CSJ. Decizia nr. 834/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.834
Dosar nr.2451/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători Bucureşti împotriva deciziei nr.311 din 14 iunie 2002 a Curţii de Conturi a României, Secţia jurisdicţională.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA reprezentată de consilierul juridic, lipsind intimaţii N. V. şi Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
Consilierul juridic a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei nr.311 din 14 iunie 2002 a Curţii de Conturi, Secţia jurisdicţională şi să se constate că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr.68/1999 şi OUG nr.163/2000.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 septembrie 2002, la Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României, S.N.T.F.C. CFR Călători SA Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei nr.311 din 14 iunie 2002, pronunţată de Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, solicitând casarea acesteia.
În motivarea recursului declarat, recurenta a susţinut că referitor la majorările de întârziere calculate, conform controlului Curţii de Conturi pentru plata cu întârziere a TVA-ului aferent lunilor noiembrie şi decembrie 1998, neachitarea la termen a TVA s-a datorat neachitării la timp de la bugetul statului a sumei de 1000 miliarde lei, reprezentând subvenţie aprobată pentru acoperirea diferenţelor dintre costurile reale de transport şi tarifele stabilite cu avizul autorităţilor publice în trimestrul IV 1998.
A mai precizat recurenta că începând cu luna februarie 1999, S. N.T. F. C. CFR Călători SA a înaintat lunar declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat cu TVA de recuperat.
Recurenta a invocat OUG nr.108 din 30 iunie 1999 pentru modificarea şi completarea OUG nr.68/1999 privind stimularea plăţii obligaţiilor faţă de bugetul de stat, unde la pct.2 se precizează că „se scutesc de la plată şi majorările de întârziere datorate până la data de 30 aprilie 1999 şi neplătite până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, pentru impozite şi taxe şi alte venituri ale bugetului de stat, achitate până la data de 30 aprilie 1999.
Conform OUG nr.163/2000 a mai precizat recurenta, întrucât potrivit acestui act normativ „se scutesc de la plată şi majorările de întârziere datorate şi neplătite până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, aferente impozitelor, taxelor şi altor venituri ale bugetului de stat achitate până la aceeaşi dată, recurenta beneficiază de scutire de plata majorărilor de întârziere aşa cum au stabilit şi organele fiscale prin actul de control care a fost încheiat la 10 iulie 2002 la sediul societăţii.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că prin Decizia nr.311 din 14 iunie 2002 Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional declarat de S.N.T.F.C. CFR Călători SA Bucureşti împotriva sentinţei nr.188 din 12 decembrie 2001 a Colegiului Jurisdicţional al municipiului Bucureşti. Recurenta a fost obligată la 50.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Şi în faţa Secţiei Jurisdicţionale ca de altfel şi în faţa Colegiului Jurisdicţional, recurenta a susţinut aceleaşi motive ca şi cele formulate în recursul de faţă.
Astfel a susţinut că întârzierea în plata la termen a TVA s-a datorat nealocării la timp de la bugetul statului a unei subvenţii, ceea ce nu constituie o apărare semnificativă, întrucât societatea trebuia să-şi organizeze activitatea să-şi realizeze sursele necesare din care să achite la timp TVA aşa cum corect s-a reţinut prin Decizia atacată în cauză.
Datoriile societăţii, respectiv plata TVA nu se pot plăti numai pe seama alocaţiilor de la buget, acesta putând fi cel mult un ajutor, dar nu o condiţie de exonerare pentru societate.
Cât priveşte scutirea de plată a majorărilor de întârziere, în mod corect Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi a reţinut că este o problemă legată de executarea obligaţiilor către bugetul statului, care nu intră în competenţa instanţelor Curţii de Conturi şi care nu înlătură răspunderea pentru întârzierea la plată a TVA.
Aşa fiind, întrucât motivele invocate de recurentă au fost analizate şi corect rezolvate atât de Colegiul Jurisdicţional al municipiului Bucureşti, cât şi de Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin hotărârea atacată, recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători Bucureşti împotriva deciziei nr.311 din 14 iunie 2002 a Curţii de Conturi a României, Secţia jurisdicţională.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 862/2002. Contencios. Recurs anulare... | CSJ. Decizia nr. 835/2002. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
