CSJ. Decizia nr. 781/2002. Contencios. Anulare act de control. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.781
Dosar nr.1477/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „G.P." SRL împotriva sentinţei civile nr.382 din 10 aprilie 2002 aCurţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă SC „G.P." SRL reprezentată de avocatul B.R., lipsind intimata pârâtă R.A. „Administraţia Naţională a Drumurilor" Bucureşti.
Procedura completă.
Reprezentantul recurentei a solicitat admiterea recursului cu referire la motivele scrise şi concluziile depuse la dosar.
Procurorula pus concluzii de respingere a recursului precum şi a cererii desuspendare a procesului verbal formulată de societatea recurentă.
După rămânerea cauzei în pronunţare s-a prezentat din partea intimatei R.A. „Administraţia Naţională a Drumurilor" consilierul juridic D.V.C., care a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 februarie 2002, reclamanta Societatea comercială „G.P." SRL a solicitat anularea procesului-verbal nr.92/218 din 7 ianuarie 2002 întocmit de pârâta Administraţia Naţională a Drumurilor şi suspendarea efectelor acestui act administrativ până la soluţionarea cauzei, în temeiul art.9 din Legea nr.29/1990.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul contestat pârâta a stabilit nelegal obligaţia de a plăti la Fondul special al drumurilor publice suma de 10.669.256.459 lei, reprezentând debite şi majorări de întârziere calculate până la 31 decembrie 2001. Reclamanta a învederat că pentru activitatea de comercializare a carburanţilor auto în perioada 1 ianuarie 1997 – 24 mai 2001 nu avea obligaţia să achite la Fondul special al drumurilor publice sumele rezultate din aplicarea art.4-5 din Legea nr.118/1996, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.35/2000, întrucât aceste prevederi legale sunt aplicabile numai producătorilor din ţară sau importatorilor de carburanţi auto şi nu persoanelor care comercializează asemenea produse.
Prin întâmpinare, pârâta Administraţia Naţională a Drumurilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că are numai competenţa de a exercita controlul cu privire la vărsarea sumelor aferente constituirii Fondului special al drumurilor publice şi că, administrator al acestui fond este Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, autoritatea care are calitate procesuală în litigiile privind contestarea sumelor datorate la bugetul fondului special.
De asemenea, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.5 din Legea nr.29/1990 şi de legea specială în cauză, respectiv de art.5 din Ordonanţa Guvernului nr.14/1999.
Prin sentinţa civilă nr.382 din 10 aprilie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, faţă de obiectul acţiunii pârâta, ca instituţie publică centrală care a întocmit actul de control contestat, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cea de-a doua excepţie a fost admisă de instanţa de fond cu motivarea că, reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă pentru că, în condiţiile prevăzute de art.5 alin.5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr.14/1999, nu acontestat actul de control la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a constatat greşit neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de legea specială şi inadmisibilitatea acţiunii în anulare formulate. Recurenta a precizat că, împotriva actului de control a exercitat calea de atac a contestaţiei la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, care s-apronunţat prin Decizia nr.151 din 23 ianuarie 2002. Totodată, recurenta a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de control, pentru motivele denelegalitate invocate în acţiunea de anulare a actului respectiv.
Recursul este întemeiat şi urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr.151 din 23 ianuarie 2002, depusă ca act nou în recurs, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei a respins ca nefondată contestaţia formulată de Societatea comercială „G.P." SRL în temeiul art.5 alin.6 din Ordonanţa Guvernului nr.14/1999 împotriva procesului verbal de control nr.92/218 din 7 ianuarie 2002 întocmit de Administraţia Naţională a Drumurilor.
Faţă de această decizie se constată că, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, recurenta a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva actului de control şi a fost finalizată procedura administrativ-jurisdicţională reglementată prin dispoziţiile art.5 din Ordonanţa Guvernului nr.14/1999, ca norme speciale în cazul cererilor referitoare la resursele Fondului special al fondurilor publice şi executarea silită a creanţelor la bugetul acestui fond.
În consecinţă, soluţia dată excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile este nelegală şi netemeinică. În temeiul art.312 alin.4 Cod procedură civilă, Curtea va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a fi cercetat fondul pricinii.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va pune în discuţia părţilor introducerea în cauză a Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, în calitatea sa de autoritate administrativ-jurisdicţională care asoluţionat contestaţia recurentei, dar şi ca administrator al Fondului special al drumurilor publice. De asemenea, urmează a fi soluţionată cererea de suspendare a executării formulată în baza art.9 din Legea nr.29/1990, cerere care nu poate fi examinată în prezentul recurs întrucât, cu ocazia primei judecăţi, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra măsurii provizorii de suspendare solicitată de recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursuldeclarat de SC „G.P." SRLîmpotriva sentinţei civile nr.382 din 10 aprilie 2002 aCurţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 780/2002. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 783/2002. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
