CSJ. Decizia nr. 1009/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1009/2003
Dosar nr. 2624/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 761 din 3 septembrie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.M., în contradictoriu cu Baroul Bucureşti şi U.A.R.; a anulat deciziile nr. 1263/2001 şi nr. 8764/2002 şi a obligat pârâţii să emită decizie de primirea reclamantei în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În considerentele sentinţei sunt redate cronologic actele administrative, respectiv avizul favorabil al Baroului Bucureşti, Decizia nr. 1263/2001, prin care Comisia Permanentă a U.A.R. a respins cererea reclamantei, motivând că, potrivit art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, trebuia formulată cu cel puţin 5 ani anterior îndeplinirii vârstei de pensionare, precum şi Decizia nr. 8764/2002, prin care s-a respins contestaţia reclamantei.
Apoi, s-a conchis că reclamanta a formulat cerere de primire în avocatură la 29 martie 2001, iar Statutul profesiei de avocat a fost publicat în Monitorul Oficial la 31 mai 2001 şi deci, nu este aplicabil în cauză; că reclamanta îndeplineşte toate condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru a fi primită în avocatură, cu scutire de examen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs U.A.R., pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând faptul că aceasta nu este motivată, în raport cu cerinţele art. 16 pct. b din Legea nr. 51/1995, în sensul că primirea în avocatură se face, de principiu, prin examen.
Recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept, în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Fără arătarea motivelor şi a probelor, instanţa pronunţă o soluţie netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , este supusă casării, întrucât asupra acesteia nu se poate realiza controlul judiciar.
Contrar acestor dispoziţiuni, instanţa de fond a reţinut că reclamanta îndeplineşte cerinţele dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995, dar fără să arate motivele pentru care a apreciat că primirea ei în profesia de avocat se impune, cu scutirea de examen.
În acest sens, este de observat că din hotărâre nici nu rezultă ce activitate a desfăşurat reclamanta, anterior cererii de primire în avocatură, astfel că nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Faţă de cele expuse, recursul apare fondat, urmând să fie admis şi casată sentinţa, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, cu respectarea dispoziţiunilor legale, referitoare la motivarea hotărârilor judecătoreşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.A.R., împotriva sentinţei civile nr. 761 din 3 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1007/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 101/2003. Contencios → |
|---|
