CSJ. Decizia nr. 1053/2002. Contencios. Nulitatea partiala a statutului profesiei de avocat. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1053
Dosar nr.2673/2002
Şedinţa publică din 18 martie2003
S-au luat în examinare recursuriledeclarate de Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Prahova şi C.G. împotrivasentinţei nr.124 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti-Secţiacomercială şi decontencios administrativ.
La apelul nominalau lipsit recurenţii-pârâţi Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Prahova precum şi recurentul-reclamant C.G.
Procedura completă.
S-a referitcă recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Prahova nu afost timbrat cu 15.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1500 lei timbru judiciar, recurenţii fiind citaţi cu menţiunea timbrării.
S-a mai referitcă recursul declarat de C.G. este tardiv în raport cu dispoziţiile art 301 din Codul de procedură civilă.
Recurentul-reclamant C.G., în temeiul dispoziţiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat judecareaîn lipsă.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr.5358/2001 la Curtea de Apel Ploieşti-Secţiacomercială şi de contencios administrativ, reclamantul C.G. a solicitat instanţei să constate nulitatea parţială a statutului profesiei de avocat, statut care încalcă prevederile Legii nr.51/1995 şi 231/2000.
In motivareaacţiunii reclamantul a arătat că art.52 din Statutul profesiei de avocat, în mod nelegal, stipulează şi condiţionează primirea în avocatură de existenţa unei cereri care să fi fost înregistrată cu cel puţin 5 ani anteriorvârstei standard de pensionare, în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care face parte persoana interesată.
Curtea de Apel Ploieşti-Secţiacomercială şi decontencios administrativprin sentinţa nr.124 din 12 septembrie 2002 a admis în fond după casare acţiunea reclamantului, a obligat pârâtele Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Prahovasă-l înscrie în profesia de avocat şi a respins cererea reclamantului privindacordarea de daune morale.
Impotrivaacestei sentinţe au declarat recurs atât pârâtul Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Prahovacât şi reclamantul C.G.
Cu privire la recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Prahova, în prealabil seconstată că acesta nu a fost legal timbrat.
Conform dispoziţiilor art.3 lit. m şi cele ale art.11 alin.1din Legea nr.146 /1997 privind taxele judiciarede timbru astfel cum afostactualizate prin Hotărârea Guvernului nr.752/1999, recursul declarat în cauză trebuiatimbrat cu 15.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1500 lei timbru judiciar în baza Ordonanţei Guvernuluii nr.32/1995.
In cauză, recurenţii au fost citaţi cu menţiunea dea achita taxele de timbruaferente recursului, daraceştia nuşi-au îndeplinit respectiva obligaţie.
Prin urmare, se impune aplicarea dispoziţiilor art.9 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr.32/1995 coroboratecu cele ale art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivitcărora neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii.
In consecinţă, urmează a se anula recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Prahova, ca netimbrat.
Cu privire la recursul declarat dereclamantul C.G., urmează a fi respins ca tardiv, pentru următoarele considerente.
Din analizaactelor şi lucrărilor dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantului la data de 18 septembrie 2002 aşa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de fond.
In conformitate cu dispoziţiileart.301 din Codul de procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă.
Este de menţionat că, potrivit dispoziţiilor înscrise laart.103 din codul de procedură civilă neexercitarea oricărei căi deatac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atragedecăderea afară decazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeştecă a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
In speţă, hotărârea a fostcomunicată la 18 septembrie 2002 iarrecursul a fost declarat la 7 octombrie 2002, deşi termenul de 15 zile expirase la data de 4 octombrie 2002.
Prin urmare, nerespectarea termenului de 15 zile pentru declararea recursului atrage decăderea din dreptul de a mai fi analizate criticile aduse sentinţei atacate.
Aşa fiind recursul declarat de recurentul-reclamant C.G. urmează a fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbratrecursul declarat de Uniunea Avoicaţilor din România şi Baroul Prahovaîmpotriva sentinţei nr.124 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti-Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
Respinge ca tardiv recursul declarat de C.G. împotrivaaceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1052/2002. Contencios. La încheierea de... | CSJ. Decizia nr. 1054/2002. Contencios. Anulare ordonanta... → |
---|