CSJ. Decizia nr. 100/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 100/2003
Dosar nr. 1326/2001
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2000, Direcţia Regională Vamală Timişoara, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 363 din 14 noiembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 4862/CA/2000, solicitând casarea hotărârii, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că deşi în procedura administrativă, i s-a solicitat contestatoarei de către autoritatea vamală, să depună documentele vamale întocmite la intrarea în România, aceasta nu putea face dovada existenţei lor.
A mai precizat recurenta că autoturismele au fost introduse în ţară de către proprietarul autoturismului, cetăţean străin, la o dată anterioară depunerii declaraţiei vamale de import la Biroul Vamal Reşiţa şi la data introducerii în ţară a bunului, proprietarul autoturismului nu a solicitat autorităţii vamale nici un fel de regim vamal.
Prin art. 19 Anexa 6 din HG nr. 626/1997, petenta a arătat că regimul vamal de admitere temporară operează prin efectul legii la data introducerii bunului în ţară, dacă titularul operaţiunii nu solicită autorităţii vamale, plasarea bunului sub regim vamal (cazul în speţă), proprietarul autoturismului înmatriculat în străinătate, fiind străin.
Conform art. 284 alin. (2) din HG nr. 626/1997, mijloacele de transport aflate în regim de admitere temporară „nu pot fi date în comodat, gajate sau cedate unei persoane fizice sau juridice domiciliate sau cu reşedinţa în România".
Mai mult, pentru vehiculele de folosinţă personală, admise temporar în România, nu se pot întocmi acte care prin rezultatul lor, ar duce la schimbarea destinaţiei bunului respectiv, astfel încât hotărârea atacată a fost considerată de recurentă, ca nelegală şi netemeinică.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 363 din 14 noiembrie 2000, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea reclamantei Asociaţia Sportivă B. Brebu, împotriva pârâtei Direcţia Generală Vamală şi Direcţia Regională Vamală Timişoara, anulându-se: Decizia nr. 1760 din 13 iulie 2000, emisă de Direcţia Generală Vamală şi Decizia nr. 62 din 2 iunie 2000, a Direcţiei Regionale Vamale Timişoara, precum şi actele de constatare nr. 192 din 6 aprilie 2000 şi nr. 222 din 10 aprilie 2000, încheiate de Biroul Vamal Reşiţa, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei, obligaţia de a plăti 28.137.166 lei, taxe vamale.
Instanţa a reţinut că cele două autoturisme au fost introduse în ţară, în regim de scutire de la plata taxelor vamale, conform art. 5 şi 6 din OG nr. 26/1993 şi cum erau proprietatea reclamantei, în mod greşit s-a considerat de organele vamale, la controlul ulterior efectuat de inspectorii vamali, că au fost înstrăinătate, încălcându-se art. 284 şi 286 C. vam.
Hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.
Aşa cum rezultă din probele cauzei, autoturismele au fost introduse în ţară de către proprietarul autoturismelor, fără a solicita autorităţii vamale, un regim vamal.
Ca atare, prin efectul legii, conform art. 19 Anexa 6 din HG nr. 626/1997, cele două autoturisme au putut fi introduse în România, fără plata de taxe vamale, fiind plasate în regim de admitere temporară.
Conform art. 284 alin. (2) din HG nr. 646/1997, „mijloacele de transport aflate în regim de admitere temporară" nu pot fi date în comodat, gajate sau predate unei persoane fizice sau juridice, domiciliate sau cu reşedinţa în România.
Cum, ulterior, aceste două autoturisme au fost înstrăinatate, respectiv donate, schimbându-se destinaţia auto, introduse în ţară în regim de admitere temporară, a luat naştere datoria vamală, conform art. 168 din Legea nr. 141/1997, actele administrative atacate în cauză fiind emise corect.
Aceasta, cu atît mai mult, cu cât pentru a se evita sustragerea de la plata taxelor vamale, art. 142 alin. (4) din Legea nr. 141/1997, arată că răspund solidar cu titularul declaraţiei vamale, şi persoanele care dobândesc sau deţin mărfurile în cauză, care cunoşteau sau trebuiau să cunoască aceste neregularităţi în momentul dobândirii sau reţinerii.
Ori, la data depunerii declaraţiei vamale, Asociaţia Sportivă B. avea cunoştinţă de regimul de admitere temporară în care se aflau autoturismele, regim care opera automat, chiar fără a fi necesară solicitarea regimului, prin simpla trecere a frontierei de un cetăţean străin.
Constatându-se, deci, că actele administrative atacate au fost emise legal şi se datorează taxa vamală, hotărârea atacată fiind nelegală şi netemeinică, urmează a fi casată şi în fond, acţiunea formulată urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Timişoara, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 363 din 14 noiembrie 2000, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1241/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... | CSJ. Decizia nr. 1304/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... → |
|---|
