VENITURI DIN DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALA. CONTRIBUŢIA DE 7% PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE. INEXISTENŢA OBLIGAŢIEI DE PLATĂ

Decizii CSJ 2001 (Contencios administrativ)

Legea nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1998, enumeră categoriile de venituri la care se datorează contribuţia de 7% pentru asigurările sociale de sănătate. în materie de impozite, taxe şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, textele sunt de strictă interpretare.

Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 74/2000, prin care sunt incluse în categoria veniturilor liber-profesioniştilor (categorie prevăzută de lege) şi veniturile din drepturile de proprietate intelectuală, este ilegal, deoarece beneficiarii de drepturi de proprietate intelectuală nu sunt liber-profesionişti.

(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 289 din 29 ianuarie 2002)

CURTEA

Prin acţiunea înregistrată pe data de 15 august 2000 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul Popescu Corneliu-Liviu a chemat în judecată Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând anularea ca nelegale a prevederilor cuprinse în

capitolul B, intitulat “Contribuţia asiguraţilor”, de la pct. 1 litera b alin. 2 şi de la pct. 7 litera b alin. 2.

în cursul procesului au formulat cereri de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamantului U.J.R., O.D., S.E., F.A., N.I., M.C., T.E.S., E.M.siB.F.A)

Instanţa învestită cu judecarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 1662 din 30 noiembrie 2000, a respins acţiunea şi cererile de intervenţie.

în motivarea soluţiei date, prima instanţă a reţinut că reclamantul şi intervenienţii persoane fizice nu se încadrează în categoria persoanelor expres exceptate de la plata cotei de 7% pentru asigurările sociale de sănătate, iar veniturile obţinute din drepturile de proprietate intelectuală nu intră în categoria veniturilor ce nu se impozitează. în consecinţă, actele administrative atacate, date în aplicarea şi executarea Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, nu adaugă la lege, fiind deci legale.

Sentinţa a fost recurată de către reclamant şi intervenienta U.J.R.

Prin motivele de casare formulate în scris şi susţinute oral s-a criticat sentinţa dată sub următoarele aspecte:

- plata contribuţiei de 7% este datorată numai cu privire la veniturile enumerate expres şi limitativ în art. 52 alin. 2 din Legea nr. 145/1997, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/ 1998, printre care nu figurează şi drepturile de proprietate intelectuală. Obligaţia de a achita aceste drepturi subzistă numai în situaţia în care persoanele asigurate, respectiv autorii operelor de creaţie intelectuală nu obţin nici un fel de alte venituri dintre cele enumerate în art. 52 alin. 2 din lege;

- argumentarea instanţei, în sensul că, întrucât asupra veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală se datorează impozit pe venit, atunci asupra aceluiaşi tip de venituri se datorează automat şi contribuţia de asigurări de sănătate, este eronată. Un atare raţionament conduce la concluzia inadmisibilă că autorii de opere de creaţie intelectuală, fiind obligaţi la plata impozitului pe venit, ar trebui să suporte, ipso facto, şi impozitul pe produse petroliere sau taxa pe jocurile de noroc.

Recursurile sunt fondate.

1. în conformitate cu dispoziţiile art. 138 alin. 1 din Constituţie, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

în temeiul acestor dispoziţii de principiu, în materie de aşezare a impozitelor şi taxelor, de instituire a unor regimuri fiscale distincte pentru anumite categorii de bunuri sau plătitori, textele

sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate extensiv sau restrictiv, prin adăugire la lege.

Rigoarea politicii legislative fiscale întemeiată pe concordanţa dintre obligaţie şi lege configurează sistemul fundamental de garanţii în condiţiile statului de drept.

2. Din economia dispoziţiilor Legii nr. 145/1997 a asigurărilor de sănătate, rezultă existenţa a cinci categorii de venituri: din salarii, din convenţii civile, venituri ale liber-profesioniştilor, venitul agricol şi veniturile din pensii sau alte forme de protecţie socială.

Prin Ordinul nr. 74/2000 al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor privind modul de încasare a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate, se stabileşte că sunt considerate venituri impozabile ale liber-profesioniştilor veniturile realizate din activităţi independente, respectiv veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală (capitol B pct. 1 litera b alin. 2). Subsecvent acestui text care califică natura juridică a acestor subiecţi fiscali, prin pct. 7 litera b alin. 2 - din acelaşi capitol - se reglementează modul de calculare, reţinere şi virare a impozitului datorat.

