CSJ. Decizia nr. 1001/2003. Contencios. Recurs anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1001/2003
Dosar nr. 566/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC E.I. SRL Piteşti a solicitat, în contradictoriu cu Biroul Vamal Piteşti, Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi Direcţia Generală a Vămilor, anularea actului constatator nr. 126 din 25 mai 1999, a hotărârii nr. 3451 din 6 iulie 1999 şi a deciziilor nr. 50 din 22 noiembrie 1999, nr. 3404 din 17 februarie 2000 şi nr. 1701 din 7 iulie 2000, precum şi suspendarea executării actului constatator nr. 126/1999.
Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 186 din 3 decembrie 2001, a admis acţiunea şi pe cale de consecinţă, a anulat actul constatator nr. 126/1999, emis de Biroul Vamal Piteşti, hotărârea nr. 3451/1999, emisă de acelaşi Biroul Vamal, Decizia nr. 50/1999, a Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti şi Decizia nr. 1701/2000, emisă de Direcţia Generală a Vămilor; a obligat această din urmă unitate să-i plătească reclamantei 2.303.000 lei, cheltuieli de judecată.
Totodată, a respins ca fără obiect, cererea de anulare a deciziei nr. 3444 din 17 februarie 2000, emisă de Direcţia Generală a Vămilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin actul de constatare nr. 126 din 25 mai 1999, Biroul Vamal Piteşti a stabilit că pentru importul cantităţii de 13.968 kg cafea prăjită nedecofeinizată, făcut la 3 aprilie 1999, SC E.I. SA Piteşti nu beneficiază de preferinţe tarifare, de 4%, întrucât taxa vamală este de 20%, astfel că datorează diferenţe vamale în sumă de 316.956.401 lei.
Plângerea şi contestaţia împotriva acestui act constatator au fost respinse de Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi de Direcţia Generală a Vămilor, motivând că regimul tarifar preferenţial stabilit în Acordul S.G.P.C., se acordă numai pe baza certificatului de origine tip S.G.P.C., emis de autoritatea abilitată în acest scop, în ţara de origine şi a transportului direct al mărfii din ţara de origine, în România; că importul derulat de reclamantă a fost însoţit de un certificat care nu reprezintă dovada avizării acordului menţionat, iar din dosar lipseşte dovada transportului direct din Columbia, în România, astfel că nu se poate aplica regimul preferenţial.
Dar, măsura luată prin actul de constatare, menţinută prin hotărârea şi deciziile atacate, este nelegală, întrucât, potrivit art. 68 alin. (1) şi (2) C. vam., unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de felul mărfii sau destinaţia specifică, potrivit Regulamentului vamal sau acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o exceptare de obligaţii vamale.
În aplicarea regimului tarifar preferenţial, conform art. 75, regulile şi formalităţile necesare pentru determinarea originii mărfii sunt stabilite în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
Or, atât România, cât şi Columbia, sunt membre ale Acordului S.G.P.C. şi au încheiat un acord bilateral, potrivit căruia marfa în litigiu se încadrează în categoria acelora care beneficiază de un tratament tarifar favorabil, iar la vămuirea iniţială, constatându-se că sunt îndeplinite aceste condiţii, i s-a aplicat reclamantei un tarif vamal preferenţial de 4%.
Anterior importului, reclamanta a solicitat relaţii privind tariful vamal, iar autoritatea vamală, prin adresa nr. 28820 din 20 noiembrie 1998, i-a comunicat că beneficiază de tariful preferenţial de 4%, în condiţiile Acordului S.G.P.C.
Potrivit art. 32 alin. (1) C. vam. şi art. 8 din Regulamentul de aplicare a acestuia, relaţiile respective sunt obligatorii pentru autoritatea vamală, având în vedere că formalităţile vamale au fost întocmite ulterior.
Apoi, s-a reţinut că în cauză, există certificat de origine tip S.G.P.C., emis de autoritatea vamală Columbia, iar din cuprinsul conosamentului rezultă că transportul mărfii a avut loc direct din Columbia, în România.
În ce priveşte taxa vamală preferenţială aferentă importurilor din Columbia, s-a reţinut că, pentru anul 1998, a fost de 3,5% şi 4%, conform comunicării făcute reclamantei la 10 noiembrie 1998, iar erorile şi eratele, pretins a fi intervenite (5 martie 1998), nu au fost comunicate reclamantei.
În fine, s-a reţinut că în cauză, importul a avut loc în anul 1998, nu în anul 1999, pentru care, în adevăr, taxa vamală a fost modificată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Vamală Interjudeţeană Craiova, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, invocând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie: întâi, că hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept, aşa cum pretind dispoziţiile art. 26 pct. 5 C. proc. civ.; în al doilea rând că, prin actul constatator nr. 126 din 25 mai 1999, au fost recalculate drepturile vamale aferente importului de cafea efectuat la data de 3 aprilie 1999, raportat la taxa vamală preferenţială de 20%, indicat în Tariful Vamal de Import, aplicabil în anul 1999; că, sub acest aspect, instanţa de fond nu a luat în considerare taxa vamală preferenţială de 20%, care s-a aplicat pentru importurile efectuate în 1999, motivând greşit că importul a fost efectuat în anul 1998.
Recursul este fondat.
În adevăr, din actele dosarului, necontestate, rezultă că în cauză, importul de cafea a avut loc la 3 aprilie 1999, din Columbia, ţară semnatară a Acordului S.G.P.C.
Pentru acest import trebuia să fie aplicată taxa vamală preferenţială prevăzută în Tariful Vamal de Import, aplicabil în anul 1999 (publicat în Monitorul Oficial al României, anual) – la coloana corespunzătoare mărfurilor provenite din ţările semnatare ale Acordului S.G.P.C., care este de 20%.
Or, prima instanţă a reţinut greşit că nu se aplică taxa vamală preferenţială prevăzută în Tariful Vamal de Import, pentru anul 1999, deoarece reclamanta a făcut importul în anul 1998.
Aşadar, prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt, care nu corespunde actelor din dosar şi pe cale de consecinţă, a înlăturat în mod greşit taxa vamală preferenţială prevăzută în Tariful Vamal de Import, pentru anul 1999, care este de 20%, aşa cum s-a stabilit prin actele administrative atacate.
Referitor la adresa nr. 28820 din 20 noiembrie 1998, se constată că prin aceasta, organele vamale i-au comunicat reclamantei, tariful preferenţial pentru anul 1998 (4%), care nu se aplică importurilor făcute în anul 1999.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, iar recursul fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi pe fond, respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Craiova, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 186/F-C din 3 decembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea SC E.I. SRL Piteşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1304/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... | CSJ. Decizia nr. 1002/2003. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
