CSJ. Decizia nr. 827/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.827
Dosar nr.2421/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de Societatea Comercială „Libertatea" SA Cluj Napoca, Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj şi Administraţia Financiară Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr.306 din 3 iulie 2002 aCurţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă S.C. „L" SA Cluj Napoca reprezentată de consilierul juridic D.P. şi recurenţii pârâţi Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, ambele reprezentate de consilierul juridic V.C.S., lipsind recurenta pârâtă Administraţia Financiară Cluj Napoca.
Procedura completă.
Consilierul juridic D.P. a solicitat admiterea recursului declarat de S.C. „L" SA"pentru motivele invocate în scris cu cheltuieli de judecată de 9.366.116 lei. Totodată, a solicitat respingerea recursurilor declarate deMinisterul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Financiară Cluj, ca nefondate.
Consilierul juridicV.C.S. a pus concluzii de respingere a recursului declarat deSC „Libertatea" SA şi de admitere a recursurilor declarate de recurenţii pârâţi, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii şi a menţinerii deciziei Ministerului Finanţelor Publice nr.1414 din 26 octombrie 2000 precum şi actelor administrative subsecvente.
Reprezentantul Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluziide admitere a recursului declarat de pârâţi, casarea sentinţei atacate şi în fond respingerea acţiunii, şi de respingere a recursului declarat de societatea reclamantă.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C. „L" SA Cluj Napoca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Cluj şi Administraţia financiară Cluj Napoca, a solicitat anularea deciziei nr.1414 din 26 octombrie 2000 emisă de primul pârât, anularea în parte a procesului verbal de rambursare a TVA încheiat la 16 mai 2000 de ultima pârâtă în ceea ce priveşte măsura calculării sumei de 214.809.151 lei drept TVA calculat pentru livrările de produse de mobilier exportate.
Reclamanta a arătat cămăsura respectivă este nelegală şi netemeinică în raport atât cu situaţia probată: două facturi livrări făcute către beneficiar T.S.M. Germania în legătură cu care are un litigiu pe rolul TribunaluluiCluj, două facturi referitoare la livrările prin comisionari care, răspund de repatrierea valutei, DVI-ul fiind pe numele lor, iar organele de control au dreptul şi obligaţia ca în termen deunan dezile de la data verificării aplicării cotei zero să verifice dacă s-a încasat valuta şi numai după aceea poate să aplice cota de 19% TVA; factura de livrare făcută labeneficiarul BFKM Germania încasată în valută în termen conformextrasului de cont anexat şi trei facturi referitoare la livrări efectuate pe relaţia CSI şi încasate în valută în conturile bancare deschise la bănci autorizate, DIV-ul fiind descărcat cât şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.4 din 10 ianuarie 2001, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a stabilit că reclamanta nu datorează suma de 214.809.151 lei TVA colectat.
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia contencios administrativ, prin Decizia nr.3259 din 22 octombrie 2001, a admis recursurile declarate de pârâţi şi a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecarela aceeaşi instanţă, pentru completare probatoriu privind modalitatea de încasare avalutei, pentru a se stabili cu certitudine dacă reclamanta a îndeplinit condiţiile legale pentru a beneficia de cota zero TVA pentru facturile în discuţie.
Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.306 din 3 iulie 2002, a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte actele contestate, menţinând obligaţia de plată pentru suma de 61.943.424 lei cu titlu de TVA. A obligat pârâţii la plata sumei de 6.526.488 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada existenţei unui litigiu comercial cu beneficiarul TN Germania pentru cele două facturi din 7 martie 2000, situaţie în care pentru acesteanu se poate dispune aplicarea cotei de19% TVA, întrucât nu este condiţionată de încasarea valutei de termenele prevăzute de DIV (devizul de încasare a valutei).Contravaloarea unora dintre exporturi s-a încasat prin transferuri bancare, la bănci autorizate.
