DECIZIE DE IMPUTARE. TARDIVITATE
| Comentarii |
|
Conform art. 108 din Codul muncii, decizia de imputare trebuie emisă în termen de 60 de zile, calculat de la data când cel în drept să emită decizia a luat cunoştinţă de producerea pagubei.
Din textul de lege rezultă că decizia de imputare trebuie emisă în termen de 60 de zile de la data când s-a luat cunoştinţă de producerea pagubei de conducătorul unităţii din acel moment.
Ca atare, decizia se consideră emisă în termen de către un conducător subsecvent al unităţii dacă acesta a procedat la emiterea ei în termen de 60 de zile de la data când s-a înregistrat la unitate actul prin care s-a adus la cunoştinţă producerea pagubei.
Nu prezintă relevanţă juridică împrejurarea că, conducătorul subsecvent nu a avut cunoştinţă despre existenţa actului prin care s-a adus la cunoştinţa unităţii exitenţa pagubei, aflând despre aceasta după expirarea termenului de 60 de zile, întrucât cel vinovat de neemiterea deciziei de imputare va răspunde la rândul său pentru conduită neconformă dispoziţiilor legale.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1184 din 23 martie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 27 din 6 octombrie 1998, Colegiul jurisdicţional Constanţa a admis contestaţia formulată de B.P. împotriva deciziei de imputare nr. 688 din 3 martie 1997, a G.I.S.N. Constanţa pentru suma de 1.120.980.000 lei, pe care a anulat-o ca fiind tardiv emisă.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României, prin decizia nr. 53 din 14 septembrie 1999 a respins recursul declarat în cauză de G.I.S.N. Constanţa.
Şi această uitimă hotărâre a fost atacată cu recurs de aceeaşi societate care a susţinut în esenţă că la data de 19 septembrie 1990, G.I.S.N. Constanţa, reprezentat de directorul B.P. a încheiat un contract cu firma M/S H.I. P.T.R. L.T.D. Singapore
pentru remorcarea navei Bucegi până în portul indian Allang, statul Bavanagar.
Valoarea contractului a fost stabilită la suma de
300.000 U.S.D., fără a fi prevăzute toate cheltuielile reale, în special cele de tranzitare a Canalului Suez.
Datorită faptului că acest contract a fost încheiat în condiţii economice nesatisfăcătoare, a condus în final la o pagubă în patrimoniul G.I.S.N. Constanta de 1.120.980.000 lei.
A mai susţinut că decizia de imputare a fost emisă în termenul legal de la data când s-a primit adresa nr. 452038 din 24 ianuarie 1997 emisă de Serviciul de Poliţie Port Constanţa (fila 17) prin care se comunica scoaterea de sub urmărire penală.
Recursul este nefondat.
Conform art. 108 din Codul muncii, decizia de imputare trebuie emisă în termen de 60 de zile, calculat de la data când cel în drept să emită decizia a luat cunoştinţă de producerea pagubei.
Din textul de lege rezultă că decizia de imputare trebuie emisă în termen de 60 de zile de la data când s-a luat cunoştinţă de producerea pagubei de conducătorul unităţii din acel moment.
Ca atare, decizia se consideră emisă în termen de către un conducător subsecvent al unităţii dacă acesta a procedat la emiterea ei în termen de 60 de zile de la data când s-a înregistrat la unitate actul prin care s-a adus la cunoştinţă producerea pagubei.
Nu prezintă relevanţă juridică împrejurarea că, conducătorul subsecvent nu a avut cunoştinţă despre existenţa actului prin care s-a adus la cunoştinţa unităţii existenţa pagubei, aflând despre aceasta după expirarea termenului de 60 de zile, întrucât cel vinovat de neemiterea deciziei de
imputare va răspunde la rândul său pentru conduita neconformă dispoziţiilor legale.
Cum în speţă, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de B.P. pentru producerea unei pagube de 1.120.980.000 lei unităţii recurente a fost comunicată acesteia la data de 28 decembrie 1995, termenul prevăzut de art. 108 din Codul muncii pentru emiterea deciziei de imputare curge de la această dată, indiferent dacă ulterior soluţia a fost recomunicată.
Ca atare, emiterea deciziei la data de 3 martie 1997, s-a făcut după expirarea termenului de 60 de zile, astfel că instanţele de judecată au pronunţat hotărârile în discuţie, reţinând tardivitatea deciziei de imputare în mod corect, aşa încât recursul urmează a fi respins ca nefondat.
| ← LICITAŢIE ORGANIZATĂ DE MINISTERUL DE INTERNE. PROBLEMA... | CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI. ATRIBUŢII DE CONTROL.... → |
|---|
