CSJ. Decizia nr. 1005/2003. Contencios. Anulare ordin emis de Presedintele C.N.A.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1005/2003
Dosar nr. 1177/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunile conexe, reclamantul U.T. a solicitat, în contradictoriu cu C.N.A.S., prin Preşedinte şi C.A.S. a municipiului Bucureşti, anularea Ordinului nr. 186 din 1 noiembrie 2000, prin care s-a dispus desfacerea contractului său de muncă şi pe cale de consecinţă, reîncadrarea în postul avut anterior, urmând ca instituţia să dispună, în mod legal şi în temeiul noului cadru legislativ şi statutar, desfacerea contractului de muncă, precum şi plata drepturilor salariale.
În susţinerea acţiunii introductive, înregistrată la Judecătoria sectorului 1, reclamantul a invocat prevederile art. 67 lit. a) şi art. 73 din Legea nr. 168/1999, precum şi normele speciale în materie, respectiv art. 71 alin. (1) din Legea nr. 145/1997, cu referire la reforma sistemului sanitar şi prevederile OUG nr. 30/1998, arătând că, iniţial, a fost desemnat membru în Consiliul de Administraţie al C.A.S. a municipiului Bucureşti, ulterior ales Preşedinte al acestuia şi Preşedinte al C.A.S., iar urmare a OUG nr. 180/2000, prin Ordinul nr. 186/2000, emis de Preşedintele C.A.S., s-a dispus încetarea contractului său de muncă, retroactiv datei de luare la cunoştinţă; că au fost încălcate prevederile OUG nr. 30/1998, cât şi prevederile art. 132 şi 134 C. muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 3365/2001, Judecătoria sectorului 1 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 3, iar aceasta, la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 186 din 19 februarie 2001, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 1, iar în recursul C.N.A.S., Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a casat sentinţa şi a trimis cauza la Curtea de Apel, pentru competentă soluţionare.
Apoi, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin încheierea din 30 ianuarie 2002, în temeiul art. 163 C. proc. civ., a întrunit pricina ce formează obiectul dosarului nr. 21/2002, la dosarul nr. 1793/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 202 din 27 februarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunile conexe formulate de reclamant, cu următoarea motivare:
Conform art. 101 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 145/1997, privind asigurările sociale de sănătate, modificată şi completată prin OUG nr. 30/1999, reclamantul a fost numit membru al Consiliului de Administraţie al C.A.S. Bucureşti, calitate în care a fost ales Preşedinte al Consiliului de Administraţie al acestei instituţii, numirea fiind dispusă prin Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 120 din 16 iunie 1999; în această calitate a încheiat un contract individual de muncă, pe perioada exercitării mandatului.
Ulterior, prin OUG nr. 180/2000 (M. Of. nr. 537/31.10.2000), s-a desfiinţat funcţia de Preşedinte al C.A.S. a municipiului Bucureşti, prerogativele acestei funcţii, inclusiv cea de ordonator secundar, fiind preluate de Directorul General, iar contractul individual de muncă al reclamantului a fost desfăcut prin Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 186 din 1 noiembrie 2000, avându-se în vedere dispoziţiile ordonanţei.
Până la intrarea în vigoare a OUG nr. 180/2000, organigrama şi Statutul de Funcţii al C.A.S. Bucureşti au fost supuse spre aprobare, C.N.A.S., iar prin adresa C.N.A.S. nr. 3210 din 4 decembrie 2000 s-a transmis C.A.S. Bucureşti, structura organizatorică aprobată potrivit ordonanţei, valabilă până la intrarea în vigoare a noii structuri, a C.A.S.; Statutul de Funcţii al C.A.S. se aprobă o singură dată pe an, după aprobarea bugetului de stat anual.
