AUTORIZAŢIE DE CONSTRUIRE. REFUZ DE ELIBERARE ÎN TEMEIUL HOTĂRÂRII GUVERNULUI NR. 59/1999. CARACTERUL NEJUSTIFICAT AL REFUZULUI. CONDIŢII. APLICAREA ÎN TIMP A DISPOZIŢIILOR HOTĂRÂRII GUVERNULUI NR. 59/2000
| Comentarii |
|
Hotărârea Guvernului nr. 59/1999 a interzis eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire după data de 30 iunie 2000 pentru municipiul Bucureşti dacă nu a fost elaborat, avizat şi aprobat planul urbanistic general (art. 2 alin. 5).
Faţă de data depunerii cererii petentei de eliberare a autorizaţiei de construcţie, 24 mai 2000, se constată că pârâtul trebuia să rezolve cererea, în sensul eliberării autorizaţiei de construcţie, până la data de 26 iunie 2000, întrucât reclamanta avea toată documentaţia necesară eliberării autorizaţiei.
întrucât pârâtul nu a emis actul solicitat în termenul legal de 30 de zile, refuzul său este nejustificat, iar invocarea dispoziţiilor H.G. nr. 59/1999 este făcută pentru apărarea propriei culpe. Cum propria culpă nu poate Fi invocată în justificarea neexecutării obligaţiilor legale, instanţa de fond nu trebuia să valideze susţinerile pârâtului.
Pe de altă parte, dispoziţiile H.G. nr. 59/1999 privind interdicţia de a se elibera autorizaţii de construcţie se aplicau după data de 30 iunie 2000, deci nu anterior acestei date. Aşadar, pentru perioada de până la 26 iunie 2000 în care pârâtul avea obligaţia legală de a emite autorizaţia de construcţie, dispoziţiile art. 2 alin. 5 din H.G. nr. 59/1999 nu sunt aplicabile, întrucât actul normativ nu poate retroactiva.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 284 din 23 ianuarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la data de 9 octombrie 2000, reclamanta
B.G. a solicitat obligarea Primarului General al Capitalei la eliberarea autorizaţiei de construcţie pentru terenul din Bucureşti, str. H., nr. 2, sector 1, în vederea executării unui imobil pentru locuinţă şi sediu firmă, precum şi obligarea la daune interese de 1.000.000 lei pe zi de la data de 1 iulie 2000 până la executarea hotărârii, daune reprezentând penalităţile de întârziere plătite de reclamantă către societatea de construcţii.
în motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta este proprietara terenului în suprafaţă de 349,4 mp. de la adresa indicată şi că la data de 24 mai 2000 a depus cerere pentru eliberarea autorizaţiei de construire, certificatul de urbanism obţinut şi ataşat cererii având nr. 4H7868704 din 3 aprilie 2000. întrucât la data stabilită pentru soluţionare - 26 iunie 2000 - nu a primit răspuns, reclamanta a depus o nouă cerere la data de 30 iunie 2000, însă nici la aceasta nu a primit răspuns.
La data de 26 iulie 2000, cu adresa nr. 21172, serviciul autorizări de construire definitive i-a comunicat reclamantei că lucrarea sa va fi soluţionată o dată cu deblocarea situaţiei, în sensul că nu se mai pot elibera autorizaţii până la
aprobarea Planului Urbanistic General. Reclamanta a mai precizat că la data de 25 iulie 2000 M.L.P.A.T., prin Ordinul nr. 164 a dispus eliberarea autorizaţiilor, situaţie faţă de care petenta, la data de 18 august 2000, a formulat reclamaţie pentru refuzul nejustificat de a i se elibera autorizaţia de construcţie.
