CSJ. Decizia nr. 1006/2003. Contencios. Suspendarea executarii deciziei si proces-verbal M.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1006/2003
Dosar nr. 1181/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2002 SC O. B.G.S. SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, suspendarea executării deciziei nr. 92 din 28 ianuarie 2002 emisă de pârât, precum şi a actului administrativ premergător, emis de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Îndrumare şi Control Fiscal, constând în procesul verbal de control înregistrat la societatea comercială reclamantă cu nr. 181/22 noiembrie 2001, până la soluţionarea acţiunii prin care s-a solicitat anularea acestor acte.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, întrucât, pe de o parte, s-au creat incorect în sarcina sa obligaţii suplimentare la buget în valoare de 105.537.689.947 lei pe care le-a contestat conform legii speciale, iar pe de altă parte că, având un capital social subscris de 3.129.500.000 lei ce reprezintă investiţie străină în România, executarea intempestivă a actelor atacate este de natură să o expună unei pagube iminente care nu poate fi prevenită decât prin suspendarea executării actelor respective, aceasta cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 11/1996 s-a emis titlul executoriu nr. 454/2002 de către D.G.F.P. Bucureşti comunicat prin somaţia nr. 30357/15 ianuarie 2002.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 222 din 4 martie 2002, a admis cererea formulată în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi a suspendat executarea actelor atacate până la soluţionarea dosarului nr. 336/2001 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reţinând, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text de lege, în raport cu existenţa titlului executoriu, a somaţiei de plată, a acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. 336/2001 (anularea actelor a căror suspendare se solicită), precum şi a contestaţiilor administrative anterioare în care s-a pus în discuţie încadrarea legală a importurilor de soft în raport cu dispoziţiile OG nr. 3/1992 şi OUG nr. 17/2000 referitoare la T.V.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)
În dezvoltarea recursului se susţine că, deşi din modul în care este formulat textul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 rezultă că suspendarea executării actului administrativ nu se poate dispune decât în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unor pagube iminente, totuşi, instanţa de fond, în absenţa unor dovezi din care să rezulte întrunirea condiţiilor prevăzute de textul de lege, a hotărât suspendarea solicitată, fără a indica motivele care fac necesară această măsură şi fără a avea în vedere că împotriva titlului executoriu şi a somaţiei de plată intimata-reclamantă avea deschisă calea contestaţiei la executare potrivit prevederilor art. 76 coroborate cu cele ale art. 78 din OG nr. 11/1996, la instanţa de drept comun.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este cunoscut că printre caracteristicile regimului juridic al suspendării actului administrativ esenţial este caracterul de excepţie a acestei operaţiuni juridice prin intermediul căreia se realizează o întrerupere a producerii de efecte juridice, determinat de trăsătura generală a actelor administrative de a fi executorii din oficiu (executio ex officio), ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor trebuie să fie legitimată de situaţii speciale şi în limitele acelor situaţii.
Acesta este şi motivul pentru care, pe de o parte, suspendarea de drept a actului administrativ dedus judecăţii, deci suspendarea intervenită ope legis este expres şi limitativ prevăzută de lege. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi instanţa de judecată este îndrituită să dispună suspendarea executării unui act administrativ dedus judecăţii, dar numai în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unei pagube iminente.
Interpretarea textului art. 9 din Legea nr. 29/1990 nu poate fi decât în sensul că acesta impune două condiţii care trebuie întrunite cumulativ, respectiv existenţa cazului bine justificat şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente.
În speţă, în urma controlului autorităţii fiscale pentru perioada 1 octombrie 1996 – 30 septembrie 2001 s-au stabilit pentru societatea reclamantă diverse obligaţii la bugetul de stat printre care şi cea de 105.537.689.947 lei, reprezentând 30.084.144.136 lei T.V.A. şi 75.453.545.811 lei majorările aferente acestei taxe, pentru perioada martie 1997 – septembrie 2001 când societatea reclamantă a realizat importuri de produse software, respectiv sistemul de operare, programe de prelucrare computerizată a datelor (achiziţionate în principal de la societatea General Comunication GMBH Austria), vânzarea acestora realizându-se numai la intern.
S-au stabilit aceste obligaţii considerându-se că sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din OG nr. 3/1992, republicată, cu modificările ulterioare şi cele ale art. 4 şi 8 din OUG nr. 17/2000 şi a Normelor de aplicare ale acestora în succesiunea lor în timp.
Agentul economic controlat a făcut dovada că a contestat parţial procesul-verbal în ceea ce priveşte suma de 105.537.689.947 lei, pentru aceasta existând la dosar şi titlul executoriu şi somaţia de plată.
Numai că existenţa acestor înscrisuri prin care se dovedeşte existenţa unor obligaţii bugetare, nu pot conduce automat la concluzia că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, iar existenţa pretinselor perturbări ale activităţii şi prejudicii aduse intimatei-reclamante nu numai că nu poate fi prezumată, dar nici măcar nu este credibilă, fiind suficient a constata că cifra de afaceri a societăţii numai pe un an (la 31 decembrie 2000) este de 267.235.675.000 lei, precum şi a pune în balanţă acest indicator care măsoară performanţa economică a firmelor (folosită drept criteriu pentru clasificarea firmelor după importanţa lor economică) cu suma contestată.
De altfel, semnificativ este şi faptul că în actul adiţional al contractului de overdraft nr. 023/1998, societatea se obligă să asigure garanţii pentru o sumă de cel puţin 2.600.000 dolari SUA. În plus, în raport cu cele mai sus arătate şi cu data vărsării valoarea capitalului social subscris este nerelevantă.
Aspectele din recurs referitoare la alte posibilităţi ale intimatei-reclamante de a solicita suspendarea executării actelor atacate excede cauzei de faţă motiv pentru care analiza lor este lipsită de utilitate în această cale de atac.
Prin urmare, constatându-se că nu pot fi reţinute existenţa unor motive care să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ contestat şi nici faptul că prin executarea actului administrativ intimata-reclamantă ar fi supusă unei vătămări iminente şi ireparabile, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va respinge cererea de suspendare a executării actelor supuse controlului de legalitate a instanţei de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 222 din 4 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge cererea formulată de SC O. B.G.S. SRL Bucureşti.
| ← CSJ. Decizia nr. 1467/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1007/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
