Autorizaţie de construire. Lipsa documentaţiei necesare. Refuz justificat de eliberare a autorizaţiei
| Comentarii |
|
În speţă, la cererea recurentului de a i se elibera autorizaţia de construire, Primăria municipiului Bucureşti - Direcţia Generală de autorizaţii - a răspuns prin adresa nr. 7416/318 R/2296 As din 17 martie 2000 făcându-i cunoscut recurentului documentaţia necesară pentru obţinerea autorizaţiei în condiţiile Legii nr. 50/1991.
Această documentaţie însă nu a fost prezentată de recurent, motiv pentru care nu poate fi calificat ca nejustificat refuzul pârâtei-intimate de a-i elibera autorizaţia.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1518 din 23 aprilie 2001)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC “M.C.” SNC Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Bucureşti pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să o oblige pe aceasta să-i elibereze autorizaţie de construire pentru construcţia pe care şi-a edificat-o în Şos. G. nr. 113+115 şi să o oblige la plata sumelor de 15 milioane daune materiale şi 100.000 lei/zi de întârziere până la data eliberării autorizaţiei.
în motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în baza avizului eliberat de Primăria sector 4 Bucureşti, emis anterior Legii nr. 50/1991, a edificat o construcţie pentru care în mod nejustificat pârâta refuză să-i elibereze autorizaţie de construcţie.
Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 731/2000 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada obţinerii avizelor necesare obţinerii autorizaţiei de construcţie, cerute conform Legii nr. 50/1991 şi că acesta a edificat o construcţie pe temelie de beton fără a face dovada în acest sens.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal reclamanta SC “M.C.”.
în motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că:
- instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbând natura şi interesul acestuia;
- a apreciat şi interpretat greşit probele administrate, în sensul că ceea ce s-a solicitat este
faptul de a se constata refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde cererilor formulate în vederea obţinerii autorizaiei;
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare şi nici asupra dovezilor administrate;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind refuzul pârâtei să elibereze certificatul de urbanism solicitat;
- instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Analizând avizul nr. 6075/31/G/1990 emis de Primăria sector 4 Bucureşti reclamantului recurent i s-a autorizat amplasarea unui chioşc metalic demontabil pe o suprafaţă de teren aparţinând domeniului municipiului Bucureşti (fila 9 dosar fond).
în acest aviz se stipulează în mod expres că pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie se va depune schiţa chioşcului însoţită de avizele prevăzute de normele de aplicare ale Decretului-lege nr. 54/1990 inclusiv acordul A.D.F. sector 4 (act normativ în vigoare la acea dată).
După obţinerea acestui aviz (care nu ţine loc de autorizaţie) recurentul şi-a edificat construcţia, dar nu a făcut demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie.
Ulterior, respectiv în anul 2000, recurentul se adresează printr-o cerere Primăriei municipiului Bucureşti (fila 4 dosar fond) prin care solicită eliberarea autorizaţiei de construire pentru construcţie metalică deja edificată.
La această cerere, Primăria municipiului Bucureşti - Direcţia Generală de autorizaţii -răspunde prin adresa nr. 7416/318 R/2296 As din 17 martie 2000 (fila 5 dosar) făcându-i cunoscut
recurentului documentaţia necesară pentru obţinerea autorizaţiei în condiţiile Legii nr. 50/1991.
Această documentaţie însă nu a fost prezentată de recurent, motiv pentru care nu poate fi calificat ca nejustificat refuzul pârâtei-intimate de a-i elibera autorizaţia.
în acelaşi sens, Curtea reţine şi faptul că recurentul nu a făcut dovada că ar fi îndeplinit formalităţile necesare pentru eliberarea unei autorizaţii pentru lucrări cu caracter provizoriu în condiţiile art. 3 lit. g din Legea nr. 50/1991.
Susţinerea recurentului în sensul că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra capătului de cerere, privind refuzul nejustificat al intimatei de a-i elibera certificatul de urbanism, este neîntemeiată, deoarece instanţa de fond a fost învestită aşa cum rezultă din chiar petitul acţiunii, cu judecarea cererii
privind “refuzul eliberării autorizaţiei de construcţie” şi plata daunelor materiale de 15 milioane şi respectiv 100.000 lei/zi de întârziere.
Tot astfel, neîntemeiată este şi susţinerea în sensul că instanţa şi-a depăşit atributele puterii judecătoreşti, având în vedere obiectul acţiunii cu care a fost învestită si dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
De altfel, recurentul-reclamant nu a făcut nici o dovadă cu privire la dreptul său vătămat, de vreme ce, pârâta intimată prin răspunsul dat i-a făcut cunoscut acestuia ceea ce este necesar a se depune în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie solicitate.
Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
| ← Calitate procesuală. Recurs declarat de persoane care nu au... | Arhitect şef. Concurs pentru ocuparea unui post de arhitect... → |
|---|