Referitor la al doilea capăt de cerere, reclamanta a arătat că la data de 21 martie 2000 a încheiat cu S.C. “O.H.” S.R.L. Bucureşti, un contract privind edificarea construcţiei pentru care a solicitat eliberarea autorizaţiei, contract în baza căruia plăteşte constructorului 1.000.000 lei pe zi cu titlul de penalităţi pentru nerespectarea termenului de începre a lucrărilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1587/2000 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că refuzul pârâtului nu este nejustificat, întrucât H.G. nr. 59/1999 interzice eliberarea autorizaţiilor de construcţie în lipsa aprobării Planului Urbanistic General şi a Regulamentului Local de Urbanism.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivarea recursului s-a arătat în esenţă că refuzul de eliberare a autorizaţiei de construcţie este nejustificat faţă de împrejurarea că prin Ordinul nr. 164 din 25 iulie 2000 M.L.P.A.T. a dispus
eliberarea de autorizaţii de construcţie, nemaifiind necesară aşteptarea aprobării P.U.G.
Verificând cauza în funcţie de recursul formulat, Curtea constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
H.G. nr. 59/1999 a interzis eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire după data de 30 iunie 2000 pentru municipiul Bucureşti dacă nu a fost elaborat, avizat şi aprobat Planul Urbanistic General, (art. 2 alin. 5) Faţă de data depunerii cererii petentei de eliberare a autorizaţiei de construcţie, 24 mai 2000, se constată că pârâtul trebuia să rezolve cererea, în sensul eliberării autorizaţiei de construcţie, până la data de 24 iunie 2000, întrucât reclamanta avea toată documentaţia necesară eliberării autorizaţiei (certificat de urbanism, aviz sanitar, aviz R.G.A.B., aviz Romtelecom, acord de mediu, aviz brigadă de pompieri, aviz al S.C. “E.” S.A., memoriu tehnic al proiectantului, contract cu firma de salubritate).
întrucât pârâtul nu a emis actul solicitat în termenul legal de 30 zile, refuzul său este nejustificat, iar invocarea dispoziţiilor H.G. nr. 59/ 1999 este făcută pentru apărarea propriei culpe. Cum propria culpă nu poate fi invocată în justificarea neexecutării obligaţiilor legale, instanţa de fond nu trebuia să valideze susţinerile pârâtului.
Pe de altă parte, dispoziţiile H.G. nr. 59/1999 privind interdicţia de a se elibera autorizaţii de construcţie se aplicau după data de 30 iunie 2000, deci nu anterior acestei date. Aşadar, pentru perioada de până la 26 iunie 2000 în care pârâtul
avea obligaţia legală de a emite autorizaţia de construcţie, dispoziţiile art. 2 alin. 5 din H.G. nr. 59/ 1999 nu sunt aplicabile, întrucât actul normativ nu poate retroactiva.
Mai mult decât atât, avându-se în vedere că în municipiul Bucureşti, Planul Urbanistic General a fost elaborat fiind în faza de avizare şi de aprobare, M.L.P.A.T., la data de 26 iulie 2000 a emis Ordinul nr. 164 prin care se prevede emiterea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construcţie, inclusiv pentru locuinţe noi şi extinderi (art. 1 lit. a). Ulterior, P.U.G. a şi fost adoptat, însă legalitatea lui a fost contestată în justiţie, astfel cum a precizat reprezentantul pârâtei (fila 47 dosar fond).
Faţă de dispoziţiile Ordinului M.L.P.A.T. nr. 164 din 26 iulie 2000, autoritatea pârâtă avea obligaţia să elibereze reclamantei autorizaţia de construcţie solicitată.
Pentru motivele arătate, recursul fiind fondat, urmează a fi admis. Sentinţa atacată va fi casată întrucât primul capăt de cerere trebuia admis de către instanţa de fond, fiind întemeiat.
Având însă în vedere că al doilea capăt de cerere nu a fost judecat de prima instanţă, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
în fond, după casare, curtea de apel va verifica în primul rând legalitatea celui de-al doilea petit al acţiunii, că sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 29/1990; numai în situaţia întrunirii cerinţelor acestui text legal va administra probe concludente privind temeinicia solicitării despăgubirilor.
| ← CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI. ATRIBUŢII DE CONTROL.... | ACTE ALE COMISIEI NAŢIONALE A VALORILOR MOBILIARE (C.N.V.M.).... → |
|---|
