CSJ. Decizia nr. 1054/2002. Contencios. Anulare ordonanta C.N.V.M. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1054
Dosar nr. 2688/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC "T.I." SA împotriva sentinţei civile nr.440 din 10 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă SC "T.I." SA precum şi intimata-pârâtă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei, arătând că recursul a fost declarat tardiv în raport cu dispoziţiile art.301 din Codul de procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.440 din 10 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC "T.I."SA Bucureşti privind anularea Ordonanţei nr.308 din 24 august 2000 emisă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Impotriva acestei hotărâri la data de 15 octombrie 2002 a declarat recurs reclamanta, criticând-o conform motivelor scrise de la filele 3 – 6 din dosar.
In prealabil, recurenta a precizat că sentinţa nu a fost comunicată în conformitate cu dispoziţiile art.921 Cod procedură civilă. A mai arătat că nu este reală menţiunea agentului procedural de pe dovada de primire în sensul că „nici o persoană nu a fost găsită", deoarece: la sediul din Bucureşti, unde îşi avea sediul şi Cooperativa de Credit – Banca Populară Română, proprietara imobilului, avea pază organizată în mod permanent; toată corespondenţa recurentei a fost primită la acel sediu, unde a funcţionat până în aprilie 2002; la sediul respectiv a primit şi sentinţa civilă nr.343 din 20 martie 2001 a aceleiaşi instanţei, la data de 6 aprilie 2001.
Verificând formularea în termen a recursului, Curtea reţine următoarele:
Sentinţa civilă nr.440 din 10 aprilie 2001 a fost comunicată reclamantei în mod legal la sediul declarat din Bucureşti.
Din procesul verbal de predare a sentinţei din data de 8 mai 2001 - fila 130 dosar fond – rezultă că au fost respectate dispoziţiile art.100 alin 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, actul fiind afişat pe uşa principală a clădirii deoarece nici o persoană de la pct. 1 nu a fost găsită.
Conform dispoziţiilor art.100 alin.4 din Codul de procedură civilă, „procesul – verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat." Cum recurenta nu s-a înscris în fals, susţinerile sale privind nerealitatea consemnărilor agentului procedural nu vor fi avute în vedere.
Pe de altă parte se constată că reclamanta recurentă nu a respectat dispoziţiile art.98 din Codul de procedură civilă. Aceasta nu a încunoştiinţat instanţa de schimbarea sediului (schimbare care recunoaşte că a avut loc în luna aprilie 2001 iar sentinţa a fost comunicată în luna mai 2001), motiv pentru care nu va fi luată în seamă cererea formulată la data de 30 septembrie 2002 (fila 134 dosar fond), în care menţionează un alt sediu, ales la apărătorul său.
In ce priveşte invocarea de către recurentă a nerespectării dispoziţiilor art.921 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că au fost respectate aceste dispoziţii legale. Comunicarea sentinţei a fost realizată în conformitate cu dispoziţiile art.92 alin.4 Cod procedură civilă. In situaţia persoanei juridice comunicarea hotărârii se poate realiza prin afişare dacă la sediul acesteia se constată lipsa oricărei persoane. Menţiunea din textul articolului nr.921 Cod procedură civilă în sensul că procedura de comunicare prin afişare se poate realiza numai dacă la termen se constată lipsa oricărei persoane la sediul persoanei juridice nu are aplicabilitatea în situaţia comunicării hotărârii, întrucât în acest caz nu mai există termene, judecata cauzei epuizându-se.
Pentru considerentele expuse recursul declarat de reclamantă la 15 octombrie 2002 împotriva sentinţei civile nr.440 din 10 aprilie 2001, comunicată acesteia la data de 8 mai 2001, va fi respins ca tardiv, cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinţei, termen prevăzut de dispoziţiile art.301 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC "T.I." SA împotriva sentinţei civile nr.440 din 10 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia de Contencios Administrativ, ca tardiv declarat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1053/2002. Contencios. Nulitatea partiala a... | CSJ. Decizia nr. 1056/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|