CSJ. Decizia nr. 1003/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1003/2003
Dosar nr. 629/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 775 din 2 mai 2001, la Curtea de Apel Galaţi, S.N.P. P. SA, sucursala P. Brăila a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Brăila, desfiinţarea deciziei nr. 389/2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, obligarea ambelor pârâte la acordarea facilităţii prevăzută de OUG nr. 163/2000 în art. 4 alin. (2), respectiv scutirea de plata sumei de 1.991.523.605 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru neplata în termen a taxei pentru activitatea de exploatare a resurselor minerale, drept recunoscut prin art. 4 alin. (2) al OUG nr. 163/2000 şi exonerarea de plata sumei de 1.991.523 lei, majorări întârziere, conform procesului-verbal nr. 20712/2001, încheiat de Garda Financiară, secţia Brăila.
Prin procesul-verbal nr. 20712/2001, Garda Financiară, secţia Brăila, a reţinut obligaţia agentului economic, de a plăti suma de 1.991.523.605 lei, majorări de întârziere la plata taxei pe activitatea de exploatare a resurselor minerale, stabilită la o cotă de 3% din valoarea producţiei realizate, aferentă anului 1999, conform art. 29 din Legea nr. 134/1995.
Prin obiecţiunile formulate la actul de control, sucursala P. Brăila nu a contestat legalitatea sumei menţionate cu titlul de majorări de întârziere, ci obligaţia stabilită în sarcina sa, de a plăti această sumă, susţinere motivată de plata debitului taxă, anterior intrării în vigore a OUG nr. 163/2000.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 201 din 17 septembrie 2001, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Brăila, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Brăila şi a anulat Decizia nr. 389 din 29 martie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, exonerând reclamanta de plata sumei în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că reclamanta nu a îndeplinit cumulativ cele 3 condiţii menţionate în art. 2 din OUG nr. 163/2000, respectiv nu a depus în termen, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila, situaţia majorărilor de întârziere calculate şi neplătite, pe feluri de impozite şi taxe sau alte venituri ale bugetului de stat, în care să fie incluse şi majorările aferente taxei în discuţie, obligaţie prevăzută imperativ în art. 15 alin. (1) din OUG nr. 163/2000, motiv pentru care nu poate să beneficieze de facilităţile prevăzute de OUG nr. 163/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acţiune, reclamanta a contestat şi procesul-verbal întocmit la 22 ianuarie 2001 de Garda Financiară, secţia Brăila, prin care s-a stabilit obligaţia S.N.P. P. SA, sucursala P. Brăila, de a plăti suma de 1.991.523.605 le,i majorări de întârziere, la plata taxei pe activitatea de exploatare a resurselor minerale, stabilită la cotă de 3% din valoarea producţiei realizate, aferentă anului 1999, conform art. 29 din Legea nr. 134/1995.
Or, acest act administrativ care a fost atacat de reclamantă şi anulat implicit în instanţă, trebuia analizat şi discutat în contradictoriu şi cu autoritatea emitentă, nu numai cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila şi cu Ministerul Finanţelor Publice.
Instanţa de fond a soluţionat acţiunea reclamantei, numai în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila şi cu Ministerul Finanţelor Publice, omiţând să asigure, participarea în calitate de pârâtă a Gărzii Financiare, secţia Brăila, deşi aceasta a întocmit procesul-verbal contestat şi deci, are legitimare procesuală pasivă.
Este real că principiul disponibilităţii presupune dreptul părţii interesate de a introduce sau nu, acţiune civilă şi evident, de a chema în judecată sau nu, persoana vinovată de încălcarea dreptului subiectiv, dar acest principiu nu poate funcţiona pe de-a-ntregul, într-un proces diriguit de norme de drept public, ca cele de faţă, în care obiectul acţiunii îl constituie anularea unui act juridic administrativ, emis de o anumită autoritate publică, în cadrul unei competenţe proprii, ce ar putea fi anulat fără participarea acestei autorităţi la proces.
În consecinţă, sentinţa atacată este nelegală, urmând ca recursul să fie admis, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia soluţionării cauzei, în contradictoriu cu toate părţile ce au legitimare procesuală în cauză, instanţa urmează a analiza şi pune în discuţia părţilor, criticile formulate prin recurs, inclusiv obiecţiunile formulate de Garda Financiară, secţia Brăila, la raportul de expertiză judiciară financiar-contabilă, întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila, împotriva sentinţei civile nr. 201 din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1468/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... | CSJ. Decizia nr. 1464/2003. Contencios → |
|---|
