Acţiune în contencios administrativ. Acte ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.). Refuzul nejustificat de comunicare a unor acte. Condiţii
| Comentarii |
|
Simplul fapt al depunerii unei decizii la dosar nu constituie dovada comunicării către partea interesată a actelor individuale aşa cum prevăd dispoziţiile exprese ale Legii nr. 29/1990, fiind incidente dispoziţiile art. 1 ale acestei din urmă legi.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 661 din 16 februarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 ianuarie 2000 S.C. “R.” S.R.L. Buzău a chemat în judecată C.N.V.M. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la comunicarea deciziilor nr. 658 din 16 martie 1999 prin care s-a dispus suspendarea tranzacţiilor privind acţiunile S.C. “S.” S.A. Buzău, pe o perioadă de 30 zile, precum şi decizia nr. 658/1999.
în motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în mod nejustificat pârâta refuză să-i comunice cele două decizii deşi îşi justifică interesul prin calitatea sa de acţionar semnificativ al societăţii emitente, iar parţial măsurile au fost luate de pârâtă în urma sesizărilor sale.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 468 din 9 mai 2000 a admis acţiunea formulată de S.C. “R.” S.R.L. Buzău în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. şi a obligat pârâta să comunice reclamantei decizia nr. 658 din 16 martie 1999 precum şi actul de revenire
asupra acestei decizii, ambele emise de pârâta C.N.V.M. Bucureşti pe considerentul că reclamanta are dreptul de a cere pârâtei comunicarea actelor individuale prin care se dispun măsuri privind tranzacţiile cu acţiuni ale societăţii al cărei acţionar semnificativ este, respectiv a actelor individuale prin care se stabileşte structura acţionariatului şi anume se suspendă desfăşurarea adunărilor generale ale acţionarilor, cum este cazul în speţă, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs C.N.V.M. Bucureşti care a susţinut în esenţă că reclamanta a fost informată despre deciziile solicitate prin acţiune, considerarea fiind făcută prin adresa nr. OP/1408/ 16 martie 1999 şi adresa nr. OP/1747/1 aprilie 1999, că obiectul acţiunii s-a realizat pe parcursul procesului ca urmare a faptului că s-au depus în instanţă deciziile solicitate, astfel încât acţiunea a rămas fără obiect.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că, este real faptul că la fila 28 din dosarul de fond s-a depus o decizie, respectiv nr. 658 din 16 martie 1999 şi nu două aşa cum s-a solicitat prin acţiune.
Simplul fapt al depunerii unei decizii la dosar nu constituie însă dovada comunicării către partea interesată a actelor individuale aşa cum prevăd
dispoziţiile exprese ale Legii nr. 29/1990, respectiv şi decizia de revenire asupra măsurii dispuse prin decizia nr. 658/1999.
întrucât acţiunea a rămas fără obiect, soluţia instanţei de fond de admitere a acţiunii este temeinică şi legală, astfel încât recursul urmează a fi respins ca nefondat.
| ← Acţiune in contencios administrativ. Condiţii. Acte ale... | VENITURI DIN DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALA. CONTRIBUŢIA... → |
|---|