3. Confruntând textul legii cu ordinul emis de autoritatea administrativă dat în aplicarea lui se constată o îndepărtare a normei metodologice de la norma de drept substanţial. Astfel, în categoria liber-profesioniştilor sunt incluse şi veniturile realizate din drepturi de proprietate intelectuală.

în primul rând este de observat că Normele sunt date cu privire la modul de încasare a contribuţiei la asigurări sociale. în cuprinsul acestora se stabilesc însă grupe fiscale de subiecţi plătitori, ceea ce reprezintă o abatere de la sfera de competenţă a unor Norme metodologice.

în al doilea rând, Ordinul preşedintelui C.N.A.S. se suprapune legii, creând în afara acesteia o categorie fiscală nouă, care nu este prevăzută de norma de bază, şi anume veniturile realizate din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, situându-se astfel în afara categoriilor strict predeterminate şi, deci, legale. Pentru a se crea totuşi o aparenţă de legalitate, se include această categorie fiscală, printr-o forţare noţională şi semantică, în cea a liberilor profesionişti, spre a se putea constitui astfel un temei legal.

Or, o atare asimilare este artificială şi nu corespunde sferei de cuprindere a sintagmei “liber-profesionişti”, modul şi condiţiile de exercitare a activităţii prin care se realizează operele de creaţie intelectuală fiind structural diferite de cele interesând exercitarea profesiunilor liberale. Elementul care le diferenţiază în mod decisiv din punct de vedere fiscal este acela al naturii lor intrinseci. Liber-profesioniştii prestează servicii, intrând în raporturi contractuale directe cu beneficiarii şi fiind ţinuţi la o organizare şi evidenţă gestionară specifică, în timp ce drepturile de proprietate intelectuală se constituie nemijlocit din acte de creaţie originală unice şi nerepetabile. _t

De altfel, această asimilare a fost exclusă şi de către prima instanţă, care şi-a motivat soluţia pe o altă construcţie juridică, fiind de asemenea combătută şi în opinia scrisă formulată de Oficiul Român pentru Drepturile de autor (O.R.D.A.), ca şi prin alte materiale cu caracter doctrinar apărute în publicaţiile de specialitate.

4. Reglementarea adusă prin actul normativ de bază, exhaustiv şi nu exemplificativ, răspunde foarte probabil intenţiei deliberate a legiuitorului de a aplica o politică fiscală diferenţiată şi favorizantă pentru această categorie de subiecţi tocmai în considerarea interesului pe care-l antrenează pentru societate sprijinirea actului de creaţie (beletristică, ştiinţifică, tehnică, artistică), ale cărui beneficii se răsfrâng în ultimă analiză în sporul bogăţiei naţionale şi prestigiului naţiunii.

Oricum însă, divergenţa dintre cadrul normativ de bază şi dezvoltarea lui metodologică prin actul administrativ evocat nu poate fi soluţionată, în condiţii de lege lata, decât prin recunoaşterea priorităţii primului.

5. In situaţia în care titularul dreptului de proprietate intelectuală nu are alte venituri, pe seama cărora să poată fi aplicată contribuţia de asigurări de sănătate, se impune, în temeiul principiului subsidiarităţii, suportarea acesteia calculat la veniturile încasate din valorificarea dreptului de proprietate intelectuală.

Această concluzie se întemeiază pe ideea de principiu potrivit căreia, în afara persoanelor expres exceptate, raporturile de mutualitate socială fac necesară participarea tuturor partenerilor sociali la constituirea fondului de ajutor şi protecţie, fiind imoral şi antisocial ca un subiect fiscal neprotejat prin lege să nu se supună unei asemenea obligaţii.

în consecinţă, în măsura în care titularul dreptului de proprietate intelectuală nu are alte venituri urmează a se recurge la soluţia subsidiarităţii, preluându-se cota de contribuţii din singura sa sursă de venit, în acest fel fiind asigurată, pe de o parte exigenţa textelor de drept pozitiv, pe de altă parte respectarea finalităţii morale a legii care impune tuturor partenerilor sociali, cu excepţiile strict prevăzute de lege, participarea la constituirea fondului comun de asigurări de sănătate.

6. Este de menţionat că o soluţionare pe coordonate similare poate fi întâlnită şi în alte ipoteze, ţinând tot de regimul fiscalităţii. Astfel, în cazul veniturilor obţinute din cedarea folosinţei bunurilor, contribuţia de asigurări sociale se calculează raportat la veniturile respective doar în cazul în care plătitorul nu mai beneficiază de alte surse de venit.