Totodată s-a reţinut că reclamanta nu beneficiază de cota zero TVA cu privire la exporturile efectuate cu încasarea contravalorii acestora în numerar la casieria societăţii şi nu prin transfer bancar, corespunzătoare facturilor 3100713, 3100755 şi 3100758.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, părţile au declarat recurs.
Reclamanta susţine că se impune admiterea acţiunii în totalitate iar pârâţii arată că soluţia ce trebuie să fie pronunţată era de respingere a acţiunii, actele încheiate fiind temeinice şi legale.
Recursul reclamantei este nefondat iar recursul pârâţilor este întemeiat potrivit celor ce se vor arăta:
Cu privire la exporturile realizate către societateaTN Germania, evidenţiate prin facturile nr.3100690 şi 3100696,se constată că, în mod eronat instanţa a reţinut că aplicarea cotei zero TVA nu este condiţionată de încasarea valutei în termenele menţionate în devizul de încasare a valutei (DIV) sau contracte şi că justificarea legală a întârzierii constă în litigiul dintre aceştia şi aplicarea dispoziţiilor art.17 pct.9.9. din Hotărârea Guvernului nr.401/2000.
Conform dispoziţiilor art.17 lit.B pct.a dinOrdonanţa Guvernului nr.3/1992, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.215/1999, beneficiază de cota zero TVA „exportul de bunuri, efectuat de agenţi economici cu sediul în România a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României".
Aceleaşi dispoziţii au fost reluate şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000, care la art.17 lit.B a prevăzut că beneficiază de cota zero de TVA, exportul de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor efectuate de contribuabilii cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României".
Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.401/2000 pentru aprobarea normelor de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000 neîncasarea valutei în termenul menţionat în DIV se sancţionează nu cu amendă ci cu aplicarea cotei de TVA valabilă laintern.
Susţinerea că acest act normativ ar adăuga şimodifica dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu poate fi primită întrucât prin această hotărâre s-au aprobat normele de aplicare a Ordonanţei nr.17/2000, norme cenici nu adaugă şi nici nu modifică, ci numai explicitează prevederile acesteia.
Dispoziţiile art.17 pct.9.9 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 privindnormele de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000 au fostinterpretate greşit de instanţă.
Textul prevede: „ în cazul în care la verificarea cotei zero de TVA s-au avut în vedere termenele de încasare menţionate în declaraţiile de încasare valutare sau după caz în contractele încheiate, organele de control au obligaţia să verifice în termen de un an de la data verificării aplicării cotei zero dacă încasarea valutei a devenit efectivă".
Instanţa trebuia să reţină încălcarea condiţiei de încasare în termenul stabilit în DIV sau după caz în contractele încheiate, astfel că organele de control nu mai aveau obligaţia să verifice în termen de un an de la data aplicării cotei zero TVA, dacă încasareavalutară adevenit efectivă.
Cu privire la exporturile realizate prin comisionari vamali, evidenţiate prin facturile 3100728, 3100731 şi 3100737, încasarea s-a făcut prin transfer bancar dar nu în termenul menţionat în DIV sau contract, astfel că legal, organul de control a aplicat cota 19% TVA.
Referitor la exporturile realizate cu facturile 3100713, 3100755 şi 3100758/2000, în valoare totală de 326.018.019 lei, legal instanţa a reţinut că societatea nu poate beneficia de cota zero TVA, întrucât încasarea valutei s-a făcut în numerar la casieriareclamantei iar nu prin transfer bancar (art.17 B litera a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.17/200 şi pct.9.3 din Normele de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.17/2000 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.461/2000).
În consecinţă,actele încheiate de organele de control sunt legale, astfel că recursul declarat de reclamantă se priveşte nefondat şi urmează a fi respins în baza art.312 Cod procedură civilă,iar cele declarate de pârâţi fondate şi urmează a fi admise, a se casa hotărârea şi în fond a se respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de „S.C. „L" SA Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr.306 din 3 iulie 2002 aCurţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj şi Administraţia Financiară Cluj Napoca.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 826/2002. Contencios. împotriva suspendarii.... | CSJ. Decizia nr. 829/2002. Contencios. Anulare titluri de... → |
|---|
