LICITAŢIE ORGANIZATĂ DE MINISTERUL DE INTERNE. PROBLEMA INCIDENŢEI DISPOZIŢIILOR ART. 5 ALIN. 1 lit. g) DIN LEGEA CONCURENŢEI NR. 21/1996. CONSECINŢE
| Comentarii |
|
Susţinerea recurentului în sensul că decizia nr. 233/1999 a Comisiei Consiliului Concurenţei, deoarece Ministerul de Interne nu este “agent economic", este neîntemeiată, întrucât prin decizia civ. nr. 2671/2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că “prin organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor, operaţie în a cărei procedură prealabilă se înscriu concursurile de oferte amintite, Ministerul de Interne a avut calitatea de agent economic Rezultă deci, că în cauza de faţă nu se mai poate pune în discuţie calitatea de agent economic a recurentului, aceasta fiind deja stabilită.
în aceste condiţii este evident că dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 21/1996, dispoziţie ce reglementează criteriile de individualizare a sancţiunii aplicabile, sunt pe deplin aplicabile şi în cazul recurentului.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 670 din 19 februarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul formulat în temeiul art. 60 (5) din Legea nr. 21/1996-Legeaconcurenţei, recurentul Ministerul de Interne a solicitat luarea deciziei nr. 337/25 noiembrie 1999 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei.
Motivându-şi recursul, recurenta a arătat că prin decizia nr. 197 din 17 septembrie 1999 Consiliul Concurenţei a dispus sancţionarea Ministerului de Interne cu amendă pentru încălcarea dispoziţiilor
art. 5 alin. 1 lit. g, art. 56 lit. a şi art. 60 din Legea nr. 21 /1996, iar prin decizia nr. 233/1999 s-a stabilit cuantumul acestei amenzi la 100.000.000 lei, contestaţia formulată împotriva acestei decizii fiind respinsă prin decizia nr. 337/1999 a cărei anulare se solicită.
Se mai arată în recurs că la stabilirea acestui cuantum nu pot fi avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 57 din Legea nr. 21/1996, deoarece Ministerul de Interne nu este “agent economic” în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din această lege.
Analizând recursul formulat, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente.
Prin decizia nr. 197 din 17 septembrie 1999, Consiliul Concurenţei a dispus sancţionarea Ministerului de Interne, respectiv a recurentului, cu amendă pentru încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. g din Legea nr. 21/1996, art. 56 lit. a şi art. 60 din aceeaşi lege.
Această deciziei a fost atacată la Curtea de Apel Bucureşti, care prin sentinţa civilă nr. 67/2000 _a respins acţiunea de anulare a acesteia, hotărâre menţinută definitiv şi irevocabil prin decizia nr. 2671/ 2000 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia de contencios administrativ.
în baza deciziei nr. 197/1999, rămasă în vigoare ca urmare a respingerii cererii de anulare, Comisia Consiliului Concurenţei a emis decizia nr. 233/1999 prin care a stabilit cuantumul amenzii în sarcina recurentului de 100.000.000 lei
Această decizie a fost menţinută în urma respingerii contestaţiei formulate, prin decizia nr.
337/1999 emisă de Preşedintele Consiliului Concurenţei.
Susţinerea recurentului în sensul că această decizie este nelegală, deoarece Ministerul de Interne nu este “agent economic”, este neîntemeiată, deoarece prin decizia nr. 2671/2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că “prin organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor, operaţie în a cărei procedură prealabilă se înscriu concursurile de oferte amintite, Ministerul de Interne a avut calitatea de agent economic”.
Rezultă deci, că în cauza de faţă nu se mai poate pune în discuţie calitatea de agent economic a recurentului, aceasta fiind deja stabilită.
în aceste condiţii este evident că dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 21/1996, dispoziţie ce reglementează criteriile de individualizare a sancţiunii, sunt pe deplin aplicabile şi în cazul recurentei.
în consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat.
| ← ORDIN AL PREFECTULUI DE NUMIRE ÎNTR-O FUNCŢIE PUBLICĂ... | DECIZIE DE IMPUTARE. TARDIVITATE → |
|---|
