CSJ. Decizia nr. 989/2002. Contencios. Anulare ordin emis de Ministerul Administratiei Publice O.N.C.G.C. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.989
Dosar nr.2615/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie împotriva sentinţei civile nr.390/CA din 8 iulie 2002 a Curţii de Apel Oradea- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie reprezentat deconsilierul juridic C.Z. şi intimata-reclamantă O.V.E. asistată de avocatul C.P.
Procedura completă.
Consilierul juridic C.Z. a solicitat admiterea recursului, cu referire la motivele scrise depuse la dosar.
Avocatul C.P. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 17 mai 2002, reclamanta O.V.E. a chemat în judecată Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti, solicitând anularea Ordinului nr.1367 din 23 octombrie 2001 prin care a fost revocat Odinul nr.1214 din 1 octombrie 2001 de numire a reclamantei în funcţia de contabil-şef la O.J.C.G.C. Bihor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 17 septembrie 2001 a fost organizat de către pârât un concurs pentru ocuparea postului de contabil-şef la O.J.C.G.C. Bihor, la care a participat şi l-a câştigat, fiind numită în funcţia de contabil-şef prin Ordinul nr.1214 din 1 octombrie 2001.
Începând cu aceeaşi dată, persoana cu care a candidat pentru ocuparea postului, M.F., a fost delegată contabil-şef la O.J.C.G.C. Bihor prin Ordinul nr.1368 din 24 octombrie 2001, iar după aproape o lună, la 7 noiembrie 2001, reclamantei i s-a comunicat adresa nr.511 din 24 octombrie 2001, prin care i s-a adus la cunoştinţă că Ordinul nr.1214 din 1 octombrie 2001 este revocat, postul de contabil-şef este vacant şi urmează să se organizeze un nou concurs.
Reclamanta a contestat în contencios-administrativ ordinul de delegare pe post a d-nei M.F., însă contestaţia i-a fost respinsă. În cursul soluţionării acelui litigiu, respectiv la 11 februarrie 2002 i s-a comunicat Ordinul nr.1367 din 23 octombrie 2001 ce face obiectul prezentului litigiu, deşi solicitase de mai multe ori comunicarea acestuia până la acea dată.
Pe parcursul procesului, după depunerea la dosar a procesului verbal încheiat la 17 octombrie 2001 de către pârât cu ocazia soluţionării contestaţiei depusă de M.F. la concursul organizat de O.N.C.G.C. Bihor, în data de 17-18 septembrie 2001 pentru ocuparea postului de contabil-şef la O.J.C.G.C. Bihor, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat anularea şi a acestui proces verbal.
Prin întâmpinare, pârâtul Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti a invocat excepţia tardivităţii acţiunii şi a susţinut că numirea contracandidatei cudelegaţie pe post s-a făcut din motive obiective, reclamanta fiind în concediu de maternitate.
Prin sentinţa civilă nr.390/ CA din 8 iulie 2002, Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins excepţia tardivităţii acţiunii şi a admis acţiunea introdusă şi precizată de reclamanta O.V.E. împotriva pârâtului Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti. A anulat Ordinul nr.1367 din 23 octombrie 2001 precum şi procesul verbal din 17 octombrie 2001 emise de pârât, pe care l-a obligat să plătească reclamantei suma de 3.033.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că atât plângerea prealabilă cât şi acţiunea au fost formulate în termen, iar prin declararea reclamantei câştigătoare cu media 7,54 faţă de contracandidata sa care a obţinut media 7,20, reclamanta a câştigat dreptul prevăzut de art.8 alin. ultim din Hotărârea Guvernului nr.281/1993 de a fi încadrată pe funcţia pentru care a concurat.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, că acţiunea reclamantei este tardivă întrucât actul administrativ nr.511 din 24 octombrie 2001 a fost comunicat contestatoarei în data de 7 noiembrie 2001 şi că aceasta nu poate invoca necunoaşterea motivării revocării numirii sale în funcţia de contabil-şef doar pentru faptul că nu i s-a comunicat şi Ordinul nr.1367 din 23 octombrie 2001.
