CSJ. Decizia nr. 1120/2003. Contencios. Conflict negativ de competenta (anulare ordin M.J.). Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1120/2003
Dosar nr. 313/2003
Şedinţa de la 19 martie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 706 din 29 ianuarie 2002, contestatoarea B.A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea ordinului nr. 2852/C din 30 noiembrie 2001 emis de pârât, prin care a fost obligată la restituirea sumei de 44.494.892 lei reprezentând indemnizaţie de asigurări sociale încasată necuvenit, pe perioada noiembrie 2000 - septembrie 2001, când s-a aflat în concediu plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Totodată, contestatoarea a solicitat suspendarea executării ordinului contestat până la soluţionarea litigiului.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că:
- deţine funcţia de judecător la Judecătoria Buftea şi aflându-se în concediu plătit pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 120/1997, a beneficiat de indemnizaţie lunară reprezentând 85% din totalul veniturilor acordate în conformitate cu Legea nr. 50/1996, modificată şi completată prin OG nr. 83/2000;
- ordinul emis de Ministerul Justiţiei prin care s-a procedat la schimbarea bazei de calcul a indemnizaţiei în funcţie de prevederile art. 99, art. 121 şi art. 125 din Legea nr. 19/2000, este vădit nelegal, întrucât nu ar ţine seama de faptul că magistraţii fac parte din categoria persoanelor asigurate a căror salarizare este stabilită prin lege specială, situaţie în care indemnizaţia de concediu pentru creşterea copilului trebuie să fie calculată în raport cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 120/1997 şi nu cu cele ale art. 99 din Legea nr. 19/2000.
Părâtul- Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a arătat că schimbarea bazei de calcul a indemnizaţiei de care a beneficiat contestatoarea este justificată de faptul că pe perioada concediului plătit pentru îngrijirea copilului, contractul de muncă al persoanei care beneficiază de acest tip de concediu este suspendat, situaţie în care majorarea salariului ca urmare a apariţiei Ordonanţei de Guvern nr. 83/2000 de modificare şi completare a Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, nu mai poate să opereze la un raport de muncă ce este suspendat, astfel că, potrivit art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 120/1997, indemnizaţia de concediu pentru creşterea copilului se calculează la salariul de bază avut în luna depunerii cererii de concediu şi se acordă integral, pe toată durata acesteia, din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Ca urmare a încheierii nr. 1575 din 17 aprilie 2002 dată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. 544/2002, prin care a fost admisă cererea formulată de Ministerul Justiţiei, privind strămutarea judecării cauzei, instanţa sesizată, Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă, prin încheierea din 7 iunie 2002, a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul spre soluţionare la Tribunalul Argeş.
Prin încheierea din 22 octombrie 2002, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a scos cauza de pe rol şi a înaintat dosarul secţiei comerciale şi de contencios administrativ a aceleiaşi instanţe.
Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a reţinut că în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar prin încheierea din 15 noiembrie 2002, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionare acestei din urmă instanţe.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 129/F/C din 18 decembrie 2002, s-a declarat la rândul său necompetentă în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş, Completul de dreptul muncii. Totodată, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Curţii Supreme de Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
În adoptarea acestei hotărâri, Curtea de Apel Piteşti a apreciat că obiectul cauzei deuse judecăţii îl reprezintă un conflict de drepturi rezultat din raporturile de muncă ale contestatoarei, căruia îi sunt aplicabile normele dreptului comun în materie, respectiv, Codul Muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Examinând conflictul negativ de competenţă cu care a fost sesizată, Curtea constată că, în raport cu obiectul cauzei deduse judecăţii, competenţa aparţine Curţii de Apel Piteşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Obiectul cauzei deduse judecăţii nu poate fi considerat un conflict de drepturi în sensul reglementării Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, întrucât între contestatoare şi autoritatea publică emitentă a ordinului contestat nu există raporturi de muncă de natura celor reglementate de Codul Muncii. Contestatoarea deţine funcţia de judecător, iar prin contestaţia adresată instanţei a solicitat, de fapt, anularea unui act administrativ emis de o autoritate a administraţiei publice centrale, respectiv de Ministerul Justiţiei care, prin măsurile dispuse ar fi vătămat-o în dreptul său recunoscut de Legea nr. 120/1997, de a beneficia de o indemnizaţie de asigurări sociale calculată potrivit dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei sale şi plătită integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Prin urmare, în cauza de faţă, fiind vorba de contestarea unui act administrativ al unei autorităţi a administraţiei publice centrale, normele de competenţă aplicabile sunt cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora curţile de apel judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios, privind actele autorităţilor administraţiei publice centrale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe B.A.C. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 112/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1121/2003. Contencios → |
|---|