Faţă de considerentele expuse, recursul declarat în cauză fiind fondat, urmează a se admite şi a se casa sentinţa atacată. în fond, a se admite acţiunea şi cererile de intervenţie, precum şi, drept consecinţă, a se anula dispoziţiile din capitolul B pct. 1 litera b şi pct. 7 litera b alin. 2, după cum urmează:

- din textul pct. 1 litera b alin. 2 se elimină cuvintele “[...] şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală[...f;

- integral textul de la pct. 7 litera b alin. 2.

Văzând şi cererea de cheltuieli de judecată

formulată în temeiul dispoziţiilor art. 274 din codul de procedură civilă urmează a se obliga Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la plata sumei de 330.000 lei potrivit actelor justificative aflate la dosarul cauzei.

NOTĂ

Soluţia pronunţată în cauză este perfect legală şi excelent motivată în drept.

Prin Normele privind modul de încasare a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 74/ 2000^3>, cap. B “Contribuţia asiguraţilor”, se prevede:

- pct. 1 lit. b) alin. 2:

“ 1. Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate datorată de asiguraţi se determină astfel:

[...]

b) o cotă de 7% aplicată asupra veniturilor impozabile ale liber-profesioniştilor.

Sunt considerate venituri impozabile ale liber-profesioniştilor veniturile realizate din activităţi independente, respectiv veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente, astfel cum sunt definite la art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999."

- pct. 7 lit. b) alin. 2:

“în cazul persoanelor care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală contribuţia de asigurări sociale de sănătate se calculează şi se reţine de către fiecare plătitor de venit la fiecare plată şi se virează la termenul stabilit pentru virarea impozitului pe venitul respectiv conform declaraţiei."

Prin acţiunea în contencios administrativ, s-a solicitat anularea parţială a Normelor aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 74/2000, şi anume anularea cap. B pct. 1 lit. b) alin. 2, următoarele dispoziţii “Sunt considerate venituri impozabile ale liber-profesioniştilor [...] veniturile din drepturi de proprietate intelectuală [...]” şi a cap. B pct. 7 lit. b) alin. 2 integral.

Potrivit art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate⁴*, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1998⁵⁾:

“Cuantumul contribuţiei băneşti lunare a persoanei asigurate se stabileşte, începând cu data de 1 ianuarie 1999, sub forma unei cote de 7%, care se aplică astfel:

a) asupra veniturilor salariale brute, în cazul asiguraţilor care au calitatea de angajat; în categoria veniturilor salariale brute se includ şi indemnizaţiile cuvenite, potrivit legii, pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, precum şi indemnizaţiile acordate, în condiţiile legii, personalului care lucrează în sectorul producţiei de apărare, pe perioada de întrerupere a activităţii;

b) asupra veniturilor impozabile, în cazul asiguraţilor care lucrează pe bază de convenţie civilă;

c) asupra veniturilor impozabile ale liber-profesioniştilor;

d) asupra venitului agricol anual, stabilit potrivit normelor de venit prevăzute în hotărârea Guvernului, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat şi care nu se încadrează în prevederile lit. c);

e) asupra drepturilor de pensie, pensie suplimentară, ajutor de şomaj, ajutor de integrare profesională şi alocaţie de sprijin; începând cu data de 1 ianuarie 1999 aceste drepturi se majorează cu suma corespunzătoare majorării contribuţiei de la 4% la 7%.”

Potrivit art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit⁶* (în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat) şi, respectiv, potrivit art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit⁷* (în prezent în vigoare, soluţia normativă fiind aceeaşi), veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală-, constituie venituri din profesii liberalele niturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, expert-contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii asemănătoare.

Potrivit art. 3 şi art. 7 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe⁸*, autorul unei opere originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific este persoana fizică creatoare a operei.

Prin urmare, liber-profesioniştii (profesiile libere sau liberale) sunt o categorie de contribuabili radical diferită de categoria beneficiarilor devenituri din drepturi de proprietate intelectuală (autor, inventator, moştenitori ai acestora etc.). Veniturile liber-profesioniştilor, adică veniturile din profesii liberale (libere), sunt o categorie distinctă de venituri faţă de veniturile din drepturi de proprietate intelectuală. Această distincţie clară, stabilită de Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 (respectiv, de Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001) şi de Legea nr. 8/1996, este o constantă a reglementărilor de după anul 1990; şi actele normative anterioare făceau distincţie între profesii libere (liber-profesionişti) şi autori (indicăm exemplificativ art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1995⁹*, art. 2 alin. 1 lit. a şi d din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/1997¹⁰* şi pct. 1 din Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 761/1996¹¹*).