Statutul C.N.A.S. a intrat în vigoare la 29 martie 2001, data publicării în Monitorul Oficial, iar al C.A.S. Bucureşti la 18 septembrie 2001, prin Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 503/2001; Statutul nu a putut fi elaborat în termenul prevăzut de OUG nr. 180/2000, întrucât aplicarea acesteia a fost suspendată de Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând: întâi, că instanţa nu s-a pronunţat asupra aspectelor de nulitate a Ordinului nr. 186/2000, pe care le-a invocat, în sensul că acesta a fost emis, fără să existe o aprobare a Consiliului de Administraţie, prevăzută de art. 20 alin. (3) lit. a) din Statutul C.A.S.; în al doilea rând, că încetarea raporturilor de muncă se putea dispune numai după modificarea Statutului C.A.S. şi a organigramei; în al treilea rând, că au fost nesocotite dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia trebuia să fie asigurată o altă ofertă cu privire la un nou loc de muncă, ofertă care trebuia pusă la dispoziţia funcţionarului, de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, precum şi ale art. 93 din lege; că, oricum, preşedintele C.N.A.S. nu avea atribuţia legală de a emite ordinul de încetare a raporturilor de muncă; în al patrulea rând, că OUG nr. 180/2000 nu a desfiinţat funcţiiile de preşedinte şi vicepreşedinte la Casele Teritoriale de Asigurări de Sănătate, fiind lăsat acest lucru pe seama statutului C.N.A.S.; că Ordinul nr. 186/2000 a fost emis în timp ce era suspendată aplicarea OUG nr. 180/2000; în al cincilea rând, că prin ordin s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, începând cu data emiterii, şi nu cu data comunicării, ori, cum este legal, de la data ulterioară comunicării; în fin,e se solicită plata drepturilor salariale.
Recursul este nefondat.
În adevăr, prin OUG nr. 180/2000 (M. Of. nr. 537/31.10.2000), s-a desfiinţat funcţia de Preşedinte al C.A.S. a municipiului Bucureşti cât şi a C.J.A.S., iar prerogativele acestuia au fost preluate de către Directorul General.
În temeiul art. 101 alin. (1) din OUG nr. 180/2000, pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, precum şi a art. 73, art. 74 şi art. 130 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 131 alin. (1) C. muncii, Preşedintele C.N.A.S., prin Odinul nr. 186 din 1 noiembrie 2000, a dispus desfacerea contractului de muncă pe durată determinată al reclamantului, întrucât funcţia de preşedinte al C.A.S. a municipiului Bucureşti a fost desfiinţată.
Aşadar, ordinul de încetare a raporturilor de muncă a fost emis în baza unor dispoziţiuni legale, prin efectul cărora a fost desfiinţată funcţia pe care a deţinut-o reclamantul.
Deci, începând cu data de 31 octombrie 2000, când a fost publicată OUG nr. 180/2000, în Monitorul Oficial, postul de preşedinte al C.A.S. a municipiului Bucureşti nu mai exista şi pe cale de consecinţă, nu se putea acorda un preaviz de 15 zile lucrătoare, întrucât se continua exercitarea prerogativelor de preşedinte pe un post desfiinţat prin efectul legii.
Dar, s-au respectat şi aplicat dispoziţiile art. 131 alin. (2) C. muncii, reclamantul având dreptul să primească, la desfacerea contractului de muncă, o indemnizaţie egală cu salariul tarifar de încadrare pentru o jumătate de lună.
Referitor la competenţa Preşedintelui C.N.A.S., se constată că în exercitarea atribuţiilor sale şi în calitate de ordonator pricipal de credite, acesta avea competenţa de a emite Ordinul nr. 186/2000, potrivit Statutului C.A.S. (M. Of. nr. 114/13.03.1999).
În ce priveşte susţinerea reclamantului că numai consiliul de administraţie care l-a ales, putea să-l demită, se constată, de asemenea, că este nefondată, întrucât această interdicţie priveşte numai calitatea de preşedinte al Consiliului de Administraţie al C.A.S. a municipiului Bucureşti, nu şi cea de preşedinte al C.A.S.
În fine, instanţa primă a reţinut în mod judicios motivul pentru care Statutul C..A.S. nu a fost elaborat în termenul prevăzut de OUG nr. 180/2000 (15 zile de la publicare), arătând că aplicarea ordonanţei a fost suspendată printr-o încheiere a instanţei judecătoreşti (16 noiembrie 2000), încheiere care a fost, apoi, desfiinţată în recurs; totodată, că reclamantul nu a fost vătămat în drepturile sale recunscute de lege şi deci, nu i se cuvin nici despăgubiri civile.
În consecinţă, soluţia adoptată este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.T., împotriva sentinţei civile nr. 202 din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1464/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1467/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
