CSJ. Decizia nr. 1473/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1473
Dosar nr.3238/2002
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de P.A.F.T. împotriva sentinţei civile nr.428din 15 octombrie 2002a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit atât recurentul-reclamant P.A.F.T., precum şi intimata-pârâtă Casa judeţeană de Pensii Maramureş.
Procedura completă.
S-a referit că recurentul a solicitat judecarea recursului în absenţa sa (fila 3).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 8 august 2002 la Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul P.A.F.T. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, solicitând anularea hotărârii nr.211 din 4 iulie 2002 în ce priveşte data acordării drepturilor băneşti corespunzătoare, care în mod greşit a fost stabilită la 1 iulie 2002 în loc de 1 aprilie 2001.
Reclamantul a susţinut că iniţial a depus cererea pentru recunoaşterea statutului de refugiat la data de 23 martie 2001 sub nr. 13681.
Prin sentinţa civilă nr.428 din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins contestaţia reclamantului, cu motivarea că respingerea cererii acestuia depusă la 23 martie 2001 este justificată de faptul că la data respectivă situaţia de refugiat nu făcea obiectul Legii nr.189/2000, împrejurare confirmată prin sentinţa civilă nr.437/2001 pronunţată în dosarul nr. 6477/2001 al aceleiaşi instanţe.
Instanţa de fond a reţinut că odată cu apariţia Hotărârii Guvernului nr.127/2002, reclamantul a depus la data de 11 iunie 2002 o nouă cerere, solicitând stabilirea calităţii de beneficiar al prevederilor acestui act normativ, sens în care pârâta a emis hotărârea nr.211 din 4 iulie 2002 şi că potrivit art.5 din HG nr.127/2002, în cazul aprobării cererilor, indemnizaţiile se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs Podariu Antoniu Flaviu Tit, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Recurentul a susţinut că soluţia atacată este în totală contradicţie cu spiritul legii, prin care se încearcă o mică compensare a suferinţelor morale şi materiale pe care le-a îndurat o parte a populaţiei româneşti datorate Diktatului de la Viena iar prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002 a fost introdusă noţiunea de „refugiat" tocmai pentru a sublinia spiritul umanitar şi justiţiar al legii iniţiale.
Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat drepturile ce i se cuveneau pentru perioada 1 aprilie 2001 până la 30 iunie 2002, indemnizaţia lunară indexată pentru aceeaşi perioadă 2001-2002 şi începând cu 1 ianuarie 2003 până la achitarea integrală a sumelor soliticate, obligarea pârâtei să-i achite o penalizare de 2% pentru fiecare lună de întârziere.
Recursul este întemeiat în sensul şi pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Se reţine că recurentul P.A.F.T. s-a adresat iniţial Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Maramureş cu cererea nr.13681 din 23 martie 2001, solicitând acordarea drepturilor conferite prin Legea nr.189/2000, motivat de faptul că a fost strămutat de pe locurile natale, alături de părinţii şi fraţii săi, perioada strămutării fiind între anii 1940 – 1945.
Cererea sa a fost respinsă de către pârâtă iar la 11 iunie 2002 reclamantul a depus o nouă cerere, Casa Judeţeană de Pensii Maramureş emiţând Hotărârea nr.211 din 4 iulie 2002 şi a acordat reclamantului drepturile conferite prin Legea nr.189/2000, cu începere de la 1 iulie 2002.
Prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002 au fost aprobate Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată şi modificată prin Legea nr.189/2000.
Normele respective sunt norme de aplicare a Legii nr.189/2000 iar drepturile conferite de acestea se acordă persoanelor care au formulat cereri în temeiul legii respective.
În consecinţă, drepturile conferite de actul normativ sus menţionat se vor acorda recurentului începând cu luna următoare depunerii cererii iniţiale, respectiv începând cu 1 aprilie 2001.
În ceea ce priveşte solicitarea recurentului de acordare a unor drepturi băneşti şi penalităţi, aceasta urmează a fi respinsă întrucât, conform dispoziţiilor art.316 coroborate cu cele ale art.294 din Codul de procedură civilă, în recurs nu se pot face alte cereri noi, recurentul având posibilitatea să formuleze o acţiune distinctă pentru obţinerea drepturilor solicitate.
Pentru considerentele prezentate, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, casată sentinţa atacată şi pe fond admisă acţiunea formulată de P.A.F.T.
Hotărârea nr.211 din 4 iulie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Maramureş va fi anulată parţial, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 se vor acorda reclamantului cu începere de la 01 aprilie 2001 în loc de 30 iunie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P.A.F.T. împotriva sentinţei civile nr.428din 15 octombrie 2002a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea formulată de P.A.F.T.
Anulează parţial hotărârea nr.211 din 4 iulie 2002 a Casei de Pensii Maramureş, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se vor acorda reclamantului cu începere de la 1 aprilie 2001 în loc de 30 iunie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1471/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1474/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