Conform legilor speciale care le reglementează activitatea, liber-profesioniştii sunt o categorie de persoane care exercită o profesiune liberală în urma unei autorizări prealabile. Autorii de opere de creaţie nu întrunesc, în nici un caz, aceste caractere, calitatea de autor nereprezentând, în primul rând, exercitarea unei profesii, astfel încât nici nu se mai pune problema să fie vorba de o profesiune liberală. Totodată, dacă, prin absurd, autorii ar fi consideraţi liber-profesionişti, aceasta ar însemna necesitatea unei autorizaţii prealabile şi a posibilităţii retragerii ei, ceea ce este aberant, deoarece oricare dintre aceste elemente are semnificaţia violării libertăţii de exprimare şi a unei cenzuri, încălcând grav art. 30 din Constituţie.

Prin urmare, pe de o parte, Legea nr. 145/1997, Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 (respectiv, Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001) şi Legea nr. 8/1996 fac o distincţie clară între liber-profesionişti şi autori, precum şi între veniturile din profesii liberale (veniturile liber-profesioniştilor) Şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.

Pe de altă parte, Legea nr. 145/1997, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1998, face, în art. 52 alin. (2), o enumerare expresă şi limitativă a categoriilor de venituri la care se aplică această contribuţie de 7% pentru asigurările de sănătate, şi anume, în ceea ce ne interesează, numai asupra veniturilor liber-profesioniştilor, fără să existe nici o prevedere privind veniturile din drepturile de proprietate intelectuală.

Or, Normele aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate includ, în categoria de venituri ale liber-profesioniştilor (prevăzută expres de lege), toate veniturile realizate din activităţi independente, adică veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.

Din aceste două premise, rezultă că extinderea făcută prin dispoziţiile actului administrativ şi la veniturile din drepturi de proprietate intelectuală este nelegală, incluzând în mod nelegal autorii, inventatorii, moştenitorii acestora şi orice alte persoane care sunt beneficiari de venituri din drepturi de proprietate intelectuală în categoria liber-profesioniştilor.

Astfel, în mod absolut aberant din punct de vedere juridic, dispoziţiile din actul administrativ includ în categoria liber-profesioniştilor pe autori, inventatori, moştenitorii acestora, ca şi pe comercianţi. Este în afară de orice tăgadă că legislaţia, jurisprudenţa şi doctrina au statuat dintotdeauna că există o delimitare clară între autori, liber-profesionişti şi comercianţi, actul administrativ indicat reuşind performanţa de a include autorii şi comercianţii în categoria liber-profesioniştilor¹²*.

Excluderea veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală din categoria celor la care se plăteşte contribuţia de 7% rezultă şi din interpretarea istorică. în forma iniţială a textului art. 52 alin. (2), se făcea vorbire de "venitul brut”, deci de toate veniturile unei persoane fizice. în schimb, la modificarea acestui text prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1998, se înlătură categoria generală de venit brut şi se face o enumerare expresă şi limitativă a veniturilor la care se datorează contribuţia de 7%, enumerare în care nu se regăsesc veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.

De asemenea, atâta timp cât Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 (respectiv, Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001) stabileşte că există trei tipuri de venituri din activităţi independente, şi anume veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale (adică veniturile liber-profesioniştilor) şi veniturile din drepturile de proprietate intelectuală (între care veniturile din drepturile de autor), iar actul administrativ prevede că toate cele trei tipuri de venituri reprezintă venituri ale liber-profesioniştilor, este evident că acesta din urmă operează o extindere a părţii la întreg, incluzând în una dintre categorii (adică în categoria venituri ale liber-profesioniştilor) şi pe celelalte două (adică veniturile comerciale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală).

Nu se poate susţine că autorii de opere de creaţie intelectuală sunt obligaţi să plătească o contribuţie de 7% pentru asigurările de sănătate, pe motivul că art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 conţin o enumerare expresă şi limitativă a persoanelor scutite de plata acestei contribuţii, enumerare în care nu se regăsesc şi autorii de opere de creaţie

intelectuală. Aceasta deoarece nu trebuie confundate două instituţii juridice total diferite, conţinute în Legea nr. 145/1997.

Prima instituţie juridică este cea reglementată de art. 6, art. 9 şi art. 55 din lege şi se referă la persoanele care au calitatea de asigurat, dar sunt scutite de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate.

