CSJ. Decizia nr. 990/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi banesti (pensie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.990
Dosar nr. 2637/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de D.R.M .împotriva sentinţei civile nr.248 din 26 august 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul de Interne – Comisia Centrală de Pensii reprezentată prin consilierul juridicD.A., lipsind recurentul reclamant D.R.M.
Procedura completă.
Din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţii prezente competenţa materială a Curţii de Apel în soluţionareafonduluicauzei.
Reprezentantul Ministerului de Interne a arătat că litigiul a fost în mod legal soluţionat de către Curtea de Apel Craiova şi a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 martie 2002 şi precizată cu cererea depusă la 1 august 2002, reclamantul D.R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne – Serviciul Pensii, solicitând ca începând cu data de 2 octombrie 2000, să fie recalculat cuantumul pensiei sale stabilite prin deciziile emise cu nr.125103 la 2 octombrie 2000, la 11 august 2000 şi la 15 mai 2001, obligarea pârâtului să-i acorde dreptul de pensie în conformitate cu prevederile art.80 alin.4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.80/1999 şi să-i plătească diferenţele de pensie cuvenite la valoarea reactualizată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcţia de subofiţer al Poliţiei de Frontieră până la data de 31 mai 2000, când a fost trecut în rezervă prin aplicarea dispoziţiilor art.85 lit.b din Legea nr.80/1995, ca urmare a încadrării sale în gradul II de invaliditate. Reclamantul a susţinut că prin deciziile contestate, pensia sa de invaliditate a fost stabilită în cuantum de 419.707 lei lunar, încălcându-se dispoziţiile art.80 alin.4 din Legea nr.56/1992, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.80/1999, care prevăd că personalul Poliţiei de Frontieră care şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă în timpul sau în legătură cu serviciul şi nu mai poate exercita atribuţiile profesionale, va beneficia de o pensie egală cu solda integrală din ultima lună de activitate, de un ajutor bănesc egal cu de 12 ori solda integrală avută în ultima lună de activitate, precum şi dreptul de a cumula pensia cu salariul pentru o altă activitate desfăşurată.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ a pronunţat sentinţa nr.248 din 26 august 2002, prin care a respins acţiunea, reţinând că dispoziţiile legale invocate de reclamant se referă la gradul III de invaliditate şi nu pot constitui temeiul juridic al cererii de recalculare a pensiei acordate pentru gradul II de invaliditate.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii în baza art.304 pct.7, 8 şi 9 Cod procedură civilă.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, pentru că nu s-a avut în vedere cererea sa de stabilire a pensiei în conformitate cu prevederile art.80 alin.4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.80/1999, potrivit cărora are dreptul la o pensie în sumă de 2.936.612 lei lunar. De asemenea, recurentul a învederat că hotărârea atacatănu cuprinde motivele reţinute de instanţă şi cele pentru care a fost respinsă apărarea sa privind dreptul de a primi pensia de invaliditate într-un cuantum egal cu solda integrală avută în ultima lună de activitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate şi de dispoziţiile art.304 şi art.3041 Cod procedură civilă, Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea formulată, recurentul reclamant a contestat legalitatea deciziilor de pensionare emise de intimatul pârât, în sensul recalculării cuantumului pensiei de invaliditate acordate şi constatarea refuzului intimatului pârât de a rezolva cererea sa privind acordarea drepturilor de asigurări sociale prevăzute de art.80 alin.4 din Legea nr.56/1992, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.80/1999.
Faţă de acest obiect al acţiunii, se constată că prezentul litigiu este supus jurisdicţiei asigurărilor sociale, pentru care Legea nr.19/2000 prevede în art.155 competenţa tribunalelor de a soluţiona pricinile în primă instanţă.
În consecinţă, hotărârea Curţii de Apel Craiova a fost pronunţată cu încălcarea normelor imperative de competenţă materială prevăzute în legea susmenţionată şi urmează a fi casată în temeiul art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Reţinând că pensia recurentului reclamant a fost stabilită prin Decizia Secţiei Pensii din cadrul Ministerului de Interne şi nu printr-un act întocmit de Casa Naţionalăde Pensii sau de casele teritoriale de pensii, Curtea va aplica dispoziţiile art.156 din Legea n.19/2000, potrivit cărora competenţa de a soluţiona cauza aparţine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Fiind întemeiat motivul de necompetenţă materială invocat din oficiu de instanţă ca motiv de ordine publică în condiţiile prevăzute de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, instanţa îna cărei rază teritorială îşi are sediul intimatul pârât.
Faţă de soluţia dată recursului în raport de motivul necompetenţei materiale, nu se mai impune a fi examinate motivele de casare invocate de recurent şi cum acestea se referă la fondul pricinii, urmează a fi avute în vedere sub forma unor apărări de fond cu ocazia rejudecării cauzei de către instanţa competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.R.M. împotriva sentinţei civile nr.248 din 26 august 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauzasprecompetentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi12 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 99/2002. Contencios. Anulare certificat de... | CSJ. Decizia nr. 992/2002. Contencios. La revizuire (refuz... → |
|---|