Recurenta a mai susţinut că părerea instanţei potrivit căreia comisia nu putea lua o decizie care să creeze o situaţie defavorabilă celeilalte persoane care a participat la concurs este de neînţeles, întrucât conduce la anularea dreptului de contestaţie şi că procesul verbal de reexaminare a lucrărilor nu era necesar să fie comunicat, întrucât HG nr.281/1993 nu prevede o asemenea comunicare.
Recurentul a mai susţinut că sentinţa pronunţată nu precizează motivele anulării procesului verbal din 17 octombrie 2001 şi că Ordinul nr.1367/2001 este temeinic, dat în aplicarea dispoziţiilor hotărârii comisiei investită cu rezolvarea situaţiei apărute ca urmare a unei contestaţii la concursul desfăşurat şi este legal, emis în aplicarea legii.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului şi a normelor juridice incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat.
Dispoziţiile art.5 din Legea nr.29/1990 prevăd că „persoana vătămată se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ...".
Adresa nr.511 din 24 octombrie 2001 prin care s-a adus la cunoştinţa directorului O.J.C.G.C. Bihor revocarea ordinului de numire a reclamantei şi organizarea unui nou concurs reprezintă corespondenţa cu caracter intern a instituţiei, iar din conţinutul acesteia nu rezultă nici numărulordinului de revocare, nici motivarea lui şi nici hotărârea luată de comisia de reexaminare prin procesul-verbal din 17 octombrie 2001.
Reclamanta a cunoscut doar măsura luată de pârât, ordinul de revocare nr.1367 din 23.10.2001 fiind comunicat reclamantei în instanţă, în şedinţa publică din 11 februarie 2002, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr.41/CA din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Împotriva ordinului respectiv, reclamanta a formulat contestaţie la organul emitent în termen legal iar ulterior, urmare răspunsului nefavorabil primit, a sesizat instanţa cu acţiune în anularea ordinului de revocare din funcţie, în termenul prevăzut de art.5 alin.2 din Legea nr.29/1990.
În mod întemeiat a reţinut instanţa de fond faptul că tocmai cunoaşterea conţinutului actului administrativ care vatămă drepturi recunoscute de lege, este motivul pentru care termenul pentru contestare prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990 curge de la comunicarea actului şi nu de la data când partea vătămată ar fi fost informată fie şi printr-o adresă că ar exista unasemenea act.
În ceea ce priveşte procesul verbal din 17 octombrie 2001 se reţine că urmare reexaminării lucrărilor comisia a anulat concursul, încălcând în acest fel prevederile art.7 alin.1 din anexa 12 a HG nr.281/1993 care arată că pentru a fi declarat reuşit, candidatul trebuia să obţină pentru fiecare probă cel puţin nota 7, condiţie îndeplinită în speţă.
Prin declararea reclamantei câştigătoare cu media 7,54, prin emiterea Ordinului de numire pe funcţia de contabil şef şi comunicarea acestuia instituţiei în cauză, reclamanta a câştigat dreptul prevăzut de art.8 alin.ultim din HG nr.281/1993 de a fi încadrată pe funcţia pentru care a concurat. Acest drept nu-i putea fi lezat decât în situaţia în care, în urma reexaminării lucrării contestatoarei, aceasta ar fi obţinut o medie mai mare decât reclamanta, condiţie neîndeplinită în speţă.
Recurenta afirmă că urmare reexaminării, comisia a contestat că lucrarea d-nei O.V.E. a fost evaluată cu note mai mari şi s-a decis anularea concursului.
Contestaţia a fost însă depusă de M.F. şi privea reevaluarea lucrării respectivei candidate, neputându-se crea o situaţie nefavorabilă celeilalte persoane care a participat la concurs, respectiv reclamantei O.V. decât în situaţia în care M.F. ar fi obţinut, urmare reexaminării, note mai mari decât contracandidata sa.
În privinţa procesului verbal din 17 octombrie 2001, se reţine că acesta a fost comunicat reclamantei în instanţă, în şedinţa publică din 1 iulie 2002 şi în mod legal reprezentantul reclamantei a solicitat şi anularea respectivului înscris.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, faptul că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, iar motivele de recursinvocate nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie împotriva sentinţei civile nr.390/CA din 8 iulie 2002 a Curţii de Apel Oradea- Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 988/2002. Contencios. Refuz de a permite... | ICCJ. Decizia nr. 99/2002. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