Există însă şi o a doua instituţie juridică, total diferită de prima, şi anume aceea reglementată de art. 52 alin. (2), care se referă la veniturile la care se calculează contribuţia de 7%, datorată de persoanele asigurate. Persoanele asigurate în sistemul asigurărilor de sănătate şi care trebuie să plătească această contribuţie de 7% sunt obligate la plata ei exclusiv în raport de veniturile enumerate expres şi limitativ în acest text.

Prin urmare, din interpretarea sistematică a normelor din Legea nr. 145/1997, reglementând aceste două instituţii juridice, rezultă că, în afara persoanelor scutite, există obligaţia plăţii contribuţiei de 7%, calculată însă numai la veniturile enumerate expres şi limitativ în art. 52 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1998. Textul, în enumerarea expresă şi limitativă pe care o face veniturilor la care se calculează contribuţia de 7%, nu include şi veniturile din drepturile de proprietate intelectuală.

Nu s-ar putea susţine că, în această interpretare, persoanele care obţin venituri numai din drepturi de proprietate intelectuală nu ar datora contribuţia de 7%, deoarece nu ar exista un venit la care aceasta să fie calculată. Soluţia este dată de art. 54 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, care obligă persoanele care obţin venituri, altele decât cele enumerate expres şi limitativ în art. 52 alin. (2), şi care nu beneficiază de scutire de plată a contribuţiei, să declare venitul impozabil, în vederea calculării şi plăţii contribuţiei de 7%.

Prin urmare, având în vedere, într-o interpretare sistematică, dispoziţiile art. 6, art. 9 şi art. 55, dispoziţiile art. 52 alin. (2) şi dispoziţiile art. 54 alin. (2), rezultă că există trei situaţii diferite:

- persoane asigurate, scutite de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate (categoriile enumerate expres şi limitativ în art. 6, art. 9 şi art. 55);

- persoane asigurate, care obţin cel puţin un venit dintre cele enumerate expres şi limitativ în art. 52 alin. (2) - venituri de natură salarială, venituri din convenţii civile, venituri ale liber-profesioniştilor, venit agricol şi pensii ori alte drepturi de protecţie socială - şi care datorează contribuţia de 7% exclusiv asupra acestor venituri, între care nu se includ veniturile din drepturi de proprietate intelectuală;

- persoane asigurate, care nu sunt scutite de plata contribuţiei de 7% potrivit art. 6, art. 9 şi art. 55 şi nici nu obţin vreun venit dintre cele enumerate limitativ la art. 52 alin.

(2), care trebuie să plătească, în temeiul art. 54 alin. (2), o contribuţie de 7% calculată la celelalte venituri impozabile pe care le obţin (între care şi venitul din drepturi de proprietate intelectuală).

Astfel, există, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 (respectiv, Ordonanţei Guvernului nr. 7/2001), o serie de venituri care sunt supuse impozitului pe venit, dar pentru care Legea nr. 145/1997 nu prevede aplicarea cotei de 7% pentru asigurările sociale de sănătate. Spre exemplu, avem în vedere veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile din dobânzi, veniturile din tranzacţii cu valori mobiliare. Nu este de neconceput ca, într-o economie de piaţă, unele persoane să obţină exclusiv venituri de această natură.

în concluzie, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Legii nr. 145/1997, rezultă că există o ipoteză în care se datorează contribuţia de 7% pentru asigurările sociale de sănătate, determinată la veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, şi anume, potrivit art. 54 alin. (2), numai în situaţia în care aceste persoane asigurate nu obţin nici un fel de venituri dintre cele enumerate în art. 52 alin. (2). Or, actul administrativ, în mod nelegal, obligă toţi autorii de opere de creaţie intelectuală, chiar dacă au şi calitatea de salariat sau alte calităţi din care obţin venituri la care plătesc contribuţia de 7%, să plătească această contribuţie şi la veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, asimilându-i abuziv şi ilegal pe autori cu liber-profesioniştii.

în cazul persoanelor care obţin venituri din drepturile de proprietate intelectuală, fără să obţină nici un tip de venituri dintre cele enumerate în art. 52 alin. (2) din Legea nr. 145/ 1997 şi care, pe cale de consecinţă, trebuie să plătească o contribuţie de 7% pentru asigurările sociale de sănătate calculată la aceste venituri, ele sunt obligate, în temeiul art. 54 alin. (2), să comunice direct casei teritoriale de asigurări de sănătate veniturile impozabile, în vederea stabilirii contribuţiei de 7%. Prin urmare, nici dispoziţiile din Norme, conform cărora plătitorii de drepturi patrimoniale de proprietate intelectuală sunt obligaţi să calculeze, să reţină prin stopaj la sursă şi să vireze contribuţia de 7%, nu sunt legale.

