CSJ. Decizia nr. 1121/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1121
Dosar nr. 554/200.
Şedinţade la 19 martie 2003
S-a luat în examinare, în camera de consiliu, conflictul negativ decompetenţă ivit între Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, în cauza privind pe Societatea Naţională a Petrolului „PETROM" SAîn contradictoriu cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Bihor.
În absenţa părţilor a căror citare nu a fost dispusă.
CURTEA
Asupraconflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SNP „Petrom"SAa chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Direcţia Generală de Solidaritate Socială Bihor, solicitând anularea deciziei nr.3/172 din 20 aprilie 2002 şi a procesului verbal de control nr.690 din 12 martie 2002 prin care s-au stabilit obligaţii bugetare de plată în sumă de 186.953.243.474 lei.
Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi contencios administrativ a dispus prin sentinţa nr.370 din 26 noiembrie 2002 declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art.3 pct.1 Cod procedură civilă, actele administrative emise de autorităţile şi instituţiile centrale pot fi contestate la curţile de apel.
Cum în cauză actul administrativ atacat este Decizia emisă de Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor din cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, rezultă că instanţa competentă material este Curtea de Apel Oradea.
La rândul său, această instanţă, prin sentinţa nr.76 din 4 februarie 2003 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bihor, completele specializate pentru asigurări sociale.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa s-a referit la prevederile art.36 alin.4 din OUG nr.96/2001, modificate prin OUG nr.189/2001, potrivit cărora Decizia emisă în calea administrativă de atac, poate fi atacată la instanţa judecătoreascăcompetentă, potrivit legii.
S-a apreciat că în cauză este competentă instanţa prevăzută deart.154 şi 155 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, potrivit acestor texte de lege tribunalul soluţionând litigiile privind modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale, înregistrarea, evidenţa şi certificarea acesteia, modul de stabilire amajorărilor de întârziere, precum şi litigiile referitoare la alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul aceleiaşi legi.
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din actele dosarului rezultă căprin actele administrative contestate emise conform procedurii prevăzute de OUG nr.96/2001 s-au stabilit în sarcina reclamantei debite,majorări şi penalităţi de întârziere la bugetul asigurărilor sociale de stat şi la fondul pentru plataajutorului de şomaj.
Curtea de Apel Oradea a reţinut în mod întemeiat că obiectulordonanţei susmenţionate, în baza căreia s-a desfăşurat controlul finalizat prin procesul-verbal nr.690/2002 şi Decizia nr.3/172/2002 îl constituie verificarea încasării veniturilor şi efectuării cheltuielilorprivind contribuţiile de asigurări sociale datorate de contribuabilii prevăzuţi de Legea nr.19/2000 cu privire la sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Dispoziţiile art.36 alin.4 din OUG nr.96/2001 privind controlul contribuţiilor de asigurări sociale şi soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele decontrol întocmite de organele Casei Naţionale de Pensii şi caselor teritoriale de pensii, potrivit cărora Decizia emisă poate fi atacată la instanţa competentă potrivit legii, trebuie interpretate prin referire la prevederile Legii nr.19/2000 care constituie legea specială în materia asigurărilor sociale.
Reglementând jurisdicţia asigurărilor sociale care se realizează, conform art.154 prin tribunale şi curţi de apel, şi dispunând organizarea de secţii sau, după caz, complete specializate pentru asigurări sociale, legiuitorul a urmărit să creezeun cadru unitar pentru soluţionarea tuturor litigiilor în materie de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Astfel, în art.155 din Legea nr.19/2000 sunt enumerate litigiile ce urmează a fi soluţionate de tribunale în primă instanţă, printre care modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale, modul destabilire a majorărilor de întârziere, înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări sociale, plângerile împotrivaproceselor-verbale de contravenţie conform aceleiaşi legi, precum şi alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiulLegii nr.19/2000.
În lipsa unor dispoziţii exprese privind competenţa instanţei de contencios administrativ, rezultă că au aplicabilitate prevederile art.155 şi 156 din Legea nr.19/2000, astfel încât Curtea va stabili că Tribunalul Bihor este instanţa competentă să judece acţiunea formulată de SNP „Petrom" SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Societatea Naţională a Petrolului „PETROM" SAîn contradictoriu cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Bihor, în favoarea Tribunalului Bihor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1120/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 1123/2003. Contencios. Refuz solutionare cerere... → |
|---|
