privire la Deciziile nr. 1094/1999 şi nr. 83/2000 nu s-a realizat procedura administrativă prealabilă.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.N., în nume propriu şi ca reprezentant legal al
A.N.P.I., pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând: întâi, că acţiunea a fost trimisă prin poştă, la data de 12 mai 2000, deci în intervalul termenului de un an de la data comunicării Regulamentului nr. 5/1999, publicat în Monitorul Oficial nr. 213/14 mai 1999, iar cu privire la Decizia nr. 1094/1999 a C.N.V.M. a realizat procedura prealabilă, potrivit adresei nr. 11774/14 iunie 1999, astfel că în mod greşit a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă; în al doilea rând că, obiectul deciziei nr. 83/21 ianuarie 2000 emise de C.N.V.M. a fost contestat încă prin adresa nr. 21228/21 octombrie 1999, iar în instanţă cele trei acte au fost atacate în momentul punerii lor în aplicare; în al treilea rând că, instanţa nu s-a pronunţat asupra daunelor solicitate; în fine, că excepţia de inadmisibilitate a acţiunii a fost invocată de pârâtă după 5 luni de judecată.
Recursul este nefondat.
în adevăr, potrivit art. 17 din Legea nr. 52/1994, regulamentele şi instrucţiunile adoptate de C.N.V.M., ca şi actele sale individuale, pot fi atacate pentru ilegalitate în faţa curţilor de apel, iar procedura aplicabilă este aceea a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
în cauză, cu privire la Regulamentul nr. 5/1999 emis de C.N.V.M., publicat în Monitorul Oficial nr. 213/14 mai 1999, reclamantul şi-a manifestat nemulţumirea prin adresa nr. 11774/14 iunie 1999 (fila 10-12), iar la data de 21 iunie 1999 a primit răspunsul de la C.N.V.M. (fila 13-14).
Or, potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 29/1990, în cazul în care cel ce se consideră vătămat nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Aşadar, cum de la comunicarea soluţiei (21 iunie 1999) şi până la sesizarea instanţei (15 mai 2000), s-a împlinit termenul de prescripţie de 30 de zile, prevăzut de textul precitat, acţiunea, privind anularea Regulamentului nr. 5/1999, a fost tardiv formulată.
Este adevărat că acţiunea a fost trimisă prin poştă, la 12 mai 2000 (fila 9 recurs), deci în intervalul termenului de un an de la data comunicării Regulamentului nr. 5/1999 (14 mai 1999), dar peste termenul de prescripţie, de 30 de zile de la data când reclamantul a primit soluţia la reclamaţia sa, astfel că şi sub acest aspect acţiunea nu poate fi primită.
Apoi, în privinţa celor două acte administrative (Decizia nr. 1084/18 mai 1999 şi Decizia nr. 83/21 ianuarie 2000), în adevăr, nu a fost realizată procedura prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/ 1990, înainte de a cere instanţei anularea actului prin care se consideră vătămat în drepturile sale, reclamantul trebuia să se adreseze autorităţii emitente în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile şi, abia după aceea, dacă nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, este în drept să sesizeze instanţa.
Dar, reclamantul nu şi-a îndeplinit această obligaţie, ca, înainte de a cere instanţei anularea celor două acte, să se fi adresat cu reclamaţie la autoritatea administrativă care le-a emis, astfel că pentru neîndeplinirea acestei obligaţii imperative, în mod corect s-a reţinut că acţiunea nu poate fi primită.
în adevăr, în adresa nr. 11774/14 iunie 1999 (fila 10-12) nu este menţionată Decizia nr. 1094/ 1999, asa cum greşit se susţine în recurs, astfel că în privinţa acestui act administrativ nu au fost respectate dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990.
De asemenea, nici cu privire la Decizia nr. 83/ 2000 nu a fost formulată reclamaţie administrativă prealabilă; iar pretinsa contestare a conţinutului deciziei, anterior emiterii ei (adresa nr. 21228/1999) nu are nici o relevanţă juridică.
Referitor la momentul în care a fost invocată excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, este de observat că asemenea excepţii, care sunt absolute, pot fi invocate în orice fază a procesului, chiar şi din oficiu de către instanţă.
în fine, în condiţiile date, în care acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, cauza nu mai poate fi examinată în fond, cu privire la daunele solicitate, aşa cum greşit se pretinde în recurs.
în consecinţă, pentru considerentele arătate, recursul urmează a fi respins.
| ← AUTORIZAŢIE DE CONSTRUIRE. REFUZ DE ELIBERARE ÎN TEMEIUL... | Minori aflaţi sub tutelă. Dreptul acestora la alocaţie... → |
|---|