De asemenea, nu se poate susţine în mod legal că, întrucât categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală nu face parte din categoria veniturilor scutite de la plata impozitului pe venit, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 (respectiv, Ordonanţei Guvernului nr. 7/2001), pe cale de consecinţă aceste venituri nu pot fi exceptate nici de la plata contribuţiei de 7% pentru asigurările sociale de sănătate. Ar fi o confuzie gravă între două venituri publice total şi radical diferite, care sunt impozitul pe venit şi, respectiv, contribuţia de 7% pentru asigurările sociale de sănătate.

Impozitul pe venit este un impozit datorat bugetului de stat, reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 (respectiv, de Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001), în condiţiile acolo stabilite. Contribuţia de 7% pentru asigurările sociale de sănătate nu este un impozit, ci o contribuţie obligatorie, datorată fondului public special pentru sănătate, reglementat de Legea nr. 145/1997.

Pe raţionamentul că, întrucât asupra veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală se datorează (potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999, respectiv, Ordonanţei Guvernului nr. 7/2001) impozit pe venit, atunci asupra aceluiaşi tip de venituri se datorează automat (potrivit Legii nr. 145/1997) şi contribuţia pentru asigurări de sănătate, ar rezulta că autorii de opere de creaţie intelectuală, întrucât sunt obligaţi să plătească impozitul pe venit, ar trebui să plătească toate celelalte impozite şi taxe existente în România, inclusiv, spre exemplu, impozitul pe veniturile din produsele petroliere sau taxa pe jocurile de noroc.

De altfel, caracterul total diferit al condiţiilor în care se determină veniturile la care se calculează impozitul pe venit şi, respectiv, contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate rezultă şi din faptul că există venituri la care se datorează numai impozit pe venit, iar nu şi contribuţia de 7% (spre exemplu, veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sau veniturile din dobânzi), după cum, şi invers, există venituri la care se datorează contribuţia de 7% pentru asigurările sociale de sănătate, dar nu şi impozitul pe venit (pensiile sub plafonul legal impozabil).

Conform principiilor care guvernează materia contenciosului administrativ, anularea unui act administrativ ilegal produce efecte erga omnes. Dispoziţiile anulate din actul administrativ normativ ilegal sunt eliminate din ordinea juridică, ele încetează să mai producă vreun efect juridic faţă de toată lumea.

Pe cale de consecinţă, reţinerea şi virarea contribuţiei de 7% pentru asigurările sociale de sănătate, determinată la veniturile din drepturi de proprietate intelectuală (în cazurile în care beneficiarii acestor venituri obţin şi cel puţin un venit din categoria celor enumerate în art. 52 alin. 2 din Legea nr. 145/1997, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1998), făcute de plătitorii acestor venituri în temeiul Normelor aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 74/2000 (parţial abrogate prin decizia pe care o adnotăm), au fost ilegale, iar toate persoanele prejudiciate au dreptul, dacă doresc, să obţină restituirea sumelor plătite, dar nedatorate. în plus, aceste persoane au dreptul la daune materiale la nivelul dobânzii legale, care, fiind vorba de o răspundere patrimonială delictuală, se datorează de la data reţinerii contribuţiei de 7% (care constituie un fapt ilicit).

De asemenea, pentru viitor, este ilegală reţinerea şi virarea acestei contribuţii de 7% pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, de plătitorii acestor venituri, în condiţiile pe care le-am prezentat.

Vrem să precizăm şi faptul că în sensul celor decise de suprema noastră instanţă prin decizia adnotată s-au pronunţat şi Ministerul Justiţiei (prin adresa nr. 1083/DS/G/

11.09.2000), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (prin adresa nr. 1593/10.07.2001) - înscrisuri depuse la dosar - şi Avocatul Poporului (prin adresa nr. CI 1/2/96/28.01.2001 -152/30.01.2002).

← Acţiune în contencios administrativ. Acte ale Comisiei...		REVIZUIRE. CĂI DE ATAC →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre VENITURI DIN DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALA. CONTRIBUŢIA DE 7% PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE. INEXISTENŢA OBLIGAŢIEI DE PLATĂ