CSJ. Decizia nr. 1123/2003. Contencios. Refuz solutionare cerere de completare a O.G.73/1999. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1123/2003
Dosar nr. 2769/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 februarie 2000, Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989, cu sediul în Timişoara, a achemat în judecată Guvernul României, pentru a fi obligat să completeze art. 86 alin. (1) din OG nr. 73/1999, în sensul exceptării de la abrogare din Legea nr. 32/1991, a art. 7 alin. (1) lit. e).
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin OG nr. 73/1999, a fost abrogată în totalitate Legea nr. 32/1991, privind impozitul pe venit, deşi art. 7 alin. (1) lit. e) din lege scutea de la plata impozitului pe salarii, urmaşii eroilor martiri ai revoluţiei şi pe deţinătorii titlului de „Luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989", conferit prin brevet, drept ce era deja câştigat şi nu trebuia înlăturat, pentru că se încalcă şi prevederile Constituţiei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 228 din 26 iunie 2001, a respins ca tardivă acţiunea, reţinând că reclamanta nu a respectat termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, atât în ce priveşte îndeplinirea procedurii prealabile, cât şi de sesizare a instanţei, iar Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, în recursul reclamantei, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, pentru a repune în discuţia părţilor, excepţia de tardivitate şi în situaţia în care se va aprecia că este fondată, să se pronunţe asupra acesteia.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 228 din 26 iunie 2001, a respins acţiunea, reţinând că actul atacat de reclamantă, OG nr. 73/1999 (M. Of. nr. 419/31.08.1999), este un act normativ, astfel că termenul în care se putea face reclamaţia administrativă, de 30 de zile, curge de la data publicării acesteia; or, reclamanta nu a formulat reclamaţia administrativă, ci a sesizat direct instanţa de judecată, la data de 4 februarie 2000, depăşind termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, susţinând că acţiunea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim, respectiv înainte de a fi trecut un an de la data publicării OG nr. 73/1999 în Monitorul Oficial al României, astfel că în mod greşit a fost respinsă ca tardivă.
Recursul este nefondat.
În adevăr, procedura prealabilă se caracterizează prin aceea că legea - art. 5 din Legea nr. 29/1990 – cere ca înainte de a sesiza instanţa de contencios competentă, reclamantul va trebui, mai întâi, să se adresze în termen de 30 de zile, de la data la care i s-a comunicat actul administrativ prin care se consideră vătămat, autorităţii administrative emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
Or, în cauză, reclamanta nu şi-a îndeplinit această obligaţie imperativă, înainte de a cere instanţei, desfiinţarea ordonanţei, să se fi adresat cu reclamaţie la autoritatea administrativă emitentă, astfel că sub acest aspect soluţia primei instanţe este corectă.
În ce priveşte termenul de 30 de zile, prevăzute de art. 5 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 29/1990, el este de prescripţie şi în cauză, a început să curgă de la 31 august 1999, când actul normativ (OG nr. 73/1999) a fost publicat în Monitorul Oficial al României, iar acţiunea a fost formulată la 4 februarie 2000, deci peste acest termen, astfel că în mod corect s-a reţinut că este tardivă.
Termenul de un an, prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, are caracterul unui termen limită până la care se poate introduce acţiunea la instanţă, după parcurgerea fazei sau a fazelor administrative prealabile; or, în cauză, reclamanta nu a parcurs aceste faze în intervalul termenului de prescripţie, prevăzut de lege.
În consecinţă, soluţia adoptată este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de „Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989", împotriva sentinţei civile nr. 316 din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1121/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1124/2003. Contencios → |
|---|
